Golful nu ne-a înfuriat și tocmai asta e rău. Președintele la vitrină

Golful nu ne-a înfuriat și tocmai asta e rău. Președintele la vitrină

Îmbrăcat în alb din cap până în picioare, Klaus Iohannis a mai tăiat o panglică, de astă-dată pe un teren de golf, în ziua în care medicii se confruntau cu cel mai mare mare număr de cazuri de COVID 19 din ultimele luni, cu adulți și tot mai mulți copii internați în Terapie Intensivă, invizibili însă pentru marea adunare a liberalilor, Congresul la capătul căruia președintele își va fi asigurat partidul.

Foto: captură video / Administrația Prezidențială

Apariția suverană a președintelui, în perfectă neconcordanță cu realitatea socială a României, nici măcar nu a stârnit furie. În proporție covârșitoare, reacțiile din social media au fost mai degrabă din registrul ridiculizării, pe o treaptă mai jos decât ironia, o bășcălie generalizată în care personaj era președintele unei țări aproape de un colaps sanitar, economic și social.

Or, în vremuri de criză, delegitimarea autorității are cele mai perfide efecte și ele se văd deja din plin în eșecul campaniei de vaccinare și în debusolarea socială despre care președintele sau nu citește în mapa pe care i-o dau consilierii în fiecare dimineață sau realitatea care i se descrie este cu totul alta.

În primul caz, președintele e autarhic și nu crede că funcția pe care o ocupă îl obligă să cunoască țara în care exercită cea mai înaltă funcție în stat, deși epitelul „înaltă” nu vine aici de la înălțime, ci de la reprezentativitate.  

În cel de-al doilea caz, președintele e manipulat și trăiește într-o realitate decupată de alții, fie acești alții facțiuni din serviciile de informații sau politicienii pe care îi crede loiali.

La debutul crizei pandemice, Angela Merkel intrase pe o pantă descendentă în ceea ce privește încrederea, explicabilă, pe de o parte, prin iminența finalului de mandat, când puterea intră în tranziție și atenția e îndreptată mai degrabă spre succesor, și, pe de altă parte, prin contextul global, cu ascensiunea naționalismelor și regimurilor iliberale. Într-o măsură sau alta, fiecare lider politic este tributar acestui context sau Zeitgeist-ului, spiritului vremii.

Felul în care Angela Merkel și-a exercitat funcția publică în perioada pandemiei, accentuând contractul dintre politicianul de la putere și cetățean și astfel responsabilitatea ambilor, a readus-o în prim-plan. Merkel s-a adresat ritualic națiunii, vorbind despre temele de pe agenda socială, și mai ales adresându-se deopotrivă autoritar și empatic oamenilor.

Acestea două sunt caracteristicile liderului politic legitim și cele care îl diferențiază de liderul populist.

La finalul mandatului, Angela Merkel a fost aplaudată de germani, la balcon, vreme de câteva minute.

Nici măcar în Germania, un cancelar nu ar fi putut să îi îndemne pe oameni, cu un zâmbet larg cinematografic, să joace golf, când problemele cetățenilor sunt urgente.  

Vremurile de plictis social pot justifica  politicianul de vitrină, dar când acesta își ia poziția de poză în vremuri de criză profundă, societatea se îndreaptă spre vot de blam, spre marginalii care promit salvarea și spre anarhie.

Toate acestea se văd și fără lupă în sondajul CURS, la comanda PSD, dar care confirmă dinamica din sondajele ultimelor luni: partidul prezidențial, PNL, a scăzut dramatic, deși, iarăși, în criză, oamenii tind să acorde cecul partidului de la guvernare, pentru a-i scoate din criză, USR PLUS se situează sub AUR, partidul tip mântuire (anateme și soluții miraculoase), în vreme ce PSD capitalizează votul de blam și ajunge la 36%.

Duplicitatea liderilor de la putere și aservirea politică a instituțiilor, principala cauză pentru eșecul vaccinării

Campania de vaccinare a fost compromisă din capul locului chiar de către liderii de la putere, prin:

  • Postularea unei clase sociale superpuse – esențialii - o elită de impostură, pentru privilegiile căreia au fost cedate drepturile tuturor celorlalți, a aruncat România în paradigma țărilor fără stat: fiecare pe cont propriu sau pe contul tribului din care face parte și pe măsura accesului pe care îl are la „mai marii puterii”.  Acest fapt i-a izolat pe cetățeni de autoritatea formală și i-a făcut să caute soluții rapide fie la lideri informali, fie la partide populisto-extremiste, de tipul AUR, bine plămădit la sânul Coaliției pentru familie, sprijinită și de o facțiune importantă din partidul prezidențial PNL.
  • Manipularea cifrelor: România a ținut mereu pragul jos, efectuând, în guvernarea Orban, puține teste potrivit definiției de caz, adică în baza anchetelor epidemiologice. A raportat decesele cu întârziere de câteva luni. În acest caz, manipularea din intenție sau din mediocritate sunt egale din punctul de vedere al consecințelor;
  • Duplicitate și eschivarea de la responsabilitate: prim-ministrul Florin Cîțu a practicat de la început un discurs duplicitar: pandemia e serioasă, dar să nu luăm românilor dreptul la mall. Aici se ascunde și una dintre cele mai păguboase subculturi poltice, o percepție distorsionată și minimalizantă a „poporului”, care ar alege mall-ul în locul școlii;
  • Sacrificarea unor instituții sociale esențiale: școala și spitalul. Școlile au fost închise, cu mall-urile deschise, iar spitalele au fost abandonate în „descurcăreala” proprie. Bolnavii cronici au avut acces îngreunat la tratament, pacienții oncologici au fost sacrificați la propriu, datele arată că majoritatea acestora au murit în primul an de pandemie. Atunci când Guvernul nu mai administrează în folosul cetățenilor educația și sănătatea publice, ne afăm în paradigma țărilor fără stat, unde cetățenii se simt abandonați și recurg la puterea informală. Însă sacrificarea instituțiilor esențiale a atins paroxismul prin arondarea Guvernului Congresului PNL, unic scop comun al președintelui și premierului. Congresul PNL va avea loc, fizic, chiar dacă Bucureștiul este aproape de incidența de 3 la mia de locuitori. După, de la mijlocul lui octombrie, școlile pot fi reînchise.
  • Folosirea Guvernului pentru interese de partid, în cazul PNDL 3;

Toate acestea nu numai că au fracturat punțile dintre autoritate și cetățean, dar au dat puterea instituțiilor informale, fake news-urilor și platformelor marginale.

De ce nu au ascultat românii îndemnul președintelui Iohannis de a se vaccina? Pentru că instituția președinției este mai puțin legitimă și mai puțin generatoare de utilitate și speranță pentru oameni decât liderii informali care speculează fricile atavice și le spun oamenilor că vaccinul este un instrument de manipulare politică.

Poza prezidențială pe terenul de golf arată inadecvarea cronică a lui Klaus Iohannis la țară și paradigma în care el situează funcția prezidențială: una de onoare, care cere etichetă și potrivire vestimentară, o suveranitate de tip ionescian, în care suveranul pretinde ca lumea să îi țină isonul și să îl aplaude.

Citeşte şi alte opinii și interviuri semnate de Magda Grădinaru


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇