În timp ce discută scenarii de desfășurare a trupelor în Ucraina, europenii riscă să devină parte a războiului pe care doresc să-l descurajeze.
A fost o demonstrație uimitoare de unitate, grupul de lideri europeni care l-a însoțit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski în vizita sa la Washington, pe 18 august. Prezența lor a transmis un mesaj către președintele american Donald Trump privind necesitatea unor garanții de securitate pentru Ucraina.
Însă, de acum înainte, drumul va fi mai dificil, pe măsură ce se conturează detaliile contribuției europene, inclusiv o posibilă desfășurare de trupe. ”Sunt dispuși să trimită oameni pe teren”, a declarat Trump marți pentru Fox News, după ce s-a întâlnit cu liderii europeni de prim rang.
După vizita din SUA a urmat o avalanșă de întâlniri ale așa-numitei ”Coaliții de voință”, un grup de peste 30 de țări, între care Germania, Franța, Regatul Unit, Polonia sau România. Unele dintre aceste țări au anunțat chiar disponibilitatea de a trimite trupe.
Dar cum ar putea arăta o desfășurare de trupe europene și ce ar putea însemna aceasta pentru Ucraina și pentru Europa?
Va trimite Europa pacificatori?
Pacificatorii provin, în mod tradițional, din state neutre și au un rol necombatant. ”Un rol de menținere a păcii este cel mai apropiat de sistemul ONU; aceste forțe observă părțile aflate în conflict într-o situație tensionată, după un armistițiu”, a explicat Rafael Loss, expert în apărare și securitate la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR).
”Conceptual, nu cred că acest rol s-ar potrivi cu ceea ce își doresc ucrainenii și cu felul în care se văd europenii pe ei înșiși. Ei nu sunt neutri în acest conflict și vor să fie percepuți ca fiind de partea Ucrainei”, a adăugat specialistul consultat de DW.
Utilizarea forței de către pacificatori este strict reglementată specific fiecărui mandat și poate include acțiuni de autoapărare și protecția civililor.
În contextul războiului dintre Ucraina și Rusia, prezența s-ar reduce la misiuni de observare ”care ar necesita câteva mii de pacificatori ușor înarmați”, susține Loss.
”Ar fi poziționați de-a lungul liniei de contact pentru a observa”, a explicat expertul ECFR, referindu-se la menținerea păcii de-a lungul granițelor convenite după un eventual acord Ucraina–Rusia, ”și ar raporta respectarea unui armistițiu, dar nu ar participa la lupte”.
Instructori europeni?
Mai mulți experți contactați de DW sunt de părere că multe țări europene sunt mai dispuse să trimită câteva sute sau câteva mii de instructori. Ar putea fi ”staționați într-un rol consultativ pentru a moderniza structurile militare ale Ucrainei și pentru a le alinia la standardele și procedurile NATO”, consideră Loss.
Astfel de trupe ar avea un rol necombatant și i-ar pregăti pe soldații ucraineni pentru a interveni pe câmpul de luptă și a opera echipamente occidentale specializate.
O astfel de desfășurare ar face aparatul de apărare al Ucrainei mai eficient și ar schimba cultura generală a apărării, de la una inspirată de trecutul sovietic al Ucrainei la ceva mai apropiat de practicile și normele occidentale.
În opinia lui Loss, ”unul dintre efectele culturale ar fi schimbarea stilului de comandă. Ucrainenii au lucrat mult timp cu sisteme de inspirație sovietică, iar acum trec la metode folosite de NATO, care privilegiază inițiativa în detrimentul ierarhiei”.
Dar nimeni nu crede că pacificatorii sau instructorii ar fi un factor de descurajare eficient sau ar putea garanta că Rusia nu va ataca din nou.
O prezență europeană pentru descurajare
Europenii au discutat despre desfășurarea unei forțe combatante pregătite de luptă, dar nu cu scopul de a ataca Rusia. Prezența pe teren ar trebui să fie un factor de descurajare. ”Dacă ai un contingent semnificativ pe teren, asta în sine reprezintă o descurajare”, afirmă Guntram Wolff, expert în afaceri externe la Bruegel, un think tank din Bruxelles pentru politici economice.
Într-o analiză recentă, institutul german SWP (Stiftung Wissenschaft und Politik, specializat în afaceri internaționale și securitate) relevă că scopul unei asemenea forțe ”nu ar fi apărarea Ucrainei în cazul unei agresiuni, ci descurajarea Rusiei printr-o staționare militară europeană suficientă”.
Dar acest lucru ar putea necesita un număr mare de trupe - până la 150.000. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), Europa și Regatul Unit au în prezent aproape 1,5 milioane de militari activi. Însă multe țări europene ezită să retragă soldați din serviciul național sau din planurile de apărare NATO menite să pregătească alianța pentru un atac direct asupra teritoriului său. ”Forțele desfășurate ar crea goluri în planurile actuale ale NATO, care ar trebui adaptate”, arată analiza SWP.
Există și alte probleme, estimează experții. Soldații europeni nu sunt la fel de experimentați în luptă precum omologii lor ruși. Un studiu Bruegel, publicat în februarie, a subliniat că ”eficiența lor este limitată de lipsa unui comandament unificat”, întrucât fiecare armată rămâne sub autoritatea guvernului propriu. Loss, de la ECFR, adăugă că trimiterea unui număr atât de mare de trupe într-un conflict ar fi inacceptabilă politic.
”Există diferențe uriașe între țările europene privind desfășurarea de trupe”, subliniază Andre Hartel, șeful biroului SWP din Bruxelles. ”Germania nu consideră opțiunea ca soluție a garanțiilor de securitate”. Roma a exclus, de asemenea, trimiterea de trupe italiene pe teren.
O altă idee este desfășurarea unui număr mai mic de trupe europene, într-un scenariu descris de experți drept ”trip wire” (capcană de declanșare). ”Poți desfășura 5000–10.000 de soldați, dar dacă cineva este rănit atunci întregul continent european urmează să fie activat și, prin urmare, Rusia teoretic nu ar ataca”, a spus Wolff.
Intră NATO în război prin prezența trupelor europene în Ucraina?
În oricare dintre scenariile de desfășurare, există riscul ca trupele europene să fie ținta unor atacuri rusești sau să fie victimele unor lovituri cu drone sau ale unor bombardamente. Totuși, simpla prezență a trupelor europene pe teren nu ar însemna automat implicarea NATO ca alianță.
Trump a spus deja că orice desfășurare va fi în afara NATO. Aliații nu ar fi de facto în război cu Rusia, chiar dacă trupele europene ar fi atacate de Rusia.
”Este puțin probabil ca NATO să răspundă ca alianță. Dar vor avea loc consultări”, estimează Loss. ”Nu există o obligație legală de a face ceva. Modul în care este formulat tratatul [NATO - n.red.] lasă răspunsul la latitudinea aliaților”.
Experții cred că orice reacție potențială a țărilor implicate în coaliție ar fi probabil limitată și specifică situației. ”Dacă este, să zicem, doar un accident, atunci avem un anume tip de sitiuație”, explică Wolff, de la Bruegel, „dar dacă este un atac deliberat și masiv [asupra trupelor europene - n.red.], atunci răspunsul ar fi diferit”.
Diverse guverne europene simulează astfel de scenarii de război, dar se confruntă cu o dilemă: trimiterea de trupe este riscantă și, în ciuda tuturor precauțiilor, poate implica totuși țările lor într-un război pe care au dorit să-l evite.
Autor: Anchal Vohra