Relația dintre reprezentanții statului român și cetățeni e una toxică și trebuie să înceteze. Pericolul e ca mecanismul de deturnare a fondurilor publice să continue, iar pagubele, tot mai mari, să fie plătite de fiecare dintre noi prin frecvente și nejustificate măriri de taxe.
Demisia tardivă a lui Dragoș Anastasiu, ajuns vicepremier pe o scurtătură politică, întârzierea explicațiilor venite din partea premierului Ilie Bolojan pun în pericol reformarea agențiilor, companiilor și instituțiilor publice.
Ciudatul episod a redeschis însă și discuția asupra modului despotic de comportament al reprezentanților statului față de cei care lucrează în mediul privat, presiunea agresivă pe care o creează pentru a obține, în final, mită și a-i face dependenți pe oamenii de afaceri și angajații lor de cei care sunt chemați să controleze modul de aplicare a legii.
Un astfel de episod a apărut în relatările lui Dragoș Anastasiu, care a susținut că a primit sute de mesaje care îi semnalau abuzuri, dar au explodat și pe rețele, în zilele în care opinia publică polemiza pe cazul vicepremierului „mită la ANAF”.
„La un moment dat, au început să fie solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF, care s‑au soldat cu facturi neplătite patru ani. Eu nu am avut informații referitoare la faptul că facturile nu erau plătite și lucrul acesta a explodat. Am aflat.
Am întrebat de ce și mi s‑a spus că de frică, pentru că persoana respectivă a mai venit în control la noi cu țipete și amenințări la adresa colaboratorilor mei și a introdus acest sistem de teroare, care a generat frică”, a spus Dragoș Anastasiu, în conferința de presă.
Recent, acest sistem de teroare a fost bine exemplificat de acțiunile lui Piedone, fostul șef al ANPC (Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor), care și-a creat o marcă dintr-un mod de comportament brutal cu cei pe care-i controla, obligațiile lui de serviciu transformându-se într-o continuă și selectivă umilire a proprietarilor și angajaților din mediul privat.
De ce reacția publică a fost atât de puternică?
Agresivitatea reprezentanților statului transmite un mesaj subtil “victimelor”, aceea că, dacă vor cotiza, adică dacă vor da mită, constant și consistent, atitudinea se va schimba.
Dragoș Anastasiu, în opinia mea, nu avea ce căuta nici la Palatul Cotroceni și nici la Palatul Victoria. A fost și este în continuare o vulnerabilitate pentru prim-ministrul Ilie Bolojan.
Da, într-adevăr, și Marian Neacșu e corupt, și, probabil, alți mulți miniștri și consilieri PSD, dar social-democrații n-au ajuns niciodată la putere promițând că vor reforma statul sau că vor limita corupția.
Astăzi... ne confruntăm cu provocări reale: o societate care are nevoie de încredere, instituţii care trebuie să funcţioneze şi o economie care să livreze rezultate...
Ilie Bolojan, prim-ministrul României
L-a auzit cineva pe Marcel Ciolacu spunând că va concedia bugetari și va impune criterii de performanță pentru managerii companiilor publice? Cred că nici în cel mai crunt coșmar al său nu s-a întâlnit vreodată cu o idee de reformă.
PSD întotdeauna a promis că va da, fără a spune de unde, și că se va război cu investitorii și angajații din mediul privat, atenționându-i subtil încă din campaniile electorale să pregătească șpăgile.
O mare parte a opiniei publice a reacționat atât de puternic la dezvăluirea că un om de afaceri de succes a dat mită ani de zile unui inspector ANAF și că a ascuns acest lucru în momentul în care a intrat în serviciul public pentru că, pur și simplu, atât președintele Nicușor Dan, cât și Ilie Bolojan au promis cu totul altceva în campania electorală, respectiv că vor încerca să schimbe acest tip de relație toxică dintre stat și cetățean.
O victimă rămâne o victimă
Tensiunea dintre amplitudinea promisiunilor și comportament a șocat atât de mult. Corupția PSD e o realitate prezentă în viața de zi cu zi a românilor de peste trei decenii.
E lipsit de fair-play față de oameni să le spui că vei încerca să schimbi ceva, atât cât se poate în condițiile date, și, în același timp, să promovezi în Executiv o persoană care a luat parte, în formă continuată, la mecanismele corupției.
În opinia mea, Dragoș Anastasiu e o victimă a cancerului care macină societatea noastră de decenii, o maladie răspândită cu premeditare de persoane care au intrat în politică având un singur scop, acela de a se îmbogăți cât mai rapid, călcând pe cadavre dacă altfel nu se poate.
Am urmărit de vineri, de când a apărut acest subiect, ceea ce s-a întâmplat. Domnul Anastasiu a venit cu o propunere, că demisia lui este la dispoziție. I-am spus - în general, neluând decizii pe picior, niciodată, ci calculăm ce se întâmplă - să mai stăm o zi-două să gândim foarte bine ceea ce urmează să facem.
Ilie Bolojan, prim-ministrul României
Relațiile dintre oameni în instituțiile statului sunt haotice și alterate, fără niciun fel de etică sau criterii de performanță. Pur și simplu, multe dintre sistemele publice sunt paralizate de confruntări între grupări politice și mafiote, blocate de ciocniri ale grupurilor de interese care au un singur scop - acela de a deturna câți mai mulți bani publici în propriile buzunare.
Dar dacă vicepremierul Anastasiu a fost o victimă, cu orice efort, nu poate fi transformat peste noapte în erou luptător cu interesele mafiei politice din România.
Hrănirea caracatiței
E greu de înțeles cum Ilie Bolojan, unul dintre puținii lideri bine intenționați pe care-i avem la această oră, a intrat într-o astfel de luptă crâncenă atât de puțin pregătit.
La prima încercare a premierului de a se apropia de companiile și agențiile controlate de PSD și asociații, aceștia i-au decapitat asociatul promovat cu sârguință în ultimele luni.
Urmașii Partidului Comunist știu unde și cum să lovească, au informații, relații, strategii. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării pentru că obiectivul esențial e să continue drenarea a miliarde de euro luați de la contribuabili pentru a hrăni o caracatiță ce sufocă țara.