- Sarabanda de izolări ale unor metropole și regiuni întregi a provocat grave perturbări economice, dar și o serie de probleme sociale.
- China și Rusia au declanșat o cursă a găsirii unui vaccin. Pentru cele două sisteme dictatoriale, descoperirea leacului anti-Covid a devenit politică de stat.
- Niciun stat democratic nu a aplicat o strategie de „zero Covid”. Au murit milioane de oameni, dar vaccinarea a fost și a rămas un act voluntar.
- Vaccinarea asociată cu infectarea au creat o imunizare generală care a dus ca, în termen de doi ani, Covid-19 să nu mai fie o problemă în Europa, SUA, Canada și alte state democratice.
- Dacă autoritățile chineze ridică acum restricțiile, ar putea urma un val imens de infectări, care ar bloca întreaga economie chineză.
Într-un sat francez, în data de 31 decembrie 2019, aproape de granița cu Elveția și Geneva, jurnalista Debora Mackenzie, specializată în informații medicale, pregătea o întâlnire de familie pentru a marca trecerea către un nou an.
Răsărise soarele, iar femeia făcuse o promisiune. Nu va lucra nimic în acea zi, se va detașa, ocupându-se doar de cei dragi.
Dar înainte, și-a spus, ar fi bine să arunce o privire pe ProMED, un site medical care monitorizează bolile infecțioase.
„În acea zi când m-am furișat în biroul meu, sperând că era prea devreme pentru ca membrii familiei mele să-mi observe lipsa, uriașul buletin financiar al SinaCorp anunța despre oameni suferind de o pneumonie severă, în orașul Wuhan, din centrul Chinei”, scrie Debora Mackenzie în cartea sa „Covid-19, pandemia care nu trebuia să existe”, tradusă și în limba română, publicată de editura RAO.
„Mulți dintre bolnavi aveau o legătură cu o piață în care se vindeau fructe de mare…” și animale vii, „Se înregistraseră deja 27 de decese”, a povestit jurnalista.
Acest raport postat de un voluntar pe site-ul ProMED a fost prima informație pentru epidemiologiștii din Occident că în China se petrece ceva ieșit din comun.
Politica Zero Covid
În urmă cu o zi, în lume au murit 290 de persoane infectate cu Covid-19, de la un vârf de decese de 16.885 de persoane, raportate în data de 21 ianuarie 2021.
În țara noastră au fost înregistrate peste 3 milioane de infectări, iar în China, doar 315.000.
Cu toate acestea, de peste o săptămână, la Beijing, dar și în alte orașe din țară, au loc cele mai mari proteste de la cele studențești, desfășurate în Piața Tienanmen, în aprilie 1989, înăbușite în sânge de autoritățile chineze.
Noile revolte au pornit de la politica impusă de președintele Xi Jinping și Partidul Comunist, intitulată „zero Covid”.
Strategia a făcut ca vreme de trei ani autoritățile să închidă în case milioane de oameni când descopereau o persoană infectată.
Sarabanda de izolări ale unor metropole și regiuni întregi a provocat grave perturbări economice, dar și o serie de probleme sociale, cum ar fi persoane care sufereau de foame, din cauza imposibilității de a se deplasa, a munci și de a cumpăra mâncare, de depresii și furie.
Revoltele împotriva politicii „zero Covid” au crescut ca un bulgăre de zăpadă, începând cu protestele unor muncitori închiși în fabrica FoxConn, care produce componente electronice pentru companii occidentale, inclusiv Apple, pentru că se înregistraseră câteva cazuri de infectare, extinzându-se în campusuri universitare și cartierele din mai multe orașe.
Pentru China, lupta cu virusul a însemnat propagandă
Xi Jinping, liderul autoritar, care a modificat constituția pentru a rămâne la putere pe termen nedefinit, se confruntă cu prima contestare populară, mai mulți protestatari cerându-i demisia, de la venirea sa la putere în 2012.
Președintele Chinei, din cauza aroganței și a autoritarismului, a intrat într-o capcană din care nu e clar cum va ieși.
De la începutul pandemiei, Beijingul a folosit criza medicală globală pentru a promova excepționalismul chinezesc.
Propaganda oficială a umplut rețelele sociale cu clipuri în care spitalele erau construite în câteva zile, cu oameni în combinezoane care acordau asistență populației, cu o țară întreagă care avea acces la măști, în timp ce Europa se zbătea din cauza lipsurilor echipamentelor medicale de tot felul.
Mai mult, atât China, cât și Rusia au declanșat o cursă a găsirii unui vaccin. Pentru cele două sisteme dictatoriale, descoperirea leacului antiCovid a devenit politică de stat, iar liderii celor două țări nu acceptau niciun eșec.
Statele democratice, în prima fază, au impus și ele măsuri de izolare socială.
La începutul anului 2020, atunci când nu se știa mai nimic despre virus, lock-down-ul a fost singura măsură care a stopat răspândirea bolii.
Dar deciziile se făceau cu acordul oamenilor, cu mesaje transmise de lideri, de specialiști, și cu toate astea a fost extrem de dificil.
Și-n pandemie, democrația a funcționat mai bine ca dictatura
S-a format rapid un segment din populație care nu credea în virus, care alerga după tratamente minune și care, mai târziu, a militat împotriva vaccinării.
Niciun stat democratic nu a aplicat o strategie de „zero Covid”. Au murit milioane de oameni, dar vaccinarea a fost și a rămas un act voluntar.
Până la urmă, democrație înseamnă ca oamenii să poată alege în nume propriu, chiar dacă alegerea e greșită, punându-și în pericol viețile.
Important, în această perioadă tulbure, a fost să existe cât mai multe informații adevărate, bazate pe munca experților, a medicilor și a specialiștilor în virusologie, astfel încât oamenii să fie corect informați și să ia decizii în cunoștință de cauză.
China și Rusia au ratat realizarea vaccinurilor. Soluțiile fabricate aveau efecte de scurtă durată sau n-aveau deloc.
Chiar și vaccinurile euro-americane produse de Moderna și Pfizer au creat o imunizare de maximum șase luni și nu au reușit să acopere toate variantele și mutațiile virusului.
Astfel s-a ajuns la campanii de vaccinare cu trei, patru doze, făcute la anumite intervale de timp.
Dar vaccinarea asociată cu infectarea au creat o imunizare generală care a dus ca, în termen de doi ani, Covid-19 să nu mai fie o problemă în Europa, SUA, Canada și alte state democratice.
Comuniștii nu greșesc niciodată
Xi Jinping nu poate veni în fața poporului să recunoască faptul că a greșit. Să le spună chinezilor că vaccinurile realizate de specialiștii locali nu au fost eficiente, că, din această cauză, nu a existat o campanie de imunizarea a populației în etape și că izolarea repetată nu reprezintă o soluție în lupta cu virusul.
Ar însemna o recunoaștere a eșecului și, cum știm din istoria noastră recentă, comunismul e un „sistem perfect”, nu poate greși niciodată.
Dacă autoritățile chineze ridică acum restricțiile, ar putea urma un val imens de infectări, care ar bloca întreaga economie chineză.
Dacă vor continua cu izolarea populației, revoltele se vor intensifica și întregul regim politic va fi pus în pericol. Aceasta e capcana în care a intrat Xi Jinping și din care va ieși cu greu.
Între timp, poliția face razii, controlează telefoanele oamenilor pe stradă, căutând imagini și filmări ale protestelor pentru a le șterge.
Intervenția forțelor de ordine e tot mai dură, iar posibilitatea unui nou masacru e tot mai aproape.