Emil Boc, pe vremea când era premierul lui Traian Băsescu, avea niște reguli:
1.Șenilați-i! Aceasta era politica dlui Boc în raport cu Opoziția, spun vechii pedeliști. Emil Boc nu pierdea nicio ocazie să treacă cu șenilele peste Opoziție, să o umilească, pentu ca toți să știe cine e jupânul.
2.Cine mișcă mișcă-n brișcă! O formulă dragă și lui Vasile Blaga. Disciplina din PDL era extrem de dură, cu încălcări ale democrației. Cine nu se supunea era eliminat.
3.Oastea de strânsură. Pentru Emil Boc ideală era majoritatea creată cu sateliți de tip UNPR, rupți din restul partidelor, dependenți politic.
Toate trei erau, desigur, tacticile învățate de la Traian Băsescu.
Cel care este acum în capul mesei în Modrogan este Emil Boc, ceea ce începe să se simtă în politica liberalilor. Doar că politica pe care o știe Emil Boc nu mai e 100% aplicabilă acum din mai multe motive.
1.Nu poți aplica tacticile lui Traian Băsescu fară Traian Băsescu. Că ne-a plăcut sau nu, că a luat-o razna în ultimul mandat, cred că toți recunoaștem că dl Băsescu a fost un carnasier politic prin excelență, un real talent politic. Irosit inclusiv într-o fustă, dar asta e o altă discuție.
Dl Iohannis nu are talent politic, e alt tip de președinte. Și, cel mai grav, este paradoxal. Liderii liberalii nu-l înțeleg, nu-l anticipează, îl urmează de frică, în tradiția pedelistă a slugărniciei față de lider, dar nu fac echipa cu el.
2.Florin Cîțu nu este un lider și premier de anvergură. Dl Cîțu este o catastrofă politică ambulantă. Nu poți să șenilezi opoziția având în frunte un politician cu 10% încredere, că ți se rupe șenila în bolovanii plantați de genialul lider.
Am mai spus-o, dl Cîțu conduce și Guvernul și “tancul politic” cum conducea mașina înainte să-l oprească poliția americană.
3.PNL nu are nici agilitatea, nici consistența vechiului PDL. Cu cine să joci în forță? Cu Florin Roman, cu Vîlceanu, cu Vijulie? Baronii vechi, precum Gh. Flutur, sunt foarte uzați.
Nivelul intelectual și cultural al partidului este prăbușit. PDL a fost un partid de primari, nu de intelectuali fini, dar niciodată situația nu a fost mai dramatică decât acum.
Și, după cum zice Valeriu Stoica, probabil singurul stateg autentic din politica românească: ”Un partid care nu mai are o infrastructură intelectuală puternică nu e un partid, este o structură decerebrată”. PNL are doar o infrastructură clientelară și una neoprotestantă foarte puternice. Pe parte intelectuală, mult "Spiru Haret" și "Dimitrie Cantemir".
4.Partidul e fracturat pe multiple falii. Actuala compoziție a conducerii a starnit orgoliile foștilor liberali care, pe bună dreptate, se simt încălecați.
În afara de Alina Gorghiu, care în vechiul PNL era la juniori, din conducerea PNL nu mai face parte niciun vechi PNL. Ori pedeliști, ori importuri recente.
Dar, sigur, toți se trag direct de la Brătianu.
Apoi avem fractura între Ardeal și Sud. În echipa câștigătoare, spun surse din partid, Iulian Dumitrescu este deja în război cu Ardealul.
Plus o mulțime de grupuri mai mici care se bat pentru fiecare centimetru de putere, fiecare funcție în stat și în partid.
5.Opoziția și societatea nu mai sunt la fel. PSD nu mai face, cel puțin deocamdată, greșelile din alte vremuri. Facebook a schimbat modul de comunicare, viteza informației, indiscreția. Este o altă lume.
Preocupat de problemele interne, PNL experimentează pierderea totală a contactului cu realitatea și societatea. În mintea lor, Florin Cîțu chiar mai e o opțiune de premier, pentru că sunt prizionierii propriilor punctaje pe care le recită obsesiv, de parcă ar fi spălați pe creier.
Sunt incapabili să înțeleagă ura care crește în societate împotriva lor și a premierului lor. Trăiesc într-o bulă complet izolată.
Ce gândesc ei în bulă poate fi înțeles: l-am ales pe Cîțu președinte PNL, dacă imediat îl invalidăm ca premier, ar însemna să ne recunoaștem înfrângerea colectivă, ceea ce nu se poate. Deci șenilați-i!
Aș compara ceea ce experimentează acum PNL cu un fel de exercițiu de sinucidere colectivă care nu poate fi întrerupt de niciun sondaj, de niciun strigăt al societății.
Inadecvarea totală, incapacitatea de a înțelege realitatea, cinismul izvorât din ea vor distruge acest partid cu o viteză amețitoare.
Vinovat pentru asta e, în primul rand, Klaus Iohannis. I-a plăcut să aibă partidul la picior, precum Traian Băsescu, dar nu a știut să-l conducă. Iar acum partidul dependent pedelist de tătuc se trezește că tătucul nu știe sau nu vrea să facă ceva.
Și este complet incapabil de reacție.
Se bat ca chiorii între ei, se suspectează între ei, trag în toate direcțiile de hoit și singurul care i-ar mai putea opri privește spectacolul cu atenție și îngrijorare.
Klaus Iohannis nu a permis ridicarea de lideri noi puternici pentru a nu partaja din putere și acum trebuie să lucreze ori cu dinozauri, ori cu epigoni.
Dacă nu se vor trezi, dacă nu vor renunță la Cîțu premier, dacă nu vor intelege cât de ridicoli au ajuns, dar își vor imagina în continuare că țara asta poate fi condusă pe termen lung de un guvern interimar doar ca să păstreze ei prada, dacă nu au înțeles că PSD nu mai este un partid de lider cu care să negociezi pe persoană fizică, nu mai e un partid din ale cărui prostii monumentale să trăiești electoral, liberalii se vor face țăndări rapid.
Vor fi șenilați de electorat.