Din 10 în 10 ani, electoratul român smulge cu furie icoana politică de pe pereți, o face țăndări și în locul ei pune cu entuziasm o altă icoană pe care o va sparge cu obidă și dezamăgire peste un deceniu. Și nu doar pentru că a fost păcălit, ci mai ales pentru că s-a amăgit singur.
De aceea, cred că prima încercare a perioadei care va urma este corecta gestionare a așteptărilor. Ieșirea adesea invocată, dar, mă tem, destul de puțin metabolizată a ieșirii din mesianism.
Consultările care au început la Cotroceni sunt începutul unui drum care va genera un guvern pentru România. Și cred că, indiferent cum va arăta el în mod concret, câteva aspecte sunt clare și trebuie asumate.
1. Va fi un guvern de compromis. România nu își permite un guvern minoritar, pentru că el nu oferă garanțiile necesare pentru ca piețele financiare să deschidă punga și să acorde României împrumuturile de care depinde la dobânzi suportabile. Deja 1,1% din PIB-ul României este înghițit numai de dobânzi.
Ca să ai un guvern majoritar trebuie să aduci la cel mai mic numitor posibil partide care nu numai că au viziuni și interese diferite, dar trec ele însele prin crize interne și sunt rivale, dacă nu au de-a dreptul o foarte greu, dacă nu imposibil, dușmănie istorică de reconciliat.
Deci pentru a face construcția funcțională trebuie să acceptăm că nimeni nu poate fi pe deplin mulțumit și nimeni nu poate fi complet nemulțumit.
Sorin Grindeanu anunță consultări ample în partid cu primarii. Ce credeți că vor dori ei? Să nu mai primească bani? Să dea socoteală pentru fiecare leu? Un DNA vigilent și sever? Alegeri în două tururi? Care credeți că vor fi condițiile lor pentru intrarea PSD la guvernare? Și conducerea încropită a partidului nu are puterea și nici interesul să le iasă din vorbă, cât timp urmează congresul cu vot intern.
Credeți că vreunul dintre partidele mari, cu primari mulți, dorește cu adevărat o reformă administrativ teritorială?
2.Nu există premier minune. Sunt foarte multe așteptări legate de Ilie Bolojan, nu fanteziste, desigur, ci bazate pe bilanțul acestuia la Oradea și Bihor. Doar că nici acolo lucrurile nu s-au întâmplat peste noapte și primul pas, esențial, a fost ca dl Bolojan să își constituie, greu și cu compromisuri politice, o majoritate care să îi susțină viziunea și deciziile.
Nu o are acum în Parlament, exact din motivele de la punctul unu. Mai mult, partidul pe care îl conduce nu e încă reformat el însuși și sunt baroni liberali frustrați care abia așteaptă să eșueze ca să scape de el. PNL nu va fi vioara întâi a guvernării, ci PSD, care va avea grijă să îi reducă marja de acțiune de câte ori se va apropia periculos de interesele pesediste.
Vă dau un exemplu. Când Ilie Bolojan a purces la reorganizarea aparatului de lucru al Senatului, unul dintre primii contestatari a fost însuși dl Grindeanu care a răspândit atunci și o minciună, cum la Bihor cei mai mulți dintre cei disponibilizați au câștigat în instanță.
Și acolo era vorba despre zona de competență exclusivă a dlui Bolojan. Oare cum vor funcționa lucrurile când dl Bolojan va depinde de susținerea PSD, iar dl Grindeanu ar putea fi chiar vicepremier, iar premierul va aplica clientelei pesediste ceea ce a spus când a ieșit de la Cotroceni: reducerea cheltuielilor statului, reducerea ineficienței instituțiilor, cu reducere de personal dacă e nevoie, eliminarea sinecurilor, descentralizare, debirocratizare?
De ce i-ar permite PSD lui Ilie Bolojan să facă tot ce vrea, să reușească și apoi să-i omoare în alegeri? De dragul țării, desigur, cum de nu mă gândisem la asta?
În aceste condiții, riscul ca Ilie Bolojan să eșueze și să fie împins în prăpastie e mai mare decât șansa domniei sale de a reuși. Și această situație, cu cauzele ei profunde, trebuie foarte bine înțeleasă. Pentru că acum sunt mulți cei atârnați de prestigiul domniei sale. Când va fi greu, vor rămâne doar cei care nu au crezut în miracole.
3. Ieșirea din situația bugetară actuală este imposibilă fără măsuri impopulare, eliminarea oricăror majorări, disponibilizări și foarte probabile creșteri de fiscalitate, după cum spunea chiar Ilie Bolojan.
„Prima provocare este să aducem venituri în plus, de 30 de miliarde de lei. Acest lucru nu se poate face nici prin creşterea taxelor sau doar prin tăierea cheltuielilor. Să mergem doar într-o direcţie, ar însemna dezechilibru și tensiuni în societate”, explică liderul UDMR Kelemen Hunor.
Cine se așteaptă la altceva va avea o aterizare dificilă în realitate. Alegerile nu au rezolvat problema, au dat doar o șansă reală începerii tratamentului dificil.
Așadar, cred că așteptarea realistă de la viitorul guvern este să ia măsurile de urgență pentru a împiedica falimentul de țară în condiții cât mai eficiente și sustenabile, dar nu declanșarea unor reforme majore. Asta se va putea abia după ce în partide vor avea lor reașezări majore și, cel mai sigur, după viitoarele alegeri parlamentare, dacă și numai dacă presiunea societății va fi constantă și imposibil de ignorat.
Suntem în situația actuală și pentru că societatea a tolerat fără cine știe ce rezistență degradarea clasei politice. Situația noastră este pe măsura voturilor noastre din ultimii 35 de ani, dă măsură realismului și așteptărilor noastre din ultimii 35 de ani. Schimbarea lor și numai schimbarea lor poate duce la schimbarea clasei politice. Dacă nu înțelegem asta, putem sparge de pe acum noua icoană.