În ultimii 35 de ani nu a existat niciun audit despre eficiența Administrației Prezidențiale. Există niște reguli scrise despre ce poate face un șef de stat cu banii de protocol sau sunt la discreția lui?
Nu există date despre câți bani au folosit, de pildă, foștii președinți pentru protocol, în ce hoteluri au stat, ce și-au cumpărat, de câți bani au mâncat și au băut. Și-au plătit singuri hainele pentru ei și soțiile lor? Dar vacanțele? Și-au plătit din buzunar șederile în plus în statele în care au avut vizite oficiale?
După desecretizarea costurilor aeronavelor de lux folosite de fostul președinte, nu știm, deocamdată, dacă închirierea acestora s-a făcut în urma unor licitații. Oare compania națională Tarom nu era destul de bună pentru fostul președinte? Nu era normal să fie cheltuiți banii publici cu o companie de stat? Există la guvern un deviz care să arate dacă e mai rentabil pentru România să aibă o aeronavă oficială sau dacă e preferabil să se închirieze una când are nevoie șeful statului sau al guvernului?
Există și varianta mai austeră: aceea de a folosi zborurile de linie, cum face deocamdată președintele interimar Ilie Bolojan și cum obișnuiesc liderii statelor baltice. Polonia, însă, are un Boeing, ca aeronavă pentru președinția de la Varșovia, în vreme ce Bulgaria, Cehia, Slovacia și Ungaria au câte un Airbus.
Traian Băsescu a folosit, din 2005 până în 2012, Boeingul 707 cumpărat în 1974 ca aeronavă prezidențială pentru Nicolae Ceaușescu. A renunțat la el după ce a început să aibă probleme. La întoarcerea dintr-o vizită în China s-a fisurat un hublou și piloții au fost nevoiți să zboare la o înălțime mai joasă și aceasta a fost una din ultimele expediții oficiale ale avionului, care a fost vândut ulterior. A fost cumpărat de o companie americană care l-a recondiționat și acum îl folosește pentru realimentarea în aer a avioanelor Pentagonului.
După ce a renunțat la acel avion, Băsescu a avut unul închiriat de la Tarom, dar costurile întreținerii i s-au părut exorbitante, așa că a trecut o vreme la avioanele de linie. Renunțarea a devenit cumva forțată după ce fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu a vorbit despre restanţele pentru întreţinerea vechii aeronave Tarom Airbus 310 pe care o folosea președintele și care ajungeau la șapte milioane de euro anual. Totuși, pentru cele 11 deplasări externe ale lui Traian Băsescu din 2012, Preşedinţia a platit în medie 104.000 de euro.
În schimb, în 2023, Administrația Prezidențială a cheltuit 7,4 milioane de euro pentru 26 de deplasări ale lui Klaus Iohannis, iar în 2024 au fost 22 de călătorii, în valoare de 4,2 milioane de euro. În total, zborurile fostului președinte au costat 23 de milioane de euro. Cea mai scumpă deplasare a fost în America de Sud: 1,5 milioane de euro. Urmează drumul în Japonia și Singapore, care a costat peste 1,4 milioane de euro și turul african în care a vizitat Kenya, Tanzania, Capul Verde și Senegal. Toate aceste prețuri sunt mult peste prețul pieții potrivit site-ului boardingpass.ro. Ar rezulta că cineva a făcut, probabil, mici afaceri pe spezele Cotrocenilor.
Oricum, diferența dintre zborurile lui Traian Băsescu și cele ale lui Klaus Iohannis nu ține doar de costuri, ci și de cel puțin alte două elemente semnificative:
(1) Băsescu lua cu el consilierii prezidențiali care lucraseră la dosarul aflat pe masa negocierilor pe care urma să le aibă, miniștrii care puteau deschide noi oportunități relației pe care o cultiva și uneori chiar oameni de afaceri. Lui Iohannis îi plăcea intimitatea, așa că prefera un avion de lux doar pentru el și soția lui;
(2) Traian Băsescu obișnuia să aibă vizite foarte scurte. Când a fost, de pildă, la Washington să negocieze Parteneriatul Strategic pentru secolul 21 cu Barack Obama, a ajuns dimineața în capitala americană și a plecat în aceeași zi după-amiaza, după ce a avut întâlniri la Casa Albă, la Departamentul de Stat și la Pentagon. Rareori rămânea peste noapte undeva. Klaus Iohannis ținea însă la vizitele lungi și după întrevederile oficiale voia să vadă pe îndelete și locurile din jur. În Japonia, de exemplu, a stat aproape o săptămână, iar turneul din Africa a durat două săptămâni.
La început, Klaus Iohannis a fost modest și decent, dar în al doilea mandat a vrut să experimenteze luxul în toate cele. Poate că a fost împins de cei din jurul lui să stea în cele mai scumpe hoteluri din lume, să guste cele mai sofisticate mâncăruri și băuturi și să zboare cu cele mai scumpe aeronave.
Președintele interimar Ilie Bolojan va desecretiza și celelalte note de plată, pentru a putea avea întregul portret al fostului președinte. Vizitele lui au deschis poate uși spre oportunități importante, cu toate că, mergând pe urma lor, nu s-au văzut încă nici noi investiții în România și nici vreo creștere a exporturilor cu țările însorite pe care le-a văzut.
Autor: Sabina Fati