Din nou, un președinte american e împins – de evenimente, de teama proliferării armelor de distrugere în masă și de nevoia de a-și susține propriile afirmații – spre o intrare șocantă într-un conflict din Orientul Mijlociu, fără o ieșire garantată.
Donald Trump se află în fața unei decizii cruciale, între presiunile exterioare și propriile convingeri și ambiții.
La Washington, cresc așteptările conform cărora Donald Trump va da în curând curs apelurilor israeliene de a aplica o lovitură decisivă programului nuclear al Iranului, folosind arme care pot distruge buncăre și pe care doar SUA le dețin.
Potrivit informațiilor CNN, Trump era mai încântat, marți, de ideea de a folosi resurse militare americane pentru a ataca siturile nucleare iraniene și regreta încercarea nereușită anterioară de a soluționa problema prin discuții cu Iranul.
Ca întotdeauna în cazul lui Trump, trebuie, totuși, să ne întrebăm dacă discursul său dur este serios. Poate că încearcă să convingă Iranul să revină la diplomație și la „capitularea necondiționată” pe care a cerut-o pe rețelele de socializare, deși așa ceva pare o utopie acum, subliniază CNN.
„Atât timp cât președintele Trump încearcă să profite de agresiunea israeliană împotriva Iranului, pentru a determina conducerea iraniană să se predea, pur și simplu, n-o să meargă. Ceea ce văd ei la sfârșitul acestei pante alunecoase este practic o capitulare totală și prăbușirea regimului”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran din cadrul International Crisis Group.
Și din moment ce atacul preventiv al Israelului asupra Iranului pare parțial motivat de dorința de a influența diplomația americană, cine poate spune că un președinte care a fost recent ignorat de Vladimir Putin și de Xi Jinping l-ar putea opri pe premierul israelian Benjamin Netanyahu?
Însă Trump s-ar putea afla în pragul unui uriaș joc de noroc care i-ar repudia propriile principii politice.
Dacă va intra în război în Iran, Trump va ignora un sector zgomotos al mișcării sale MAGA. Președintele „America First” ar deveni genul de intervenționist pe care el însuși îl disprețuia.
Totuși, există o lacună în izolaționismul lui Trump - el a insistat întotdeauna că Iranului, având în vedere amenințările sale de a eradica Israelul și dușmănia față de SUA, nu i se va permite niciodată să obțină o armă nucleară. Acum are ocazia să elimine această amenințare.
"Păcatele" din istoria Americii: Irak, Afganistan, Vietnam
Trump analizează dacă trebuie să folosească bombe ghidate „Massive Ordnance Penetrator” de 13.600 kg pentru a distruge centrala nucleară iraniană de la Fordow, îngropată sub câteva sute de metri de beton într-un munte.
Dar lipsește ceva important: orice discuție publică din partea înalților oficiali despre ce s-ar putea întâmpla în continuare. Este o omisiune extraordinară, având în vedere nefericitele aventuri ale Washingtonului din secolul XXI, când a început războaie și a petrecut cea mai mare parte a ultimilor 20 de ani încercând să iasă din ele, amintește postul american de televiziune.
„Oricine încurajează Statele Unite să intre într-un război cu Iranul a uitat foarte repede dezastrele războiului din Irak și ale războiului din Afganistan”, a declarat marți senatorul Chris Murphy. Democratul din Connecticut a reamintit că acele conflicte „au devenit o mlaștină care, în cele din urmă, a dus la moartea a mii de americani și a creat noi insurgențe împotriva intereselor SUA și împotriva aliaților noștri din regiune”.
Iată o scurtă trecere în revistă:
- Statele Unite au intrat în Irak în 2003 și l-au răsturnat rapid pe dictatorul Saddam Hussein. Dar au prăbușit statul irakian și au declanșat o insurgență violentă care s-a încheiat în cele din urmă cu înfrângerea SUA. Stabilitatea fragilă a revenit în Irak abia acum, după mai bine de două decenii.
- În Afganistan, invazia președintelui George W. Bush de după 11 septembrie i-a alungat pe liderii talibani care adăposteau gruparea Al-Qaida a lui Osama bin Laden. Însă două decenii de construire a națiunii au dus la o retragere umilitoare a SUA în 2021, care a spulberat pretențiile președintelui de atunci, Joe Biden, de a fi un guru al afacerilor externe.
- Președintele Barack Obama a avut parte de propriul lui dezastru. A fost convins de aliații europeni și de unii dintre propriii săi consilieri să-l înlăture de la putere pe dictatorul libian Moammar Gadhafi pentru a proteja civilii în 2011. „Am venit, l-am văzut, a murit”, a declarat secretarul de Stat de atunci, Hillary Clinton, într-un interviu. Aroganța SUA față de Libia s-a estompat demult, dar rămâne periculoasă, menționează postul TV.
Ca să nu mai vorbim de "păcatele" mai vechi ale Americii - războaiele din Vietnam și Cambodgia fiind cele mai dureroase.
Evident, Trump știe toate acestea. Momentul în care a devenit clar că va schimba pentru totdeauna Partidul Republican a avut loc atunci când l-a criticat dur pe rivalul său din alegerile primare, Jeb Bush, într-o dezbatere din 2016 despre războaiele fratelui său, George W. Bush. „Războiul din Irak a fost o mare greșeală”, a spus Trump atunci.
Și nu a uitat. El a reamintit lumii acest lucru chiar luna trecută, într-un discurs important ținut în Arabia Saudită. „Așa-zișii ctitori de națiuni au distrus mult mai multe popoare decât au clădit, iar intervenționiștii interveneau în societăți complexe pe care nici măcar ei nu le înțelegeau. V-au spus cum să faceți, dar habar n-aveau cum s-o facă ei înșiși”, a afirmat Trump.
Oare va deveni acum președintele american el însuşi intervenţionist? Vom afla în aceste zile.
Contează enorm ce va face Iranul
Iranul nu este Libia, Irak sau Afganistan. Istoria nu trebuie să se repete.
Poate că "șoimii" republicani au dreptate de data aceasta când spun că un atac militar american devastator și controlat poate distruge programul nuclear al Iranului și poate elimina o amenințare existențială la adresa Israelului și un risc de securitate națională pentru Statele Unite.
Însă regimul iranian ar trebui aproape sigur să răspundă, chiar și numai pentru a-și păstra autoritatea. În funcție de capacitatea militară rămasă după atacul israelian, ar putea ataca personalul și bazele americane din regiune. Trump ar trebui să răspundă într-un ciclu de escaladare fără un scop final clar.
E ușor să-ți imaginezi scenarii de coșmar, subliniază CNN. Iranul ar putea închide Strâmtoarea Hormuz pentru a bloca fluxul de petrol și ar declanșa o criză energetică globală.
Sau ar putea viza câmpurile petroliere ale rivalilor săi regionali, cum ar fi Arabia Saudită.
O singură națiune ar putea conduce un răspuns: Statele Unite, care ar fi atrase și mai adânc într-un război regional.
Apoi, există posibilitatea unor atacuri cibernetice iraniene în masă, care ar putea aduce războiul pe teritoriul SUA.
De asemenea, ne întrebăm cum ar putea guvernele SUA și Israelului să securizeze stocurile de materiale nucleare lăsate expuse în urma raidurilor asupra centralelor atomice iraniene, astfel încât acestea să nu cadă în mâinile teroriștilor sau ale unor state inamice.
Istoria, atât cea actuală, dar și îndepărtată, combate ideea că un efort comun al SUA și Israelului ar fi scurt și concludent.
Israelul încă nu a eradicat Hamas, în ciuda anilor de bombardamente din Gaza, care au provocat un bilanț teribil asupra a zeci de mii de civili palestinieni.
Iranul este, probabil, o provocare mai mare.
Iar eforturile SUA de a modela Iranul - inclusiv o lovitură de stat susținută de CIA în 1953, în sprijinul șahului Mohammad Reza Pahlavi, care a dus la revoluția islamică, și sprijinul Washingtonului pentru Saddam Hussein în războiul Iran-Irak din anii 1980 - au înrăutățit aproape întotdeauna situația.
„În mintea multora va fi Irakul din 2003. Arme de distrugere în masă care, desigur, s-a dovedit că nu existau. Până în ziua de azi, acest lucru întunecă moștenirea lui George W. Bush - și acest lucru nu va trece neobservat de Donald Trump”, este de părere James Matthews, corespondentul Sky News.
În aceste condiții, de ce a renunțat Trump, se pare, la reticența sa anterioară față de războaiele externe?
Factorii care l-ar putea împinge pe Trump spre un atac
Dacă dă undă verde unui atac american asupra instalațiilor nucleare iraniene, Trump ar putea ajunge într-o situație în care ar fi putut ajunge orice președinte.
Toți predecesorii săi recenți au avertizat că Iranului nu i se va permite niciodată să obțină bomba - deși Trump ar putea fi acuzat că nu a reușit să împiedice acest lucru în timpul mandatului său, explică CNN.
Dar dacă avertismentele Israelului conform cărora Teheranul se îndrepta rapid spre o armă nucleară au fost corecte, niciun președinte american nu ar fi putut sta deoparte și risca un al doilea Holocaust.
Probabil nu-i o coincidență că gândirea lui Trump a evoluat, având în vedere succesul aparent al primelor operațiuni israeliene.
Totuși, el e un lider problematic și nu a făcut nimic pentru a pregăti țara pentru o posibilă nouă escapadă într-o regiune îndepărtată, care ar însemna vărsare de sânge american.
Iar strategia lui Trump de a guverna prin divizare l-ar putea priva acum de încrederea publică bipartizană de care au nevoie toți președinții războinici pentru a reuși.
Dintr-o dată, un om care se mândrea că e un "făcător de pace" și că nu va începe niciodată noi războaie a ajuns într-un punct în care şi predecesorii săi s-au aflat.
Este un președinte care dezbate acum dacă să trimită americani într-un nou conflict în Orientul Mijlociu, pe baza unor informații posibil discutabile despre armele de distrugere în masă.
T.D.