Culoarul și demonii lui Liviu Dragnea

Culoarul și demonii lui Liviu Dragnea

În mod normal, Liviu Dragnea nu mai avea niciun viitor politic, nu numai pe termen scurt, adică din cauza interdicțiilor impuse de instanță, ci și pe termen lung, după expirarea acestora. Așa cum nu a mai avut viitor politic niciunul dintre cei reveniți după condamnări penale, mai ales cu executare.

Și nimic din prestația domniei sale în emisiunea de promovare fără perdea de la Realitatea TV nu ar contrazice această perspectivă. Frustrat, scrâșnit, înghețat mental în ziua condamnării, dl Dragnea este un zombie politic care, în mod normal, nu mai putea capta decât o susținere de nișă subțire a unor nostalgici.

Dacă ne aducem aminte, niciuna dintre aripile desprinse din PSD nu a avut cine știe ce succes, chiar dacă nu erau asociate cu infractori condamnați.

Dar noi trăim vremuri anormale, iar prestația Puterii, în frunte cu dnii Iohannis și Cîțu, îl ridică pe Liviu Dragnea din moartea politică. Când primești peste ochi o crosă de golf, este posibil să te simți mai degrabă reprezentat de Liviu Dragnea.

Chiar dacă, desigur, viața dlui Dragnea numai modestă nu a fost. Să nu uităm că ultimul dosar, spre exemplu, verifică modul în care domnia sa a folosit bani de la partid, bani primiți de la buget, pentru călătorii exotice împreună cu iubita și alți apropiați.

În fața inadecvării, egoismului, lipsei de empatie, a desprinderii de agenda cetățeanului, acesta poate rezona cu un politician, fie el fost pușcăriaș, care îi oferă un partid din “din lacrimi, deznădejde şi din suferinţă”. Ne place sau nu, ele ar putea fi pentru mulți mai familiare decât o partidă de golf.

Mai problematic decât pesoana lui Liviu Dragnea este profilul partidului nou creat - “Alianța pentru Patrie”.

După cum remarca avocatul Adrian Toni Neacșu (niciodată vreun susținător al actualei puteri), numele are o rezonanță sinistră: “chiar nu puteau găsi altă denumire decât aceasta (Alianța Pentru Patrie) care amintește de Partidul Pentru Patrie, care este ultimul partid legionar în România, extremist și xenofob, interzis în cele din urmă pe cale judecătorească?

Nu vreau să fac speculații, dar în România mai există un alt partid cu denumire similară, Partidul Național pentru Patrie, autointitulat creație a unor rezerviști ai sistemului de apărare (armată și servicii secrete).”

Deși dl Dragnea neagă, discursul domniei sale, implicit al partidului pe care îl susține și pentru care promite să facă multe, se anunță naționalist, extremist, xenofob, antieuropean. Discursul lui Liviu Dragnea abundă de acuzații la adresa partenerilor externi ai României.

Prin comparație cu așa ceva, PSD devine aproape frecventabil, cu atât mai mult cu cât în mod cert noul partid va avea în frunte tot ce a devenit indezirabil pentru PSD, fiind îndepărtat după căderea fostului lider. În frunte cu Codrin Ștefănescu.

Alianța pentru Patrie va întări culoarul AUR, însă cu know-how-ul politic al lui Dragnea, prin comparație, George Simion, Claudiu Târziu și chiar dna Șoșoacă sunt operetă.

Extremismul și antieuropenismul vor deveni teme tot mai intense în România. Și nu va fi greu să fie atribuite și UE efectele guvernării execrabile din ultimele luni, culminând cu criza politică, cu atât mai mult dacă va continua la fel.

Nu e nevoie de cine știe ce documentare istorică. În anul 2000, după o guvernare CDR mai bună și mai coerentă decât cea actuală (mă refer la anul Isărescu), nu numai că PSD aproape că a câștigat singur majoritatea în Parlament, dar Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul al doilea al prezidențialelor.

În 2016, care a fost marele secret al succesului lui Dragnea, la numai un an după ce guvernarea PSD scotea în stradă lumea după Colectiv? Prestația lamentabilă a PNL și ezitările infinite (nu zic în totalitate nejustificate) ale lui Dacian Cioloș (are și Cristian Ghinea dreptatea lui).

Marele pericol este ca Liviu Dragnea și AUR să reușească să scoată la suprafață și să capteze tot ce e mai rău, toate panicile, frustrările, conspiraționismele, dezamăgirile nu numai ale electoratului marginal, ci și ale unor persoane care au votat cu actuala putere și se simt înșelate. De exemplu, cei care văd că un profesionist ca Octavian Berceanu este înlocuit de la Garda de Mediu cu fiul unui primar liberal și fost acționar tocmai la o firmă de exploatare a lemnului.

Sigur că acești oameni nu se vor duce buluc spre partidul lui Dragnea sau AUR, dar și absența lor de la vot potențează rezultatul extremismului.

Este un scenariu care ar trebui să dea fiori reci oricărui om politic cu minimă înțelepciune, fie și între două lovituri de golf sau două beri cu prietenul recompensat cu funcție ministerială pe terasa la Vama Veche. Ceea ce ne facem că nu vedem nu înseamnă că dispare. Dimpotrivă, după cum am văzut cu AUR.

Cu excepția unui accident istoric, România nu a avut o reală înclinație către extremism, așa cum au avut alte state europene. În opinia mea, avem prea mult umor pentru scrâșnetul extremismului.

Dar batjocura politică a ajuns la cote atât de înalte, iarna se anunță atât de grea, încât este posibilă o ieșire din tipare în cel mai sumbru mod cu putință.

Și pentru asta nici oamenii, nici măcar Liviu Dragnea nu vor fi vinovați. Ci aceia care îl ajută să renască prin cinismul și, pe alocuri, nesimțirea lor.

Citeşte mai multe texte semnate de Ioana Ene Dogioiu


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇