Cea mai mare încercare a campaniei de vaccinare era și este încrederea. Mai ales într-o țară cu un deficit cronic, tradițional, de încredere în tot ce vine de la autorități.
Mai în gluma, mai în serios, dacă vaccinul era recomandat pe Facebook, la piață sau la biserica și eventual pus sub semnul întrebării de autorități, este posibil ca în anumite medii să aibă mai mare succes.
Și nu mă refer aici la antivacciniștii de serviciu. Cu ei nu cred că se poate purta o conversație coerentă și argumentată. Eu mă refer la sceptici.
Cei mai mulţi dintre cei cu care am vorbit eu nu se opun categoric și din principiu vaccinării. Dar nu au încredere, nu au fost convinși, au în continuare întrebări fără răspuns pentru că răspunsurile fie nu au ajuns deloc la ei, fie nu au ajuns pe vocile potrivite.
Care este reacția autorităților în această stare generală de neîncredere?
- Informații incomplete, greu accesibile, adesea contradictorii și în orice caz haotice.
- A fost o aventură confirmarea oficială a primului caz de Covid – tulpina UK. Asta după două alerte false pornite de la autorități sanitare.
- Bilanțurile zilnice Covid nu fac diferența între numărul de teste RT-PCR și numărul de teste rapide, pentru că între cele două cateogorii e o foarte mare diferență.
- Școlile rămân închise de luni și în zonele verzi, majoritare în acest moment, ca urmare a testării reduse. Deci ori autoritățile însele nu au încredere în datele pe care le comunică, ori nimeni nu e în stare să ia decizii.
- Cazul spitalului din Găești unde mai întâi directorul a anunțat că a folosit vaccin în afara protocolului pentru a evita să-l arunce, după care a stabilit Ministerul Sănătății că nu a fost așa. Deci omul ori e nebun, ori e mincinos, înțelegem.
- Somația greșită, apoi rectificată, prin care spitalele erau anunțate că vineri, la ora 20:00, trebuie încheiată prima etapă a vaccinării.
2. Declarații hazardate.
- Coordonatorul campaniei de vaccinare, col. dr. Gheorghiță, aniticipa că „din 4 ianuarie, 5, 6 ianuarie ar trebui să avem cel puţin 20 de mii de persoane vaccinate pe zi”. Numărul nu a fost atins lăsând impresia că medicii nu vor să se vaccineze.
3. Campania de comunicare foarte slabă. Apar în clipuri de convingere medici consacrați care pledează pentru vaccin, dar cu un aer total nenatural, pentru că argumentul asociat medicului nu este emoțional. O soluție foarte puțin diferită de clipurile acelea din campania pentru purtarea măștii.
A făcut cineva vreo cercetare în privința vectorilor de imagine preferabili în funcție de mediul social?
Întrebarea care mi se pune cel mai des este: dar Iohannis și Cîțu de ce nu s-au vaccinat? E un fapt că în Israel vaccinarea a decolat după imunizarea premierului Netanyahu.
Toată sceneta aceea cu: “el a vrut, noi nu l-am lăsat că nu era rândul lui”, a fost ridicolă.
Mă întreb dacă în campania provaccinare a fost implicată vreo companie de publicitate și sunt ferm convinsă că, având în vedere miza, s-ar fi găsit măcar una care să preia misiunea chiar pe gratis.
4. Viteza de reacție întârziată. Dacă tot folosim medici cu mare credibilitate, ei ar trebui să explice rațional și medical cazurile care creează emoție și neîncredere.
De exemplu, decesele care au apărut din diverse motive, după vaccinare, dar fară legătură cu ea. Cel mai recent este al asistentului medical care a murit de infarct și pe care presa s-a străduit să-l explice după cum s-a priceput.
5. Pe cine informăm, pe cine convingem? Primii vaccinați, adică medicii și asistentele, nu au nevoie de campania de convingere din partea confraților cunoscuți. Ei au nevoie de multă informație ca să-și formeze propria evaluare.
Și, odată informați, ei vor deveni vectori de convingere în societate.
Acum noi asistam la o campanie de convingere ale căror ținte degeaba sunt convinse pentru că nu au acces la vaccin. Ceea ce mai creează și frustrare.
Citeşte mai multe despre campania vaccinare şi de ce este util să te vaccinezi:
