Frustarea continuă să crească în China, unde politica „zero Covid” a regimului de la Beijing a scos oamenii în stradă.
Zeci de proteste au izbucnit în mai multe orașe în weekend, după ce nemulțumirile stârnite de restricțiile impuse de guvernul de la Beijing au adus oamenii la disperare.
De la grupuri mici de persoane care pot fi numărate pe degete până la mulțimi de aproximativ 1.000 de oameni, chinezii cuteză să iasă în stradă, să se unească și să protesteze. În unele locuri, precum în Wuhan, ei au trecut peste barierele impuse de autorități pentru a controla pandemia, iar în Shanghai s-au luptat cu forțele de poliție pentru a cere încheierea carantinei și a repetatelor testări în masă.
Însă oamenii vor mai mult: cer democrație, cer libertatea presei și cer eliminarea cenzurii. La mai bine de trei decenii de la evenimentele din Piața Tiananmen, politica autoritară a partidului comunist e din nou pusă la încercare, în condiții mult diferite de cele din '89.
The Guardian analizează cum s-a ajuns la manifestațiile care au erupt în China și cum va evolua situația.
Tragedia care a provocat explozia de tensiune
Frustrările din cauza politicii zero-Covid clocoteau de ceva vreme. În timp ce restul lumii revenea la viața obișnuită, populația din China încă este supusă unor măsuri dure de carantină care merg de la închiderea magazinelor mici până la închiderea unor districte, adesea doar pentru câteva cazuri noi depistate.
Apoi, au început să se adune episoadele nefaste. În septembrie, un autobuz care transporta oameni aflați în carantină la un centru de testare din Guizhou s-a răsturnat. 27 de persoane au murit atunci, bilanț care a eclipsat cele două decese provocate de Covid în această provincie de la începerea pandemiei.
Apoi, mii de muncitori de la o fabrică Apple s-au ciocnit cu forțele de poliție, din cauza restricțiilor Covid. În orașele închise au început să se răspândească zvonurile și informațiile despre moartea unor oameni, inclusiv a unui bebeluș și a unui copil, provocate de carantină, precum și despre sinuciderile celor care nu mai suportau să stea închiși în case.
Pe măsură ce lista incidentelor creștea, nerăbdarea și scepticismul oamenilor se acumulau, în ciuda încercărilor autorităților de a nega și de a cenzura informațiile.
Săptămâna trecută, cel puțin zece oameni au murit într-o clădire cuprinsă de un incendiu în Urumqi, Xinjiang, aflat de 100 de zile în carantină. Oamenii au dat vina pe restricții pentru acest incident. Furia lor a fost amplificată de răspunsul nefericit al unui oficial care a sugerat că e vina victimelor, fiindcă n-au părăsit imobilul. A fost ultima picătură care a căzut în paharul plin.
Vineri au început primele proteste. Imaginile au arătat oamenii strânși într-o piață, cântând imnul Chinei. Imn care conține și acest vers: "Ridicați-vă, cei ce nu vreți să fiți robi."
A doua zi, mișcarea de protest s-a extins: mulțimile s-au adunat și în Shanghai și, cu un curaj remarcabil, au început să ceară demisia partidului comunist și a liderului Xi Jinping.
Duminică, un val de demonstrații în semn de solidaritate cu manifestanții din Urumqi s-a răspândit în alte orașe, printre care capitala Beijing, din nou Shanghai, Chengdu, Wuhan, Lanzhou, Nanjing și zeci de campusuri universitare.
Extinderea demonstrațiilor nu-i întâmplătoare: este evident că protestatarii comunică și își unesc forțele, trecând de la nemulțumirile înăbușite la acțiuni furibunde. Un exemplu clar, care a atras atenția în întreaga lume, este cel al foilor albe pe care le țin în mâini protestatarii.
Mesajele nevăzute de pe foile albe
Colile de hârtie albă au devenit un simbol al manifestanților, care acuză cenzura și lipsa libertății de exprimare.
Totul a început la un protest al universității de elită Tsinghua din Beijing, unde o studentă s-a așezat lângă cantina campusului, ținând în mâini o foaie albă. Tânăra a fost îndepărtată, dar s-a întors și i s-au alăturat alte zeci, apoi sute de studenți.
"Foaia albă reprezintă tot ce vrem să spunem, dar nu putem spune", a explicat un tânăr demonstrant pentru Reuters.
Într-o înregistrare video realizată în Liangmaqiao, Beijing, o femeie a criticat modul în care presa de stat a prezentat tragedia din Urumqi. "Sunt numai minciuni, totul e tăcere", a acuzat ea.
"Am început mișcarea hârtiei goale. Spunem ceva pe hârtie? Nu. Toate acuzațiile sunt în inimile noastre. Toate gândurile sunt în inimile noastre", a spus aceasta.
Poliția a reținut nu număr neprecizat de protestatari, inclusiv cel puțin un jurnalist străin. În a doua noapte de proteste, forțele de ordine au răspuns violent, iar un cameraman BBC a fost arestat și bătut, apoi eliberat. Autoritățile au susținut cu cinism că a fost reținut pentru siguranța lui, ca să nu se infecteze cu Covid în mulțime.
La Beijing, două grupuri de demonstranți, totalizând împreună 1.000 de oameni, s-au strâns duminică noaptea în apropierea Pieței Tiananmen, refuzând să se disperseze. Aceștia au scandat pentru democrație și au acuzat dictatura și cultul personalității.
Cupa Mondială alimentează protestele
Observatorii spun că manifestațiile actuale sunt diferite de toate cele care au avut loc în ultimele decenii în China, atingând nivelul celor din Piața Tiananmen din 1989. Însă acum situația e diferită.
Un element modern al acestor proteste este lupta împotriva cenzurii online. Sistemul de control al Internetului folosit de regimul de la Beijing este foarte eficient, dar a adus la limită răbdarea oamenilor. Aceștia au intrat într-un joc "de-a șoarecele și pisica" cu cenzura, găsind soluții ingenioase pentru a posta clipuri și mesaje despre proteste, pentru a-și exprima solidaritatea și pentru a se plânge de acțiunile autorităților.
Guvernul chinez mai are o problemă pe care nu a luat-o în calcul: televizarea meciurilor de la Cupa Mondială de fotbal. Deși autoritățile chineze cenzurează secvențele cu tribunele și alte elemente care nu sunt acceptate de partidul comunist, oamenii știu adevărul și protestează masiv la adresa acestei practici.
Încercările guvernului de a controla total informația n-au putut opri mesajele de protest de pe rețelele de socializare.
Un lucru e sigur: virusul nu pleacă
Protestele în China nu sunt rare, însă proporțiile acestora sunt ieșite din comun, remarcă ziarul britanic, menționând că vor fi, probabil, consecințe dure pentru participanții identificați la proteste.
Presa de stat a păstrat tăcerea asupra manifestațiilor, declarându-și în schimb "aderarea neclintită" la politica zero-Covid.
Profesorul Dali Yang, politolog la Universitatea din Chicago, remarcă răspunsul diferit al autorităților chineze - în unele zone, autoritățile au relaxat restricțiile, în altele au trecut la reprimarea violentă a manifestațiilor. Expertul crede că există posibilitatea unor schimbări adoptate la nivelul guvernului, pentru a liniști populația, sau a găsirii unor țapi ispășitori, precum oficiali locali sau firme private, pentru reducerea tensiunii.
"Ar putea oferi îndrumări mai clare, de exemplu, cum și când va ieși China din zero-Covid. În acest moment, comunicarea a fost frustrantă și confuză, chiar și pentru oficiali", a spus Yang.
"Provocarea este că acest virus nu pleacă nicăieri", a subliniat el.