La adăpostul inacțiunii instituționale față de un asalt în care România este țintă separată, directă, agenții de influență și platformele anti-democratice turează motoarele, cu narațiuni mai vechi, reîmpachetate, și cu altele apărute sincron la București și la Moscova.
Prim-planul este cel al negocierilor între actorii politici majori, începute cu reașezarea lui Putin la ceea ce Rusia ar vrea să prezinte drept o masă a celor două mari puteri globale, SUA și Rusia, și continuate cu descinderea liderilor europeni care l-au flancat pe președintele Zelenski la întâlnirea cu președintele Trump, la Casa Albă.
În acest registru, însă, România nu este un jucător, cu toate că are și necesitatea, și potențialul, fie și doar cel dat de poziționarea geo-strategică, ani de zile prezentată ca avantaj și scut de netrecut.
Poate lipsi de la masă, fără ca asta să influențeze ordinea lumii- după cum spunea Yuval Noah Harari într-un interviu, și dacă nu ai chef într-o dimineață de istorie și rămâi indiferent, lucrurile se întâmplă și fără tine. Care sunt costurile poziționării marginale ne arată istoria.
Există însă și un al doilea plan, concret, din care România nu se poate extrage instituțional, fără ca nota de plată să fie imediată și decontată în termeni de haos social, polarizare masivă, neîncredere și abandonarea cetățenilor, fără scut, în fața actorilor maligni.
Iar aici liderii occidentali, de la președintele Macron, șefa Comisiei Europene și până la președintele Trump, nu au nici disponibilitate, nici atribuții pentru a se ocupa în locul autorităților române: războiul hibrid agresiv pe care Rusia îl desfășoară la București și care, după operațiunea cu concurs intern Călin Georgescu, a devenit deopotrivă mai subtil și mai violent.
Teza pe care o discută istoricul Cosmin Popa, inclusiv în interviuri acordate spotmedia.ro, este aceea că România a intrat ca țintă separată pe agenda Kremlinului. Rusia era prezentă la București, cultivase politicieni și formatori de opinie, desfășurase și operațiuni de soft power, diferența este că acum se pot remarca narative în oglindă cu cele de la Kremlin și personaje politice de la București, cum sunt președintele AUR George Simion și analistul Dan Dungaciu, sunt implicate direct în subminarea eforturilor pro-europene, pro-europene și liberale de la Chișinău și de la București.
De ce turează Rusia motoarele la București?
Ipoteza istoricului francez Thierry Wolton era, în campania pentru prezidențiale, aceea că Bucureștiul a fost și un teren de testare.
Cu votul democratic recuparat de electorat, ar părea că România a trecut testul și a rezistat. Totuși, miza Rusiei e puțin probabil să fi fost din capul locului impunerea lui Călin Georgescu ca președinte, e mult mai plauzibilă și demonstrabilă teoria unui construct intern, de care Moscova a profitat, fără investiții directe majore, descurcându-se, ca de obicei, cu materialul clientului.
Testul Moscovei a fost mai degrabă acela de a pune în valoare și de a adânci vulnerabiliățile de fond ale României, pentru a arunca apoi semințele potrivite.
Campania pe care o vedem zilele acestea, cu teme anti-auropene și xenofobe (detalii explicate de vicepreședintele CNA Valentin Jucan aici) exploatează tocmai vulnerabilitatea structurală identificată, și anume lipsa de informare și formare intelectuală în ceea ce privește istoria, corelată cu deturnarea memoriei sociale, unul dintre fundamentele noii puteri politice, imediat după comunism.
Suntem în siajul marilor manipulări istorice puse în scenă de Ion Iliescu și grupul care a preluat puterea și resursele în primele zile de democrație, înscriind țara într-un proces de tranziție compromisă din capul locului.
Dacă tema coloniei europene este reîmpachetată acum, utilizarea directă a xenofobiei și asmuțirea contra imigranților este o temă nouă, lansată sincron la Moscova și București.
E o temă care a fost folosită în războiul hibrid dus de Rusia în Vest, dar care în România nu își găsise încă platforma politică.
Nu e surprinzător că această platformă este AUR, mai ales că odată cu amplificarea războiului cognitiv al Rusiei în România și cu asaltul violent asupra Republicii Moldova, înainte de alegerile din toamnă, AUR joacă mult mai deschis anti-democrația liberală.
Așa se face că lansatorul narativului contra curierilor străini este un membru AUR, care a preluat aproape sincron tema de la ruși.
Ca de obicei, însă, Rusia pune ouă în mai multe coșuri și crește intensitatea până la grotesc: avem și un personaj care propune direct ieșirea României din UE, fostul mogul Sorin Ovidiu Vîntu și o narațiune care repune în scenă tema violenței contra poporului - jandarmii care ar fi prezenți în stațiile de metrou, înarmați, gata să înăbușe orice formă de revoltă și libertate. De fapt, e o acțiune care mai degrabă apără democrația, așa cum explică și Jandarmeria:
Jandarmii pe care îi vedeți provin din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei, iar echipamentul pe care îl poartă face parte din dotarea standard a acestei structuri. Trebuie să știți că sunt acolo pentru siguranța voastră! Solicitați-le sprijinul, în situația în care aveți nevoie. Chiar și o fotografie, dacă vi se par a fi instagramabili.
Vindecătoarea Cantadora și diabolizarea Occidentului
Diabolizarea Occidentului e tema cea mai exersată de Rusia. Dacă ne amintim pe scurt prototipul, îl putem identifica în social media, unde mesajele privind UE cea diabolică, Europa care ne ia bogățiile s-au multiplicat în ultimele săptămâni.
Ludmila Savciuk era jurnalist, când s-a infiltrat într-o fermă de troli din Sankt Petersburg. A primit de câteva ori mai mult decât salariul pe care îl câștiga în presă și la intrarea în clădire a fost întâmpinată de un cunoscut editorialist, nu de vreun agent din FSB.
Se lucra după un program drastic controlat, până și pauzele de fumat erau prevăzute.
I s-a alocat proiectul Cantadora, o vindecătoare mistică, expertă în astrologie, parapsihologie și cristale și care dădea sfaturi pe un blog creat anume. Erau vizate femeile casnice, în general mame, neinteresate în mod obișnuit de teme politice.
Predefinite erau doar listele cu cuvinte și teme cheie de folosit – Uniunea Europeană este vasalul SUA, Ucraina este condusă de fasciști – suntem în 2015, după invadarea Crimeii. Ce trebuia să facă Ludmila era să creeze povești de viață, neutre politic, care să inducă temele primite.
De pildă, a creat o poveste în care a visat-o pe sora ei din Germania, înconjurată de șerpi. Interpretarea dată de Cantadora era că șerpii reprezentau SUA și ce înseamnă prezența americană în UE. Alți colegi de-ai Ludmilei, trolii de rang inferior, trebuiau să posteze comentarii și să stârnească zgomotul.
Ferma de troli ducea indirect la Kremlin. Era deținută de Evgheni Prigojin, supranumit „bucătarul lui Putin” și care îl cunoștea pe Putin personal încă din anii 1990. Prigojin făcuse câțiva ani de închisoare pentru furt, încadrându-se în grupul noilor oligarhi vorî v zagone, hoții în lege. Tot el coordonase mercenari care luptaseră în războaiele Kremlinului, din Ucraina și Siria, fiind unul dintre presupușii finanțatori ai grupului de mercenari Wagner.
Mai multe despre cine sunt Vorî v zakone: Interlopii asasini ai lui Putin, în văzul întregii lumi