Moldova comemorează zilele acestea 78 de ani de la foametea din 1946-1947, 14 ani de când sărbătorește Ziua drapelului național al Republicii Moldova și împlinirea a zece ani de când moldovenii se bucură de regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană.
Între timp, la Moscova, se anunță crearea unui nou bloc electoral „Pobeda”, care vrea să ne amintească de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. În primă fază, am spune că aceste întâmplări nu au nimic în comun, dar ce leagă toate aceste evenimente?
„(po)Beda” pro-rușilor la referendum?
Deputați în Parlamentul Republicii Moldova, membri ai fostului partid declarat neconstituțional „Șor”, precum și membri ai partidelor „Șansă”, „Renașterea”, „Victoria”, „Forțele Alternative ale Mântuirii Moldovei”, cu toții au zburat în câteva avioane spre capitala Federației Ruse.
De asemenea, nu ne puteam lipsi de prezența bașcanei Găgăuziei, cea a membrilor Adunării Populare Găgăuze, a artiștilor pro-război ruși, dar și a simpatizanților, unii dintre care sunt persoane vizibil vulnerabile, de pe urma cărora se profită.
Această pleiadă de oameni a participat organizat la Moscova pentru lansarea noului bloc electoral „Pobeda”.
Oficializarea taberei pro-ruse nu s-a făcut la Chișinău, ci în Rusia, într-o țară agresoare care nu își ascunde planurile de a ocupa Moldova. La întoarcere, au venit cu mijloace financiare, pentru a destabiliza țara în prag de alegeri.
Dar dacă ar fi doar acești actori pro-ruși declarați pe față… Mai există și alte forțe politice care provoacă instabilitate, dar și doresc să se întoarcă în țară cu dorința de a se răzbuna pe guvernare.
Și aici îi putem menționa pe Veaceslav Platon și Vlad Plahotniuc. Dar mai există și alte partide care așteaptă susținere și atenție de la Moscova. Vorbim cel puțin despre Blocul Comuniștilor și Socialiștilor, dar și alte forțe care se declară pro-europene, un exemplu relevant este Mișcarea Alternativa Națională.
În primul rând, Victoria/„Pobeda” cui?
Fugarul și șeful grupului criminal organizat, Ilan Șor, anunță ca obiectiv victoria la referendum și alegerile prezidențiale și parlamentare. Cum o poate obține? Prin boicotarea referendumului privind aderarea la UE, prin a vota împotrivă.
Federația Rusă mobilizează resurse însemnate pentru a zădărnici planurile guvernării de a accelera parcursul pro-european al țării. Pentru Kremlin, ar fi un adevărat eșec în cazul în care am avea o majoritate însemnată de minim 60% de voturi favorabile la referendum, ceea ce ar însemna categoric că cetățenii moldoveni au pus punct dezbaterii privind vectorul geopolitic al țării.
Mai degrabă „Beda”, adică o primejdie, un necaz îi așteaptă pe moldoveni, dacă vor alege forțe politice care lucrează în interesul altor state și care, zi și noapte, se gândesc cum să destabilizeze țara, dar și să pună bețe în roate parcursului pro-european al țării.
5 procente din populația țării, lichidată
Uniunea Sovietică și Iosif Stalin (încă menționat pozitiv de unii), imediat după „pobeda” din cel de-Al Doilea Război Mondial, de bine ce le era, au tăiat în carne vie din populația Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, dar și nu numai.
Până la 200.000 de moldoveni (5% din populația țării) și-au pierdut viața. Alți 400.000 au suferit de malnutriție și distrofie, nemaivorbind de valurile de deportări, unde au fost strămutați forțat zeci de mii de basarabeni.
Ar trebui să comemorăm această zi, să ne amintim de suferința celor care trăiau într-un regim represiv și să ne bucurăm în ziua de astăzi de posibilități, un nivel de trai mai înalt și de libertate, de valorile omenești care ne-au fost insuflate de cei care au suferit de pe urma acelor orori.
Atunci, puterea sovietică le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete și alte atrocități. Aceasta ne amintește de politica actuală a moștenirii sovietice, Rusia, unde Vladimir Putin le-a interzis rușilor să vorbească despre un război în Ucraina, iar cine o face este pasibil de închisoare sau moarte subită. Îi lăsăm pe ruși să ne scrie istoria?
Trebuie să menționăm aici că foametea forțată nu a afectat doar Basarabia în perioada 1946-1947, ci și Transnistria, între anii 1932 și 1933, o consecință directă a politicilor sovietice de deznaționalizare, industrializare și colectivizare, implementate în regiune, care au avut un cost uman devastator.
Este regretabil că, peste Nistru, nu se observă o recunoaștere sau contestare a acțiunilor sovietice, pesemne această informație nu a ajuns la urechile celor din regiunea transnistreană, mai ales din cauza manualelor din școlile din Tiraspol, care practic au anulat istoria și adevărul istoric.
Cum poate exista acolo un sprijin pentru războiul din Ucraina? Este greu de imaginat…
Și încă ceva, dacă am fi învățat mai multe în cărțile de istorie despre acele evenimente, dar și dacă am fi avut mai multă voință până acum, nu am fi ajuns ca, abia în anul 2022, la Chișinău să comemorăm victimele foametei.
Cine poartă drapelul țării și cine se închină la un drapel străin?
Când parlamentarii din Republica Moldova au păstrat un minut de reculegere pentru victimele foametei provocate de regimul sovietic de ocupație în perioada 1946-1947, patru membri ai Blocului Socialiștilor și Comuniștilor au ales să nu se ridice în picioare.
Aceasta ne poate spune multe despre calitatea aleșilor poporului, dar și despre refuzul adevărului istoric, care încă este o problemă la noi în țară.
Dacă membri ai partidului declarat neconstituțional „Șor” și-au făcut prezența la Moscova, aceasta nu înseamnă că, de exemplu, membri ai Partidului Socialiștilor ori Partidului Comuniștilor, dacă ar fi fost invitați, nu ar fi participat.
Este limpede că nu toți slujesc drapelului țării. Unii își doresc o apropiere de Rusia, de valorile sale, care nu sunt și valorile lumii libere, ale democrației.
Dacă ar fi după cum vrea Rusia, aceasta ar federaliza Moldova, ar destrăma-o în mai multe părți, pentru a o putea controla mai ușor. 11 la sută din teritoriul țării nu mai este sub controlul constituțional al Chișinăului, este vorba despre regiunea transnistreană.
Putin ar vrea sub control și alte regiuni, dacă nu întreaga țară.
Ultima speranță a rușilor e să facă din Găgăuzia același lucru și, în mod ideal, să instaureze un regim controlat chiar la Chișinău.
Vedem că istoria se repetă, pe timpul României Mari au mai existat în trecut moldoveni rătăciți care i se plângeau Moscovei și îi cereau „protecție”.
În zilele de astăzi, acest scenariu s-ar întâmpla doar dacă trupele ruse ar avea izbândă în războiul din Ucraina, dacă ar ajunge măcar la Odesa.
Mulți cetățeni de la noi încă au acest vis umed, să vină rușii să îi „salveze”. Să fie înlocuit drapelul, cum s-a mai întâmplat, de altfel. Cei care susțin această idee poartă la piept un alt drapel, o altă stemă, altfel nu pot înțelege cum poți susține un stat agresor, pentru o ideologie compromisă, pentru valori false, cum îți poţi dori suferința altora?
Continuând cu sărbătorirea drapelului țării, ar trebui să ne dăm seama că cei care au suferit de pe urma asupririi sovietice au luptat inclusiv pentru valorile naționale. Faptul că acum avem un drapel cu tricolor albastru-galben-roșu, cu o stemă la mijloc, se datorează inclusiv rezistenței lor, dar și valului de emancipare națională, pornit la începutul anilor ‘90, și care sper că nu s-a stins încă, pentru că ne mai zbatem să ne păstrăm suveranitatea țării, să ne descurcăm pe cont propriu, cu mențiunea că o putem face doar în sânul familiei europene, dar și aproape de România.
De zece ani, mai aproape de Uniunea Europeană
În încheiere, aș spune că moldovenii au trecut prin multe și au decis demult ce viitor își doresc. Totuși, nu li s-a oferit încă șansa să-și spună ultimul cuvânt, pentru că nu i-a întrebat nimeni.
Generația noastră încă mai are prin multe de trecut, trebuie să fim la nivelul semenilor noștri, să luptăm pentru un ideal și să contribuim la îndeplinirea acestuia, nu să așteptăm ca cineva să o facă în locul nostru.
Pragmatic vorbind, încă nu s-a inventat o soluție mai bună decât apartenența la o alianță politică și economică, la un spațiu de valori liberale, care este Uniunea Europeană. Nici nu mai este vorba de a alege dintre a fi pe cont propriu, a alege Estul sau Vestul.
Este o decizie firească, aceea de a fi alături de România, de exemplu.
Și suntem mai europeni și în acte, o dovadă fiind semnarea Acordului de asociere în 2014, primirea statutului de țară candidată în 2022 și deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.
Am beneficiat enorm de pe urma asocierii cu statele membre UE, am simțit-o pe propria piele cum e să fii european, când am văzut cum se trăiește în orașele europene, când am studiat la universitățile lor, când ne-am bucurat de privilegiile și valorile europene.
Este strigător la cer să trăiești într-un stat european, cu salariu adecvat, sistem de sănătate accesibil, indemnizații generoase pentru copii și să susții, de exemplu, războiul în Ucraina. Cum am putea să vrem altceva decât o lume civilizată, unde te simți în siguranță și nu mai ai grija zilei de mâine?
De zece ani, europenii ne-au dat un vot de încredere pentru a călători și munci în țările lor, pentru a exporta produsele noastre autohtone. Acum este rândul nostru să îi convingem pentru o ultimă dată că merităm să facem parte din familia europeană. Iar aceasta se poate face doar cu un vot covârșitor pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la referendum.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md