Privindu-l pe Trump cum dirijează simfonia de aplauze pentru acordul de pace în Gaza, cheia pentru a-l înțelege e următoarea: el nu este politician, nici pe departe – este o vedetă.
Vechea replică conform căreia „politica e showbiz-ul pentru oameni urâți” este atât de bună, încât ar trebui să fie adevărată. Dar, de fapt, sunt lucruri diferite – politica a fost întotdeauna politică, iar showbiz-ul e altceva. Nu însă și în cazul special al lui Donald Trump.
Actualul președinte american este cel mai bine înțeles ca un megastar din epoca fastului. Este extraordinar faptul că Trump nici măcar n-a avut nevoie să se apuce de cocaină. Și probabil că atunci când va muri, oamenii de știință vor descoperi că organismul său producea în mod natural cocaină ca efect secundar al digerării hamburgerilor prea bine făcuți, scrie, într-o notă ironică, Marina Hyde, într-un articol de opinie publicat de The Guardian.
Tot ce spune sau face Trump nu amintește de un politician, ci de un gigant al industriei divertismentului, condus de egoul său. Luni după-amiaza, în Egipt, cu toți liderii mondiali stângaci care îl însoțeau, a fost ceea ce se poate numi petrecerea oficială de lansare a unui proces de pace și parcă acest acord urmărit cu respirația tăiată, pur și simplu, nu ar fi putut exista fără el.
Trump vorbește și se comportă ca un superstar
În ultimii ani, probabil ați citit multe interpretări despre „doctrina Trump”, adesea scrise de foști miniștri de Externe sau diplomați respectabili, care însă nu reușesc să surprindă esența entității cu care au de-a face.
Poate că motivul pentru care par să fi avut atât de multe probleme în a decodifica lucrurile în mod convingător este că majoritatea acestor oameni fie consideră showbiz-ul ca fiind sub nivelul lor, fie știu puțin mai puțin despre el decât știu despre vreo ramură obscură a chimiei.
Încurcătura în care intră ei constă în încercarea de a-l compara pe Trump cu Henry Kissinger sau Benjamin Franklin sau vreun dictator european din secolul XX care își alege propriul stil, când de fapt e evident că ar trebui comparat cu Elizabeth Taylor, Taylor Swift sau Led Zeppelin, scrie autoarea.
Dificultatea încadrării lui Trump este și mai derutantă pentru că el își exprimă foarte clar profilul esențial bazat pe showbiz.
El vorbește constant despre audiențele sale, publică echivalentul unor discuții politice negative de două ori pe săptămână, e alergic în mod patologic la oricine primeşte mai multă atenție decât el, are o atracție pentru evenimentele puse în scenă și își asumă în întregime eforturile de echipă. Este imprevizibil și se plictisește ușor – toate acestea, atât din naștere, cât și dintr-un motiv tactic.
Trump cere și i se aduce
Monștrii sacri din showbiz se nasc și se fac. Ceea ce am văzut luni în Israel și Egipt a fost modul de acțiune al unei megavedete, explică Hyde.
Este remarcabil faptul că, într-o epocă în care, constant, cea mai lăudată calitate a unei celebrități este „autenticitatea”, Trump este un politician despre care nimeni nu spune vreodată: „Da, dar ce crede el de fapt?”. Totul e pe ecran. Te uiți la asta. Tot ceea ce face, inclusiv actualul plan de încetare a focului și de pace, decurge din practica distinctă, îndrăzneață, de a le cere oamenilor să-i aducă proiecte, care vor fi realizate doar dacă numele lui este atașat.
Și oamenii îi aduc tot felul de proiecte – dezvoltări hoteliere internaționale, procese de pace, linii de parfumuri. Toate acestea devin ceea ce Hollywood-ul ar numi „un vehicul Donald Trump”. Ar putea exista foarte bine produse asociate cu acest armistițiu dacă acesta se menține și se dezvoltă.
Singurul star care luptă pentru EGONT
Puține megastaruri încă fac lucruri exclusiv din motive umanitare sau artistice. Comerțul devine o modalitate de a ține scorul și joacă un rol mai important, subliniază Hyde.
Ea revine la exemplul Taylor Swift, care a atacat-o pe Katy Perry când aceasta a încercat să angajeze câțiva dintre dansatorii ei. Practic, după cum a spus Taylor, „a încercat să saboteze un întreg turneu”.
Este greu de trecut cu vederea sentimentul că atunci când Trump a acționat în acest acord de pace, a făcut-o din motive egoiste. Comerțul e zona lui specială și mai bine nu te atingi de el fără consimțământ. În cazul Qatarului, unde organizația familiei Trump tocmai încheiase o tranzacție de trei miliarde de dolari pentru a construi o stațiune de golf de lux, cu siguranță oricine ar face bine să nu azvârle niște rachete pe acolo. Ceea ce Netanyahu nu s-a putut abține să facă, așa că Trump a dat Qatarului o garanție specială.
Autorea remarcă și fragmentul din discursul rostit luni în Knesset, în care Trump a intervenit în cadrul proceselor lui Netanyahu pentru fraudă și luare de mită. A fost unul dintre cele mai amuzante avertismente pe care le veți vedea vreodată în politică și foarte greu de întâmpinat cu altceva decât un râs involuntar de neîncredere. „Haideți, daţi-i o graţiere. Trabucuri și șampanie, cui naiba îi pasă de asta?”, a spus Trump, adresându-se președintelui Israelului.
Un număr de 21 de vedete au în palmares un EGOT (adică au câștigat premiile Emmy, Grammy, Oscar și Tony). Dar un singur star țintește spre un EGONT (Emmy, Grammy, Oscar, Nobel și Tony), conchide autoarea.
T.D.