Pentru a patra oară în interval de numai două luni, liderul PSD răspândește știrea falsă cum că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă al României ar fi fost respins la Comisia Europeană.
Una din două, ori domnul Ciolacu ne minte cu nerușinare, crezând că rostirea gogomăniilor sporește capitalul politic, ori este atât de naiv încât cineva de pe la Bruxelles îi toarnă verzi și uscate și el le și crede.
Nu-i de exclus nici a treia variantă, aceea că de la Bruxelles ar avea informații corecte, dar așa le înțelege dânsul, confundă respingerea cu simpla observație, conversația cu dezastrul și dialogul cu catastrofa.
N-ar fi pentru prima oară când retorica PSD alarmează nu numai România, ajungând să sperie și vestul continentului.
Așa îmi explic cum a ajuns să se implice în ciorovăiala noastră balcanică însăși Comisia Europeană, care a declarat vineri, în termeni mult prea delicați față de cei din obișnuința Ciolacului nostru dâmbovițean:
„Comisia a primit Planul de Redresare și Reziliență al României și a început o evaluare amănunțită. Acest proces este în desfășurare, așa că informația că planul României ar fi fost respins nu este corectă”.
Sunt convins că nu numai informația incorectă a deranjat urechile pe la Bruxelles, ci și termenii cu care șeful Opoziției îl etichetează pe reprezentantul oficial al României pentru negocieri la CE, ca fiind „un dezastru național”, autor de „tâmpenii”, unul cu inteligența deficitară.
Câtă mârșăvie, să spui partenerilor europeni că împuternicitul României pentru negocierea planului vorbeşte acolo tâmpenii și este un dezastru național! Iar pâra este totdeauna însoțită și de lașitate.
Lașitate care l-a determinat pe ministrul Ghinea să-l pună la încercare, ca un muschetar care se stropșește la adversar, când îi strigă amenințător „en garde!”:
„Dacă PNRR nu va fi aprobat, îmi dau demisia. Dacă va fi aprobat, îți dai tu demisia (…) Ciolacu, hai să discutăm cu demisia pe masă!”. I-a dat și termen pentru respectiva: până la 30 septembrie.
Corect. Dar, spre stupoarea multora, domnul Ciolacu nu s-a dovedit nici cavaler, ca să ridice mănușa, nici gentleman, ca să prezinte o explicație.
Ca mai totdeauna, însă, lașitatea merge mână-n mână și cu tupeul. Căci tebuie mult tupeu să fii nemulțumit de alocarea fondurilor în CE, după ce predecesorii tăi Dăncilă, Dragnea, Ponta obțineau anual, pentru România, alocări infime. Și asta nu pentru că li s-ar fi respins planurile, ci pentru că nici măcar nu erau în stare să le prezinte.
Poate a uitat actualul șef al PSD cum, în urmă cu numai doi ani, comisarul european Corina Crețu venea la București anume ca să-i explice doamnei Dăncilă că lipsa programelor și a documentațiilor duce la pierderea fondurilor.
Iar doamna Dăncilă, incapabilă să înțeleagă de ce nu avem documentații și să ia vreo măsură ca să le elaboreze cineva, s-a luat la harță cu CE.
Și, atunci, domnule Ciolacu, s-a produs un fapt incredibil. Predecesoarea Viorica Dăncilă s-a dezis de fondurile nerambursabile europene, după ce prietenul Orlando Teodorovici îi explicase cum că ar fi mai profitabilă pentru țară finanțarea prin PPP (Partenierat Public Pirvat), un sistem de credite, pe care România urma să le restituie în timp.
Încântată de PPP, doamna Viorica s-a plimbat personal și în repetate rânduri prin fascinanta țară a Sheherazadei, prin ispititoarele meleaguri ale lui lui Ali Baba și misteriosul tărâm unde Aladin făcea minuni de necrezut cu ispititoarea sa lampă.
Dar Ali Baba n-a mai venit la București și tot ce a discutat Viorica-Vasilica pe unde a umblat a rămas de poveste. Nici până astăzi nu știm dacă ne-a mințit explicând ce negocieri superbe a purtat pe acolo pe unde a umblat sau a fost mințită domnia sa de partenerii arabi, din simplă amabilitate.
Domnule Ciolacu, PSD ar fi avut autoritate să-i judece pe alții în probleme europene dacă, atunci când era la guvernare, ar fi construit autostrăzi cât Polonia, pe bani europeni, s-ar fi prezentat cu documentații cât Cehia, dacă ar fi absorbit fonduri europene cât Ungaria.
Dar pentru atât cât a obținut și, mai ales, pentru atât cât a făcut eforturi ca să obțină, nu are autoritate decât să lase ciocu’ jos sau să-și cufunde capul în nisip, ca struțul.
Sau încă să-și dea demisia până-n septembrie, cum bine i-a zis-o într-un moment cu năduf ministrul Ghinea.
