Primul mesaj de după eliminarea definitivă din cursă a dat măsură fariseismului lui Călin Georgescu. După ce și-a ridicat statuie pentru meritul de a fi expus ”demonul în toată hidoşenia lui”, anunță poporul trezit în conștiința că îl lasă în plata Domnului să voteze cu cine o ști. Adio și n-am cuvinte!
În mod normal, păstorul turmei ar fi trebuit să propună, să asume un succesor alături de care să rămână, pe care să-l susțină și care să îi preia stindardul.
Până la urmă, simplul fapt că ai dezvăluit, după cum susții, “demonul hidos” nu rezolvă treabă. El trebuie, nu-i așa?, răpus de un luptător pe care adevăratul lider eliminat mișelește din luptă să-l sprijine și să-l ghideze. Ce să facă poporul cu hidra fără un lider?
De fapt, dl Georgescu este, așa cum a fost dintr-un bun început, pe un modul de supraviețuire personal și interesul domniei sale acum este să scape cât mai ieftin de problemele penale care se anunță dintre cele mai serioase.
Pentru asta ori negociază cu un candidat cu șanse mari de câștig care să îi garanteze credibil că îl va grația, ori încearcă să facă un pact cu demonul. Deocamdată, abandonul brusc pare să sugereze a doua variantă, dar loc de negociere sigur că mai există.
Cert este că George Simion și Anamaria Gavrilă și-au anunțat candidaturile fără o vorbă din partea dlui Georgescu, singuri, singurei. Au transmis că asta e voia mesianicului, dar el însuși nu s-a mai arătat, poate supărat că poporul, deși trezit, n-a ieșit în stradă.
Strategia de supraviețuire individuală a dlui Georgescu a lăsat tabăra extremistă într-o o criză majoră. Cu numai 4 zile înainte de închiderea listelor de candidați, ea s-a trezit în căutarea unui nume cu șanse.
Tras de păr și împins cu pumnii spre candidatură
Sigur că, în mod normal, cel care trebuia să preia candidatura este George Simion. A avut însă nevoie să fie tras de păr și împins cu pumnii spre candidatură. De ce, nu e greu de înțeles.
George Simion a pierdut lamentabil de fapt, în noiembrie, cu toată infuzia de voturi de la PSD. Pentru că este contradictoriu, deci necredibil.
A început antisistem, apoi a încercat o recredibilizare externă a AUR ca partid mainstream. A pierdut radicalii, dar încă nu a reușit să se valideze cu adevărat ca partid frecventabil pentru conservatorii proeuropeni. Tocmai din cauza profilului său inconsistent a fost loc pentru creșterea lui Georgescu.
Dacă ar candida fără binecuvântarea lui Georgescu, ar avea șanse minime în fața lui Ponta pe zona extremistă.
Binecuvântarea lui Georgescu, preluarea discursului acestuia și eventualul tandem cu el ca premier ar însemna distrugerea brumei de credibilizare externă la care Simion a muncit atât de mult.
În ambele ipoteze șansele să câștige sunt mici și înfrângerea l-ar costa șefia partidului.
Dar și dacă nu ar fi candidat, efectul urma să fie același. Un lider care fuge de luptă nu este un conducător autentic. Și pentru ambele cazuri la pândă stătea Claudiu Târziu - critic susținut al lui Simion, inclusiv al faptului că nu a existat un plan de rezervă pentru inevitabilă eliminare a lui Georgescu.
În mod evident, dubla candidatură este menită să reprezinte o plasă de siguranță pentru ipoteza că dl Simion va fi eliminat la rândul său, după declarația despre jupuirea membrilor BEC.
Puțin probabil să se întâmple, dar puțina victimizare a dlui Simion nu strică în ecuația electorală. Este și afișarea acestei nesiguranțe o încercare de preluare a statutului antisistem al lui Călin Georgescu. Carevasăzică Simion devine inamicul public al sistemului în locul lui Georgescu.
Dacă Simion va fi chemat la Parchet în dosarul de instigare pentru “jupuire”, mană cerească electorală se va numi.
Pe de altă parte, sistemul nici nu trebuie să se încordeze maxim pentru a găsi motive să-l respingă pe Simion. Marți seara la Realitatea Plus, se plângea că va fi greu cu semnăturile în 4 zile, din care au rămas numi trei la anunțul candidaturi, și a explicat că pentru dl Georgescu au fost adunate 325 de mii într-o săptămână.
Dacă dl Simion va veni în 3 zile cu 200 de mii de semnături, fără ajutorul POT care va fi ocupat cu dna Gavrilă, nu-i așa, înseamnă că fie ele sunt false, fie fuseseră deja adunate în alb. Ceea ce nu e bine deloc.
De la încercarea de intrare în haina victimei antisistem la faptul împlinit e însă cale lungă
George Simion nu are cum intra în hainele lui Georgescu, nu are nici charisma, nici fanatismul acestuia și s-a dedulcit la sistem. Ca să reușească un transfer cât mai mare de voturi de la Georgescu ar trebui să asume premier, ceea ce însă, cum spuneam, l-ar distruge pe Simion în plan extern.
Dar chiar și așa șansele sale ar fi limitate. Îl concurează în primul rând Victor Ponta, cu șanse mari de a și lua din electoratul lui Georgescu masiva componentă pesedistă, mai ales rurală. Există și votanți care în mod cert se vor demobiliza fără șansa de a-l alege pe Mesia.
Dl Simion joacă în aceste zile mai mult decât o șansă prezidențială, își joaca viitorul politic și el nu deloc luminos.
Rămâne o întrebare: este domnia sa atât de naiv și amator politic încât să fi crezut că dl Georgescu va intra în cursă sau atât de perfid încât până și sceneta degringoladei să facă parte din planul de a candida cu zestrea lui Georgescu. Timpul va dovedi.