Până la un punct, pot înțelege de ce președintele Iohannis a simțit nevoia unui moment pedagogic, cum îl numea Cristian Pirvulescu la Europa FM.
Au fost, într-adevăr, unele accente extrem de stridente din partea USR la adresa domniei sale și le-am punctat la vremea lor. Au existat politicieni care cred că legitimitatea se măsoară în like-uri și alegeri pierdute, așa că s-au considerat egalii politici ai președintelui, care are 6 milioane de voturi în spate.
Omenește, până la un punct, pot înțelege că după ce a planificat cu USRPLUS în decembrie înscăunarea lui Florin Cîțu ca prim pas al debarcării lui Ludovic Orban și a oprit personal revolta declanșată în PNL de porția imensă primită de pluseriști, simte acum ca pe un afront personal doborârea premierului împreună convenit, chiar înainte de momentul decisiv al congresului PNL.
Până la un punct, pot înțelege de ce e mai delicat să dai jos un premier după ce ai impus PNL să-l voteze tocmai pentru că e premier.
Așa cum tot până la un punct pot înțelege de ce a vrut să le arate celor care susțin că nu îi datorează nimic cam cât pot face fară intervenția lui, lăsați singuri pe tot terenul.
Dar numai până la un punct și punctul acela a fost depășit demult.
Tocmai faptul că președintele Iohannis are cea mai înaltă poziție și niciun politician nu îi este egal implică și obligații pe măsură față de toți cetățenii României. Obligații pe care președintele le ignoră, trântind paltonul peste o țară care traversează una dintre cele mai teribile crize din istoria sa recentă.
Dacă vremurile erau obișnuite, puseul de orgoliu și exercițiul pedagogic al dlui Iohannis ar fi fost tot discutabile. Sunt însă cinice și odioase acum, când în România moare un om la fiecare 4 minute numai din cauza Covid și cine știe câți alții din cauza altor boli pe care nu au loc să le trateze în spitale.
Acum, când România este pusă în situația de a primi ajutor internațional de toate felurile, dar și în risc de a deveni leprozeria Europei, izolată pentru a nu infecta și restul continentului.
Acum, când începe o iarna în care mai mulți romani ca niciodată pot ajunge în situația de a alege între căldură și mâncare, ceea ce face dl Iohannis e cinic și odios.
Omul Klaus Iohannis poate fi supărat pe cine vrea el, dar președintele nu are dreptul să transforme în victimă colaterală a supărării țara care l-a ales de două ori și al cărei bine ar trebui să fie principala sa grijă, dincolo de orice calcul politic. Obligația constituțională de a fi apolitic asta înseamnă în primul rând: că interesele partinice nu îi sunt permise și singura sa politică trebuie să fie interesul României.
Care e acesta?
Un nou guvern nu va rezolva subit problema Covid. Nu se mai poate. Am ajuns în punctul în care sistemul sanitar nu mai poate fi deblocat. Ce se poate este însă oprirea transmiterii intense a virusului prin măsuri impopulare, pe care nimeni nu mai are curajul să le asume și coerența cu care să le facă credibile.
Dl Cîțu conduce Guvernul fix cum conducea mașina în dimineața când poliția americană l-a oprit înainte de a ucide pe cineva. Acum, din păcate, nu îl oprește nimeni. Și singurul care îl poate opri e președintele Iohannis însuși. Parlmentul a făcut, salutar, ce a putut face.
E supărat dl Iohannis că poporul nu s-a vaccinat? De ce ar fi făcut-o când domnia sa și premierul domniei sale anunțau în vară că am învins pandemia? Sigur că problema energetică este una mondială, nu doar autohtonă, dar acest guvern a fost incapabil să o anticipeze și să ia din timp niște masuri pentru a atenua șocul inevitabil.
Dar mai presus de toate, România trece printr-o criză totală de încredere. Între guvernați și guvernanți s-a căscat un canion. Oameni înfricoșați de tot ceea ce se întâmplă, de tot ceea ce urmează, văd cum politicienii se cearta precum elevii cine cui a furat sandvişul din ghiozdan. Niciodată, nici în vremea guvernelor Dragnea, sentimentul de abandon și de sfidare nu a fost mai mare decât în timpul guvernelor Iohannis.
În vremea lui Dragnea protestele erau despre teme de principiu, justiție, integritate, acum ele vor fi despre foame, frig și moarte, ca în decembrie 1989.
Victor Ponta a demisionat și a fost pus la zidul inframiei pentru moartea teribilă a 60 de oameni. Acum mor 300-400 de oameni pe zi doar de Covid și premierul vinovat nu numai că nu demisionează, dar grija este ca plecarea sa să afecteze cât mai puțin orgoliul propriu, al partidului și mai ales al președintelui.
Principalul vinovat pentru drama actuală este Klaus Iohannis. El a refuzat anticipatele când era locul lor, după Guvernul Dăncilă, el a vrut acel guvern minoritar foarte slab, el l-a împins pe Cîțu în față ca să scape de Orban și pentru acest obiectiv a târât partidul în congresul înfiorător, acestui obiectiv a subordonat întreaga guvernare a României, din cauza acestui obiectiv a ratat vaccinarea, pregătirea valului 4 și orice măsură necesară, dar impopulară.
Klaus Iohannis a dat soarta țării pe mâna unor maimuțoi ridicoli doar pe criterii de obediență. Iar acum îi refuză României un guvern care să încerce în primul rând recâștigarea încrederii fără de care nu se poate face nimic.
A făcut o propunere de premier despre care știa că nu are nicio șansă, de aceea, neconstituțională, ca să pedepsească USR și să se distreze puțin. Lasă capetele umflate pe care le-a promovat la vârful PNL să recite punctaje ridicole și să jignească până și inteligențele cele mai modeste, să scuipe între ochi un popor care le plătește lefurile, mașinile, secretarele.
Vîlceanu, Cîțu și alte creaturi bizare sunt produsele lui politice, pe care le decontează 100% cu toate inepțiile lor.
Când ar fi trebuit să nu intervină, de exemplu, în alegerea președintelui PNL, a făcut-o fără rezerve. Când ar trebui să intervină pentru a-l da jos pe Cîțu de la volanul Guvernului și a stabili un premier liberal, decent și credibil, care să refacă guvernarea, se uită superior, considerând că oricum până la alegerile din 2024 mai e vreme destulă și poporul tâmp va uita.
Ce-i drept, a uitat ce a făcut el cu LCK, cu desemnarea premierului Dăncilă și altele, așa că l-a votat. De ce ar crede că acum ar fi altfel?
Cinic, incapabil să-și înțeleagă misiunea, dl Iohannis se comportă complet iresponsabil, strict în interes propriu și pentru a-și satisface imensul ego, indiferent de costuri în traume, morți, nenorociri.
Poporul acesta nu mai are niciun motiv să-i plătească salariul și privilegiile, paltonul și crosa de golf. Dl Iohannis ar trebui suspendat și demis.