Pentru prima dată după 1990, România pornește o confruntare directă cu Rusia, distrugând rețelele de informații reactivate și dezvoltate odată cu venirea lui Ion Iliescu la conducerea țării, la sfârșitul anului 1989.
Faptul că un agent de influență susținut și promovat de Kremlin a fost foarte aproape să câștige președinția țării, în urma uneia dintre cele mai puternice campanii ilegale, desfășurată pe continentul european, a reprezentat un bun motiv de reacție, fiind totuși greu de îndepărtat senzația că ani de zile cei care aveau ca obiectiv protejarea țării au stat cu mâinile în sân.
Nimeni nu știe cât va dura și cum se va sfârși confruntarea cu Kremlinul, dar pentru prima dată reprezentanții României renunță să întoarcă privirea în altă parte, făcându-se că nu văd cum tropăie prin țară trimișii Moscovei.
În Parlamentul României, toate cele trei partide extremiste, într-o formă sau alta, au legătură cu Rusia, promovând la București, pe față, prin acțiuni politice, interesele unui regim mafiot și dictatorial care a declarat România stat inamic.
De exemplu, nu mai departe de săptămâna trecută, parlamentarii AUR, SOS și POT, după ce au votat împotriva „legii dronelor”, aceasta fiind adoptată de majoritatea parlamentară, au atacat-o la CCR, amânând astfel intrarea ei în vigoare.
Din cauza finanțării venite din Rusia și a susținerii de care au beneficiat din partea Kremlinului, pe rețelele sociale, liderii formațiunilor extremiste au putut urla și distribui mesaje „patriotice”, în timp ce executau agenda Kremlinului, încurajând violența de limbaj, violența fizică, antisemitismul și legionarismul.
România, în două luntrii
Spirala intervenționismului rus a avut loc din cauza unei politici de neînțeles adoptată de toate partidele democratice după 1990, care au preferat să susțină o diplomație „schizoidă”, de genul „să mergem spre Occident că așa vrea poporul, dar să nu supărăm prea tare Moscova”.
Dar Moscova s-a supărat de fiecare dată. A făcut tot posibilul să amâne aderarea la NATO a României, integrarea în Uniunea Europeană, să frâneze dezvoltarea economică și reforma instituțională.
De asemenea, a infiltrat partidele politice, instituțiile, a încurajat corupția și stagnarea, erodând tot mai mult încrederea publică în democrația, în libertate și în viitor.
Pandemia și războiul din Ucraina au accelerat atacul hibrid al Rusiei, folosindu-se de criza sanitară, frica de necunoscut a oamenilor și de un președinte depășit de situație, interesat exclusiv de propria sa comoditate.
Rămâne un teritoriu insuficient explorat încă faptul că instituțiile statului au început să acționeze împotriva operațiunilor ostile lansate de Kremlin abia după demisia lui Klaus Iohannis de la Palatul Cotroceni, deși criza generată de operațiunea „Georgescu” era în plină desfășurare.
În încercarea de a „dezmembra” rețelele de influență ale Rusiei s-a ajuns, inevitabil, la grupările de rezerviști militari, care de ani de zile sunt relee de distribuție a mesajelor Kremlinului în societatea românească.
Și-a atins Rusia scopul?
Ceea ce vedem astăzi cu „Geția”, „Sfatul Înțelepților” și „Consiliul Bătrânilor” e doar una dintre celulele susținute de Rusia, organizată în jurul unui „personaj simbolic”, în urma unui scenariu produs, cel mai probabil, de agențiile de informații ale lui Putin.
...începând cu anul 2023, cinci dintre inculpați, împreună cu un suspect, au constituit un grup infracțional organizat în scopul de a știrbi suveranitatea și independența statului român prin subminarea politică și a capacității de apărare a țării.
Referat procurori despre gruparea extremistă Comandamentul Vlad Țepeș
Înmulțiți cu o sută o astfel de structură și veți avea o imagine mai clară a atacului hibrid planificat și executat de Moscova, un atac care a schimbat atmosfera din țară, raporturile de putere din societate și relațiile dintre oameni, provocând o criză politică majoră.
Victoriile și înfrângerile, într-o astfel de confruntare, nu pot fi cuantificate imediat. Unii comentatori spun că Rusia și-a atins scopul - a populat 30% din Parlament cu oameni politici anti Uniunea Europeană și NATO, care au făcut joncțiunea cu „extremismul” promovat de Donald Trump și mișcarea MAGA din SUA.
E greu să găsești argumente împotriva unui astfel de enunț. În aceste zile, democrațiile occidentale luptă efectiv pentru supraviețuire, prinse în menghină între extremismul american și imperialismul rusesc.
Pe de altă parte, mai bine mai târziu decât niciodată. Ruperea pisicii în ce privește raportarea României la Moscova vine într-un moment bun, dacă vorbim de gradul înalt de distrugere a armatei Kremlinului, provocat de Ucraina și situația economică din Rusia.
Propaganda, hrana care ține în viață dictatura
Forța lui Putin se bazează pe două elemente: arme nucleare și propagandă.
Niciun stat democratic nu poate dezvolta un astfel de sistem de răspândire a informațiilor false, de operațiuni hibride și interferențe politice, pentru că nu are cum să aloce fonduri atât de mari pentru ceva ce nu are niciun impact asupra calității vieții cetățenilor, regimurile politice democratice preferă să investească banii din taxele cetățenilor în rezolvarea unor probleme concrete, vizibile pentru alegători, care să le ușureze viața.
O dictatură nu e interesată de alegeri, pentru că le fură și nici de alegători pentru că nu există competiție politică, astfel la dispoziția regimului politic autoritar există fonduri uriașe pentru finanțarea propagandei politice, interferențelor și conflictelor hibride.
Nu e clar până unde vor merge investigațiile procurorilor din România. Vor ajunge la liderii partidelor extremiste, la finanțatorii lor? Vor fi demontate și alte rețele de influență? Va exista o reformă a serviciilor secrete, unele dintre ele fiind compromise de acțiunile Rusiei?
Vom vedea, dar e cert că pentru prima dată în ultimii cinci ani se observă în societate o scădere în intensitate a campaniilor de troli și boți de pe rețelele sociale, o ieșire din scenă a unor agenți de influență a Rusiei și o temperare a mesajelor radicale, încurajate până acum pe toate mediile de comunicare.
E un fenomen greu sesizabil acum, dar va deveni tot mai vizibil în viitorul apropiat, ceea ce înseamnă că reacția instituțională produce efecte, iar conspiratorii bat în retragere.
Trădarea e o infracțiune pedepsită cu ani grei de închisoare, iar dacă, în sfârșit, la nivelul societății a sunat alarma, se va observa rapid că mulți dintre cei care strigau din toți bojocii „Trăiască România!” în realitate erau cei mai mari trădători.