Bietul Cozma! A reuşit să întoarcă ţara pe dos cu mineriadele, dar până la urmă i s-a înfundat şi a dat chix.
Acum Miron Cozma e singur, nu-l mai are alături pe Iliescu, nu mai are în spate fosta Securitate, plus că alţii precum Diana Şoşoacă îl eclipsează la gălagia politică. A rămas singur bietul om şi trăieşte din amintiri.
Din când în când mai tresare încins de vise triumfaliste cu o nouă mineriadă şi crede că poate răsturna cumva timpul istoriei. I s-a făcut iar de pârnaie, bietului!
Adevărul este că, dacă ai fost obişnuit să cafteşti puştanii de pe stradă, e greu de suportat situaţia în care unii dintre ei, deveniţi poliţişti, îţi arată cu bastonul gardul puşcăriei din care te-ai eliberat.
În plus, omul e băşicat că nu-i mai cere nimeni să facă o nouă mineriadă, căci pentru altceva n-a fost reşapat de fosta Securitate. Unde e PSD-ul de altădată? A murit la intrarea noastră în UE şi NATO, iar domnul Ciolacu şi domnul Dîncu, cu privirea spre viitor, nu au niciun chef să-l reînvie.
Atunci, ce vremuri, mineriadele se făceau la ordin.
Hai la Bucureşti, Cozmo, că se clatină scaunul lui taica Iliescu, gata şefu’, vin! Vezi că am aranjat cu trenurile, ai grijă ca ortacii să nu se spele de cărbune că dă nasol pe TV. Am înţeles, şefu’! Da’ aveţi şi alde matale grijă să se îmbrace securiştii în salopete uzate, nu ca data trecută, în unele noi, de s-a prins fraierii la schemă!
Cel mai greu de suportat este adevărul: frate Cozma, ai fost un element anarhic vândut post comuniştilor şi lada istoriei te aşteaptă să te culci în ea la picioarele mentorului tău.
Ai vrut să opreşti România din drumul ei spre Vest şi să o întorci spre Est, dar n-ai reuşit decât să o întârzii. Ce trist pentru noi, ce trist pentru tine…
În zece ani mineritul va dispărea, va fi istorie, iar în studii şi în manualele de istorie se va vorbi despre neputinţa PSD de a făuri un viitor minerilor pe care i-a folosit şi despre nefastele mineriade conduse la suprafaţă de tine. Luceafărul Huilei, o păpuşă trasă de sfori de păpuşari şcoliţi în URSS, la Frunze.
Tot ce ai reuşit este bucata de timp în care sforarii tăi s-au umplut de bani. Tu ai fost omul cu bâta care le-a permis să cumpere bucăţi din statul român pe doi lei. Tu i-ai ajutat să fure muncitorii şi minerii, ortacii tăi o ştiu? Nu-i nimic, vor învăţa despre asta copiii lor şi copiii copiilor lor.
Păpuşarii te-au aruncat ca pe o măsea stricată iar tu, în loc să-i demaşti, le cerşeşti îngăduinţa să mai faci ce ai făcut?
Iar acum, când gloria ta roşie a ajuns realitate neagră, te răsteşti la Cîţu încercând să aduni din contrarea cu el ceva din gloria apusă? De ce ne minţi încercând să te prezinţi ca principalul său opozant? De ce nu ai ieşit la luptă în alegeri ca să învingi pecinginea galbenă?
Ai tăcut vinovat şi abia acum, când bieţii tăi ortaci au răbufnit pentru că nu li s-au plătit lefurile, te-ai găsit să te oferi să te pui în fruntea lor? Au mai încercat şi alţi guguştiuci de rit nou şi n-au reuşit, aşa că nu ne speriem, nu vei reuşi nici tu.
Tu, Miron Cozma, umbli prin lume fără să ştii că nu mai eşti viu şi nu mai poţi învia. Du-te în Valea Jiului şi porneşte o mineriadă, dacă eşti în stare. Aşa cum Petre Roman nu va mai fi niciodată prim-ministru, aşa şi tu nu vei mai pune ţara asta pe jar niciodată. Mai mult decât un găvăritor pe sticla unei televiziuni anti-guvernamentale nu vei mai fi niciodată.
Păcat că nu ţi-ai văzut crucea politică, păcat că nu ţi-ai citit necrologul, păcat că nu ai înţeles nimic din mersul istoriei. Luceafărul Huilei a apus demult. Dormi în pace!