Scandalul de la Primăria Capitalei este și despre revanșa unui partid care se simte trădat de faptul că primarul ajuns în funcție mai ales cu voturile electoratului său a devenit mai degrabă primarul altui partid.
Scandalul de la Primăria Capitalei este și despre lipsa gravă de comunicare și un soi de aroganță a funcției.
Scandalul de la Primăria Capitalei este și despre meteahna aspru criticată în campanie de a supraestima bugetul pentru ca apoi primarul să poată alege singur ce finanțează și ce nu din veniturile reale. Acum câteva luni să spui că bugetul Bucureștiului poate fi de maximum 4,5 miliarde și să vii azi cu un buget de 7 miliarde e totuși greu de acceptat.
Scandalul de la Primăria Capitalei este și despre lupta pe spitale, care ar fi legitimă din partea PLUS, conform protocolului preelectoral, dacă oferta începând de la viceprimarul responsabil până la aceea pentru consiliile de administrație ar fi una solidă, ceea ce e departe de a fi cazul. Să-ți scape în ea un condamnat pentru tentativă de omor, un om care și-a înjunghiat în gât iubita, e tot greu de acceptat.
Este despre înfruntarea dintre nucleele dure, talibanizate, de susținători ai celor două "icoane" aflate acum în confruntare.
Dar în primul rând cred că este despre mirajul care amăgește electoratul, generând o așteptare care nu poate fi decât dezamăgitoare.
Marea problemă a lui Nicușor Dan este inadecvarea la postul de primar general. Aceasta nu este o funcție tehnică, de expert. Pentru așa ceva avem poziția de city manager, eminamente executivă.
Funcția de primar general al Capitalei este una eminamente politică, obținută cu cel mai mare număr de voturi acordate unei candidaturi uninominale, după cele primite de președintele României.
În Consiliul local, în Primărie, primarul face politică, aplică o viziune politică pentru dezvoltarea orașului. Și pentru a o face are nevoie de abilitați politice. Una dintre ele, esențială, este negocierea, mai ales cu cei care iți sunt opozanți.
Un om politic care nu răspunde la telefon, care nu dă telefoane, care nu vorbește decât cu ai lui nu are nicio șansă să o scoată la capăt decât dacă ai lui au o majoritate confortabilă, ceea ce nu e cazul lui Nicușor Dan.
Dar chiar și așa, chiar dacă are majoritate cu ai lui, primarul trebuie să aibă și anvergura politică pentru a domina această majoritate printr-o poziție de lider. Nu cred că poți să fii primar general al Capitalei fără să ai o funcție importantă în propriul partid.
Iar nu e cazul lui Nicușor Dan. Nu are o forță politică proprie. Depinde de forța politică a altora. Acum a lui Ludovic Orban, care l-a impus candidat. Dacă aceasta dispare, și nu e deloc o variantă exclusă, se poate ca Nicușor Dan să rămână și fără susținerea PNL. Iar în sistemul de putere al lui Ludovic Orban oare ce preț plătește pentru susținerea politică?
Și când ești un lider politic autentic știi să conduci echipe mari, ai exersat asta. Ai exercițiul managementului politic. Nu e cazul lui Nicușor Dan.
Riscul, dacă nu chiar premisa eșecului, venea din persoana dlui Nicușor Dan, un om fară îndoială inteligent, ca orice matematician, tot fără îndoială un bun cunoscător al Capitalei și, până la proba contrarie, cu prezumția de bună credință.
Dar asta nu ajunge pentru a fi un bun primar al Capitalei. Să fii un om politic cu anvergură proprie și forță măcar în propriul partid nu este o garanție a unui mandat de succes, dar reprezintă o premisă fără de care nu se poate.
Mitul independentului este o capcană exact din motivele pe care le vedem acum la Capitală și mă tem că le vom tot vedea vreme de 4 ani.
El a apărut din dezamăgiri repetate care au dus la sila de clasa politică ajunsă, într-adevăr, într-o stare de degradare probabil fără precedent.
Dar abandonarea politicii nu e soluția, ci presiunea constantă pentru reformarea ei. Democrație fără politică, fără partide politice și fără oameni politici nu există, oricât ne-am amăgi că se poate. Asta a demonstrat și guvernul tehnocrat din 2016, așteptat ca un mare salvator, dar care nu a fost decât un prizonier.
Cât timp vom cere independenți nu vom face decât să invităm la o păcăleală. În spatele lui vor fi tot partide, va fi prizonierul lor mai mult decât un om lider politic real, dar decontul lor pentru un pevizibil eșec va fi mai mic.
Informații relevante pe subiect:
