Nu despre postul de radio Europa Liberă va fi vorba în acest articol. Totuși, se cuvine a fi menționată în context legendara companie de radiodifuziune creată de SUA în 1949, în primii ani ai Războiului Rece. Fără îndoială, expresia „Europa liberă” va fi asociată pentru multă vreme, cel puțin în conștiința generațiilor trecute de 50 de ani, cu acest post de radio american, interzis de autoritățile comuniste, dar ascultat în clandestinitate de milioane de oameni din lagărul socialist.
Radio Europa Liberă a avut un rol uriaș în apărarea speranțelor est-europenilor aflați dincolo de Cortina de Fier, sub ocupație sovietică, precum și în supraviețuirea încrederii că, la un moment dat, țările noastre se vor elibera de sub dominația Moscovei și a dictaturilor locale impuse de Armata Roșie în 1944-1945. Așa s-a și întâmplat, în annus mirabilis 1989.
…Acum, însă, după o scurtă perioadă de relativă împăcare a Kremlinului, în anii ‘90, cu ideea că Rusia a pierdut ceea ce obținuse Stalin prin forță militară, se dă o nouă bătălie pentru libertatea Europei.
NATO și UE s-au lărgit spre Est, în ultimii 20 de ani, pe baza voinței democratice a acestor țări suverane, dar Rusia vrea să arate acum că garanțiile de securitate și frontiera geopolitică oficială a Vestului nu aduc nicio certitudine că mâna Moscovei nu poate intra înăuntru, sub o formă sau alta.
Izgonită de popoarele est-europene din poziția de hegemon al Europei Centrale și de Est, după căderea Zidului Berlinului și prăbușirea Uniunii Sovietice, Moscova atacă Europa, deocamdată printr-un război hibrid care nu mai este pus la îndoială în nicio capitală europeană, dar cu avertizări din partea generalilor europeni că ar putea urma mai mult decât un război hibrid: un atac cinetic autentic, în anii care vin.
Recăzută, acum 25 de ani, sub dictatura unui ofițer KGB revanșard și scufundată în delir ideologic imperialist, Rusia dă semne că vrea să revină în fosta sa sferă de dominație, să controleze direcția politică și strategică a țărilor din „străinătatea apropiată”, să determine retragerea militară a SUA din Europa Centrală și de Est, dincolo de aliniamentul din 1997, și să distrugă totodată organizațiile care reprezintă unitatea lumii occidentale și a Europei libere: Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană.
După ani de ezitări, lentoare decizională, confuzie și naivități, în care propaganda Moscovei a lucrat masiv și intens în interiorul democrațiilor occidentale, plantând bombe de ură în media sociale și sădind rețele de influență toxică în societate, Europa liberă s-a trezit. Unele state mai repede, altele mai târziu, după ce au fost lovite și rănite destul de serios.
UE în ansamblu s-a trezit, și chiar marile capitale Paris și Berlin, care au finanțat până nu demult înarmarea și pregătirea mașinăriei de război a Rusiei prin contracte gigantice, pretinzând relaxate că „regimul Putin este frecventabil”, s-au trezit și ele.
Ultimul interviu al Angelei Merkel, către presa din Ungaria, este lamentabil și dă arama pe față în privința cancelarei care a condus Germania timp 16 ani (2005-2021): aflăm uluiți că „statele de pe Flancul Estic (Polonia și țările baltice) au fost vinovate” de invadarea Ucrainei, pentru că nu crezut în iluziile Acordurilor de la Minsk, „nășite” de Merkel și Hollande, și ar fi compromis diplomația franco-germană cu Putin.
Iar Merkel venea după un cancelar german care a intrat efectiv pe statul de plată al lui Putin, plătit din gazul cumpărat de vest-europeni, înainte chiar de construirea nesăbuită a Nord Stream 2.
Consternarea față de metamorfoza îngrozitoare a unor foste personaje cu funcții importante în politică, după ieșirea din hainele puterii, continuă să ne tulbure, în România ca și, iată, în Europa. Când au fost oare acești oameni autentici, în ce au crezut ei cu adevărat?
Acum, Europa liberă a decis să se apere. UE și lumea democratică occidentală vor răspunde cu fermitate politică (față de curentul revizionist, anti-democratic și anti-stat de drept, alimentat de Rusia), cu autoritate instituțională și juridică (față de atacul destabilizator și extremist intern) și cu forță militară (față de un eventual atac extern).
Pot țipa oricât trădătorii pro-ruși și idioții utili ai Rusiei, căci mecanismele legale și instituționale s-au pus în mișcare peste tot în Europa, iar menghina statului de drept se strânge în jurul celor care au trădat și a uzurpatorilor democrației și statului de drept.
Greu a fost să se pornească, fie din comoditatea și inerția politică a unora, fie din lașitatea sau corupția altora, fie din incompetența instituțională sau (hai să admitem, la limită) din existența unor carențe legislative, rezolvate între timp.
Mesajul fundamental al acestor zile este că bătălia pentru Europa liberă s-a intensificat. După ce a ratat încercarea din Alaska de a deturna SUA de pe calea tradițională pro-Vest, pro-democrații și pro-drept internațional, Vladimir Putin a revenit brusc de la discursul mieros și fals pacifist din vară față de Donald Trump la amenințările militare brute, la mobilizarea rezerviștilor din Rusia, la atacurile intensificate cu rachete și drone asupra Ucrainei, inclusiv asupra țintelor civile, la violarea spațiului aerian al țărilor NATO/UE, la amestecul agresiv în alegerile din Europa, la acte de sabotaj în țările europene, la șantajarea și hărțuirea țărilor democratice libere din regiune, precum Republica Moldova.
Citește integral analiza Aici Europa liberă! Bătălia pentru apărarea lumii libere se intensifică. Nu vom ceda scrisă de Valentin Naumescu pe Centrul Politic.