Vicepremierul Dragoș Anastasiu a declarat, duminică seara, în cadrul conferinței de presă în care și-a anunțat demisia, că a fost verificat și a primit certificat ORNISS pe perioada exercitării funcției în Guvern.
„Da. Să nu credeți că există certificat ORNISS fără… nu un formular, o cărticică”, a spus Anastasiu, când a fost întrebat dacă a primit certificat ORNISS, referindu-se la procesul detaliat de verificare necesar pentru a-l obține.
Apare, astfel, un mare semn de întrebare: cum de trecutul său, marcat de recunoașterea mitei plătite timp de opt ani unui funcționar ANAF, nu a fost considerat o vulnerabilitate de către instituțiile statului?
Ce este certificatul ORNISS și cine îl primește
Pentru a accede la funcții care implică acces la informații clasificate sau decizii strategice, orice demnitar trebuie să obțină un certificat ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat). Acordarea acestui certificat presupune o verificare amplă de securitate, realizată de instituțiile abilitate (SRI, SIE sau MAPN), în care sunt analizate:
- potențiale vulnerabilități de integritate (infracțiuni, fapte de corupție);
- probleme financiare, presiuni externe, relații compromițătoare;
- comportamente care pot fi exploatate de terți.
Semne de întrebare
Dragoș Anastasiu a recunoscut că a plătit mită în mod constant, timp de opt ani, unei funcționare ANAF. Faptele s-au petrecut între 2009 și 2017, iar procurorii DNA au confirmat că Anastasiu a fost considerat martor-denunțător, ceea ce l-a scutit de urmărire penală.
De asemenea, Dragoș Anastasiu a explicat că a fost vorba de un șantaj al funcționarei ANAF, la care a cedat pentru a-și salva compania, care ar fi putut altfel să intre în faliment.
Faptul că a recunoscut în fața instanței o mituire în formă continuată, timp de opt ani, în beneficiul companiilor proprii, ar fi trebuit să fie considerat un risc major de integritate.
Riscuri și vulnerabilități
Un demnitar care a fost implicat, chiar și ca martor-denunțător, într-un mecanism de corupție pe termen lung ar fi trebuit să fie, din perspectiva securității instituționale:
- vulnerabil la șantaj (dacă faptele nu ar fi fost deja publice);
- vulnerabil la presiuni externe, din partea altor actori care cunosc detalii compromițătoare;
- incompatibil cu funcții care presupun decizii strategice legate de justiție, combaterea corupției, reformă fiscală sau integritate administrativă.
Mai mult, nevoia de a-și proteja imaginea personală poate intra în conflict cu interesul public sau cu deciziile care trebuie luate imparțial.
Acest tip de vulnerabilitate este exact ce legislația și evaluările de securitate ar trebui să elimine. Inexplicabil, el a primit certificatul ORNISS, fără ca această vulnerabilitate evidentă să conteze.
Această situație ridică întrebări despre eventualele omisiuni, protecții sau presiuni în procesul de selecție, calitatea evaluării făcute de instituțiile de securitate și transparența criteriilor de acordare a certificatelor.