Președintele Donald Trump a decis să amâne cu până la două săptămâni o posibilă intervenție militară a SUA alături de Israel împotriva Iranului.
Deși mulți critici l-au ironizat că „dă înapoi din nou”, această decizie nu e neapărat un semn de slăbiciune, ci poate fi o tactică diplomatică, scrie CNN într-o amplă analiză pe acest subiect.
„Diplomația cu un termen limită poate fi foarte eficientă”, a spus Brett McGurk, fost oficial al Casei Albe, pentru CNN. „Dacă acest termen de două săptămâni e ferm, iar după el se ia o decizie clară, atunci poate fi o combinație puternică.”
Problema e că Trump a mai folosit aceste „pauze de două săptămâni” și înainte (pe teme precum comerțul, sancțiunile împotriva Rusiei sau infrastructura) și adesea nu a mai făcut nimic după.
Risc major: un nou război în Orientul Mijlociu
Până joi, totul indica faptul că Trump era gata să autorizeze atacuri aeriene asupra complexului nuclear iranian de la Fordow, o acțiune extrem de periculoasă, care ar putea declanșa un nou conflict regional.
Dar președintele s-a răzgândit în ultimul moment, justificând decizia prin dorința de a mai oferi o șansă diplomației.
„Avem motive să credem că ar putea avea loc negocieri cu Iranul în viitorul apropiat”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt.
Ce ar putea face Trump în două săptămâni
Această „pauză” îi oferă lui Trump un avantaj strategic: controlează calendarul și reduce presiunea de a răspunde imediat acțiunilor Israelului. Între timp, ar putea:
- să testeze deschiderea Iranului pentru discuții diplomatice,
- să-și pregătească mai bine armata pentru o eventuală lovitură,
- și poate chiar să-și convingă electoratul că o intervenție este necesară.
Însă șansele unui progres diplomatic real sunt mici.
Trump solicită „capitulare necondiționată” din partea Iranului, o cerere imposibilă pentru un regim care se definește prin opoziția față de influența americană.
Ce l-ar putea învăța istoria: lecția lui JFK
CNN sugerează că Trump ar putea învăța ceva din abordarea președintelui John F. Kennedy în criza rachetelor din Cuba, în 1962. Kennedy avertiza atunci împotriva umilirii publice a adversarului, pentru că asta duce la escaladare, nu la pace.
Expertul Karim Sadjadpour, de la Carnegie Endowment, spune că Iranul ar putea ceda doar dacă:
- simte presiune economică extremă,
- vede o amenințare militară credibilă,
- se simte diplomatic izolat,
- și are o ieșire onorabilă din criză.
„Oferirea unei scări pe care Iranul să coboare e esențială. Până acum, li s-a cerut doar să se predea complet, ceea ce niciun dictator nu acceptă de bunăvoie”, a subliniat Sadjadpour pentru CNN.
Ce va face Israelul?
Decizia lui Trump de a aștepta lasă acum Israelul în incertitudine. Guvernul Netanyahu ar putea încerca să lovească singur instalațiile nucleare iraniene, inclusiv Fordow. Dar o astfel de operațiune, de tip comando, ar fi extrem de riscantă și logistic dificil de realizat fără sprijinul SUA.
„Dacă SUA oferă o șansă negocierilor, va avea Israelul răbdare?”, se întreabă Seth Jones, fost consilier al forțelor speciale americane.
Este posibil ca Trump să spere că Israelul va acționa între timp și că astfel decizia grea îi va fi luată de alții.
Trump între MAGA și calculele globale
Un alt motiv pentru pauză ar putea fi intern: Trump știe că baza sa politică este sceptică față de noi războaie în Orientul Mijlociu.
Fostul său strateg, Steve Bannon, și comentatori influenți ca Tucker Carlson și-au exprimat clar opoziția față de o eventuală intervenție.
Totuși, spun analiștii, dacă Trump decide în cele din urmă să atace, mulți dintre susținătorii săi l-ar sprijini.
„Președintele are instincte incredibile. Și a ținut America în siguranță în primul său mandat”, a declarat Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, într-un mesaj adresat direct bazei MAGA.
Dar dincolo de nucleul dur al susținătorilor, Trump va avea nevoie de susținerea unei țări divizate profund, iar asta e mult mai greu de obținut.
Aşadar, Trump se confruntă cu cea mai gravă dilemă de securitate a celor două mandate ale sale. Fie va reuși să deschidă o cale diplomatică spre ieșirea din criză, fie va lăsa amprenta unui nou conflict în Orientul Mijlociu, cu consecințe greu de controlat.