Klaus Iohannis este președinte. Faptul că președintele nu a știut ce știau medici, epidemiologi, lideri europeni, OMS și mulți români este o gravă vulnerabilitate a instituției prezidențiale. A fost președintele mințit, dus în eroare? De cine?
Și dacă vedem cine și ce a greșit, acum ceea ce mai contează este să depășim această mare cumpănă. Încă o dată, președintele Klaus Iohannis, autorul acestei fraze, și-a arogat poziția de comentator neutru al cetății, aceea a unui turist care a văzut și acum poate judeca de ce țara merge din înmormântare în înmormântare.
Sunt câteva luni de când medicii au avertizat că politicile Guvernului Florin Cîțu vor duce țara în cea mai mare criză umanitară postdecembristă.
Sunt câteva luni de când liderii celorlalte state europene s-au uitat mai întâi sceptic, apoi disprețuitor la autoritățile de la București, care au pendulat între ticăloșie și prostie, până când nu a mai contat dacă au știut că vom ajunge aici și nu le-a păsat sau dacă toți impostorii care căpușează instituțiile nu au înțeles să citească un grafic.
Am vorbit recent cu un medic israelian, stupefiat de ce se întâmplă cu românii: de ce politicienii nu cunosc țara, de ce nu s-au făcut campanii de vaccinare reale, nu un spot cu un premier sorbind din cafea, de ce autoritățile nu opresc măcelul, pentru că e un măcel ce se întâmplă în spitale, încetinind valul, de ce nu există programe naționale post-Covid, pentru că, spunea el, noi contabilizăm decesele cauzate imediat de Covid, când una dintre priorități este să urmărim pacienții care rămân cu sechele.
Se moare în spitale și se moare și acasă, se moare otova și se moare indirect din cauza Covid, pentru că pacienți care suferă de alte boli nu au loc în spital sau știu că, odată ajunși acolo, riscul de infectare este enorm. De ce țara nu este administrată, în cele din urmă.
Președintele își reclamă dreptul suveran de a se spăla pe mâini. Într-o punere în scenă ipocrită, cu mască și cu o intonație sacadată, voit pedagogică, Klaus Iohannis a anunțat că nu știe cum s-a ajuns aici.
Sunt cel puțin cinci disonanțe:
- Klaus Iohannis este cel care a anunțat că vaccinarea a fost un succes, pandemia a fost învinsă. Ce a obținut președintele astfel a fost un avans pentru pandemie, pentru morțile de astăzi.
- Klaus Iohannis a fost cel care a legitimat, în plin Val 4 și când deja se murea mult, un congres PNL cu 5.000 de oameni într-o sală, și unde nici măcar certificatul de vaccinare nu a fost cerut tuturor la intrare.
- Klaus Iohannis este cel care, în dispreț față de medici, s-a prezentat la o lansare pe un teren de golf, îmbrăcat publicitar și îndemnându-ne pe toți să practicăm golful. Când el vorbea, prietenul meu medic în spital era într-o gardă prelungită și tot se murea.
- Klaus Iohannis este cel care a împins țara în criză guvernamentală, din calcule personale, și care nu și-a exercitat rolul constituțional de mediator. Nu a mediat între partide, ci a încercat, politicianist, să mai servească o lecție de umilire USR-ului, nominalizându-l pe Dacian Cioloș.
- Klaus Iohannis este președinte. Faptul că președintele nu a știut ce știau medici, epidemiologi, lideri europeni, OMS și mulți români este o gravă vulnerabilitate a instituției prezidențiale. A fost președintele mințit, dus în eroare? De cine? De prim-ministrul său, de consilieri, de veșnicele servicii? Și-a băgat PSD coada? De ce nu a știut președintele Iohannis că țara trece printr-o catastrofă?
Președintele l-ar mai fi păsuit pe Florin Cîțu, golemul care astăzi vrea să-și păcălească autorul, dacă instituțiile internaționale nu l-ar fi bătut pe umăr.
OMS își trimite un reprezentant la București, Institutul Max-Plank din Germania încearcă să explice într-un studiu ce merge prost în Bulgaria și România, de ce cetățenii refuză vaccinul, Franța nu mai primește români nevaccinați și cu un test mai vechi de 24 de ore, iar în cancelariile europene se vorbește despre tragedia României în fața unor politicieni care au sacrificat atâtea vieți, o țară, pentru un scop atât de mărunt: să pună mâinile pe un partid, PNL.
Fără toate astea, Klaus Iohannis ar mai fi răbdat câteva mii de vieți ucise nu doar de SARS-CoV2, ci de iresponsabilitatea cinică a unui președinte și a premierului său, care au împins oamenii spre curtea spitalelor, pretinzând că de acolo înainte e responsabilitatea deplină a medicilor.
Ce se mai poate salva din România se va salva nu pentru că ai ei conducători au auzit în sfârșit ambulanțele și acolo, pe dealul Cotrocenilor se aud, surd să fii să nu îți intre sunetul pe fereastră, ci pentru că România e parte a Uniunii Europene.
Așa a fost de câteva ori în istoria pe care astă-seară a citat-o președintele, România fie a avut noroc, vorba lui P.P. Carp, și atunci nu a contat că e condusă prost, fie a fost salvată de statutul ei geopolitic și european.
Miercuri, cu acrobații ipocrite, președintele și specialiștii chemați de el la Cotroceni vor găsi un concept de restricții care să nu pomenească termenul "lockdown".
Temporizarea aceasta arată că marți seară președintele nu a ieșit din tăcerea suverană din grijă pentru români, ori de câte ori au încercat cei care i-au scris discursul să-l facă empatic, ci pentru a-l avertiza pe Florin Cîțu și pe cei de lângă el că nu mai poate fi protejat.