Săptămâna trecută Poliția Capitalei a avut nevoie de 10 ore pentru a da de urma unui pensionar neînarmat, neantrenat, care trecuse pe sub nasul jandarmilor după ce incendiase magazinul din holul Parlamentului și aștepta în camera lui de hotel unde fusese înregistrat sub numele real.
Am văzut atunci o desfășurare de forțe demne de vânătoarea unui criminal în serie, înarmat până în dinți. Toate pentru un om care nici măcar nu se ascundea în mod serios.
Scenariul s-a repetat, dar mai vârtos, marți, la 3 zile după bătaia cu pari din Pantelimon și apoi din Spitalul Sfântul Pantelimon. Pe lângă cele deja afișate pentru pensionar, au fost scoși la acțiune câinii, dronele, un elicopter și mascații din câteva județe. Totul sub conducerea de geniu a șefului Politiei Capitalei, Bogdan Berechet, pupilul secretarului de stat MAI – Bogdan Despescu.
Au fost arestați câțiva participanți la păruială, din casele lor înțelegem, au fost confiscate cu mare pompă niște arme albe și a fost proclamată o mare victorie a organelor de aplicare a legii.
Așa să fie?
În primul rând, e de precizat că identitatea celor implicați în bătaie era, ca la Parlament, cunoscută de la început, ei fiind filmați în acțiune de numeroase camere. Se știa și motivul tulburării: o minoră fusese vândută de familie pentru căsătorie, însă n-a vrut să plece. Cumpărătorii au venit să ia fata sau banii înapoi și de aici tămbălăul. Deci nu era nevoie de cine știe ce perspicacitate ca să știi exact de unde să îi iei pe suspecți, fără drone și elicoptere.
Înțelegem de la reprezentanta Poliției Pantelimon că bătăușii nu erau parte dintr-un clan sau grup infracțional, deci nu era nevoie să fi fost monitorizați. Deci, din punctul de vedere al subordonaților dlui secretar de stat Despescu, oamenii aceia era niște cetățeni model, care mergeau duminica la biserică, au înnebunit brusc într-o sâmbătă și s-au comportat inexplicabil și impredictibil, fix ca niște membri ai unui grup infracțional.
Dar dacă e așa, de ce a fost nevoie de o asemenea desfășurare de la drone, la elicopter? Dacă nu erau grupări infracționale, de unde aveau atâtea arme albe? E un arsenal firesc? Ce-a păzit până acum Poliția sub nasul căreia s-a produs această înarmare?
Aceeași doamnă de la Poliția Pantelimon s-a arătat foarte iritată de reproșurile localnicilor că trăiesc în nesiguranță. De ce nu au reclamat la Poliție? Dacă nu minte și, într-adevăr, nu există sesizări, oare nu e pentru că oamenii nu au încredere în Poliție? În cel mai bun caz, nu se așteaptă la vreo rezolvare. Dacă nu cumva se trezesc turnați de polițiști interlopilor care apoi să se răzbune.
În câte localități există certitudinea că Poliția este mână în mână cu clanurile? Iar faptul că polițiștii sunt gărzi de corp pe la evenimentele interlopilor și șeful Poliției Române negocia cu ei noaptea prin biserici nu face decât să întărească această convingere.
Apoi, Poliția, în rând cu restul instituțiilor, de altfel, nu pare deloc interesată de cauza tămbălăului, mai gravă decât bătaia însăși.
În România europeană a secolului XXI, la o aruncătură de băț de București, fete sunt vândute ca vitele.
Faptul că aceasta este tradiția unei etnii nu ar trebui să fie un impediment în aplicarea legii. Impediment este rasismul/corupția multor polițiști români, care nu au niciun interes pentru ceea ce se întâmplă în comunitățile marginale, până nu iese un mare scandal și atunci se năpustesc, împiedicându-se în șireturi.
Faptul că România este țara clanurilor și a traficanților de droguri este o consecință directă a impotenței Poliției Române, nu numai subdotată, nu numai în deficit de personal, nu numai în deficit de pregătire și antrenament continuu. Ci, mai ales, condusă inept de inepți care, din când în când, se fac că muncesc, în frunte cu șeful cel mare, Bogdan Despescu, inamovibil indiferent de nenorocirile provocate de incompetența sa.
Dacă Poliția era respectată ca instituție și temută pentru eficiența reacției, nu ieșeau interlopii să se încaiere pe străzi și în spital fără nicio reținere. Așa ceva se întâmplă numai când nimeni nu dă doi bani pe Poliție, nici cei care ar trebui să se teamă, nici cei care ar trebui să se simtă apărați.