Am văzut drone căzând la Isaccea, la Ismail și lângă Chilia Nouă în atacurile rusești de la Gurile Dunării, chiar când această regiune și-a recăpătat importanța strategică odată cu blocada din Marea Neagră.
Războiul ruso-ucrainean, extins prin efectele lui economice, geopolitice și militare până la Dunăre, a adus cu el spectrul neliniștilor istorice și al precarității.
Oamenii din Deltă au simțit mai bine această extindere a conflictului, fiindcă au putut vedea exploziile dronelor și rachetelor de pe partea cealaltă a fluviului, incendiile silozurilor sau distrugerea porturilor ucrainene noaptea și chinurile refacerilor ziua. Apoi, au descoperit bucăți de drone căzute pe lângă gospodăriile lor, iar în cele din urmă chiar zburând dincolo de satele lor sărăcite și abandonate.
Cine apără Gurile Dunării dincoace de granița cu Ucraina? În aceste locuri pustiite, dronele rusești continuă să circule, uneori ca niște jucării șubrede cu mici camere de luat vederi care monitorizează bucăți din această regiune, pentru a afla câți sunt cei care o pot păzi, cu ce arme, cât de repede pot ajunge trupele acolo pe drumurile desfundate și canalele întortocheate ale fluviului.
O filosofie a economiei sau o tradiție a nehotărârii face ca România să lase aceste drone rusești să survoleze în voie estul țării. Poate că oficialii din Apărare știu că nu au încărcături periculoase și nu vor să se complice cu aceste aparate zburătoare care arată ca niște glume militare.
Ajutorul României pentru Ucraina: precaut, secretizat
Sau poate că, pur și simplu, Bucureștiul se teme să nu enerveze Moscova. În fond, dincolo de retorica pro-Ucraina, statul român face prea puțin pentru Ucaina. Sigur, există traseele impuse de americani înainte de venirea lui Donald Trump la Casa Albă, prin care circulă arme și alte materiale strategice spre Ucraina.
Banii și ajutoarele militare sau umanitare din partea statului sunt secretizate pentru a nu da apă la moară radicalilor din AUR, care se plâng că ucrainenii primesc banii cuveniți românilor săraci.
La cererea AUR, Consiliul Fiscal a spus că, din 2021 până în vara trecută, România a ajutat Ucraina cu doar 1,5 miliarde de euro, adică 0,6% din Produsul Intern Brut al anului 2021. Pe scurt, Bucureștiul a dat Ucrainei circa 0,2% din PIB în fiecare din ultimii patru ani, de când Rusia a invadat Ucraina.
Într-un clasament continental România se află la mijloc din acest punct de vedere, deși alte state au fost mult mai generoase: Estonia a dat 3,2% din PIB, Lituania 2,5%, Polonia 1,3%.
Marile puteri, cu toate că au procente comparabile cu România, au oferit în valoare absolută mult mai mult. Spre exemplu, SUA au sprijinit Ucraina tot cu 0,6% din PIB, ceea ce înseamnă 114,6 miliarde de euro, adică de 100 de ori mai mult decât a dat România.
Estonia, o țară cu 1,3 milioane de locuitori și cu un PIB de 42 de miliarde de dolari, a dat tot atâția bani ucrainenilor cât România, care are 19 milioane de locuitori și un PIB de 422 miliarde de dolari.
Susținere în scădere pentru Ucraina în societatea românească
Așa arată generozitatea oficială în România și pare să fie oglinda oamenilor, care în proporție de 42% cred că țara nu ar trebui să ofere niciun sprijin Ucrainei. Puțin peste 30% susțin asistența umanitară, 10% ajutorul militar și 12% sprijinul financiar.
Votanții AUR, persoanele cu educație primară, locuitorii satelor și angajații din mediul privat cred mai mult decât ceilalți că România nu ar trebui să dea niciun fel de ajutor Ucrainei.
În același timp, a crescut de la an la an din 2022 încoace pesimismul românilor în privința unei victorii a ucrainenilor, circa 45% dintre români susțin că Rusia va câștiga războiul, față de 26% în 2022. Doar 23% mizează pe succesul Ucrainei, în vreme ce peste 30% dintre cei intervievați nu știu sau nu răspund. (INSCOP, ianuarie-februarie 2026).
Se apropie de 50% cealaltă jumătate a românilor care pariază pe Moscova: 48% spun deja că România ar trebui să aibă relații economice mai apropiate cu Rusia, deși 49% se opun (Avangarde, decembrie 2025).
Apoi, aproape 40% susțin că apartenența României la UE limitează suveranitatea națională, iar 22,4% merg chiar spre un RoExist și cred că viața lor ar fi mai bună dacă Uniunea Europeană s-ar desființa. E pentru prima dată de la intrarea țării în UE și NATO când falia antioccidentală crește, accelerată probabil și de războiul din Ucraina, care a dus la creșteri imense de prețuri în energie, la presiuni bugetare complicate și la inflație.
În schimb, România dacă ar ieși din carapacea fricii de Rusia ar avea încă oportunitatea să se plaseze strategic de partea celor care susțin serios Ucraina, mai ales că primește de la UE pentru apărare și dezvoltarea infrastructurii 17 miliarde de euro.
Are încă timp să-și facă un plan de viitor în care să includă pragmatic Republica Moldova, prin care să arate nu doar direcția, ci și consistența viitorului, fiindcă lumea se schimbă repede și, dacă nu ține pasul, România se poate întoarce într-o periferie gri.