Concetta Antico este tetracromat, ceea ce înseamnă că are un al patrulea receptor de culoare în retină, faţă de cei trei standard pe care îi au majoritatea oamenilor.
Până acum 10 ani, spune Antico, „nu ştiam că nu experimentam lumea aşa cum o fac ceilalţi oameni. Pentru mine, lumea era într-adevăr foarte colorată. Este ca şi cum nu ştii că eşti o zebră decât dacă nu eşti o zebră”, potrivit The Guardian.
În copilăria petrecută în Sydney, Antico spune că a fost întotdeauna „puţin ieşită din tipare”, vopsindu-şi părul în culori vii şi alegând pentru dormitorul ei un covor verde-smarald şi perdele negre şi verde-lămâie. Fascinată de natură, deseori dispărea pentru o zi întreagă în jurul unui teren de golf din apropiere.
„Întotdeauna am simţit că trăiesc într-o lume foarte magică. Ştiu că aşa spun copiii, dar pentru mine, era ca şi cum totul era hiper-minunat, hiper-diferit. Întotdeauna exploram în natură, mă adânceam şi încercam să văd complexitatea, pentru că vedeam mult mai multe detalii în toate. Altcineva ar putea să se uite la o frunză sau la o petală a unei flori, dar pentru mine, era ca o constrângere de a înţelege cu adevărat, de a vedea cu adevărat şi, uneori, de a petrece mult timp cu ea. Şi am vrut doar să pictez şi să portretizez tot ceea ce vedeam”, spune ea.
După ce a terminat universitatea, Antico s-a mutat în Statele Unite, unde a devenit artistă şi profesoară de artă în San Diego, dezvoltându-şi stilul unic de peisaje colorate şi de floră şi faună.
Diagnosticul ei a fost pus abia în 2012, când unul dintre studenţii ei, un neurolog, i-a trimis prin e-mail o lucrare ştiinţifică despre tetracromie, speculând că aceasta ar putea fi ceea ce avea Antico. Cu câteva luni mai devreme, Antico descoperise că fiica ei era daltonistă. „I-am spus că este bine, că este doar diferită şi specială şi uimitoare şi că oricum o voi învăţa cum să vadă culorile". Când a deschis articolul, unul dintre primele lucruri pe care le-a citit a fost că femeile care au potenţial de tetracromaţie au, de asemenea, potenţial de a crea un descendent de sex feminin daltonist.
Antico le-a trimis un e-mail oamenilor de ştiinţă care au scris lucrarea şi „în 24 de ore, îmi trimiteam saliva la Washington”, unde testele au confirmat că avea mutaţia genetică responsabilă de tetracromie.
Potrivit dr. Kimberly Jameson, un om de ştiinţă de la Universitatea din California care a studiat-o pe Antico, simplul fapt de a avea gena - pe care o au aproximativ 15% dintre femei, nu este de unul singur suficient pentru a fi tetracromat, dar este o condiţie necesară. „În cazul Concettei... un lucru pe care îl credem este că, pentru că pictează într-un fel continuu de la vârsta de şapte ani, ea a înrolat cu adevărat acest potenţial suplimentar şi l-a folosit. Aşa funcţionează genetica: îţi oferă potenţialul de a face lucruri şi dacă mediul îţi cere să faci acel lucru, atunci genele intră în acţiune”, spune Kimberly Jameson.
Prin intermediul testelor genetice de familie, Antico a aflat că mama ei, care a murit când avea ea 12 ani, era, de asemenea, susceptibilă de a fi tetracromată, o descoperire care a ajutat-o pe Antico să dea un sens casei sale din copilărie. „Cum ar fi, ea avea o lumină roşie şi albastră în piscină în anii '60, doar pentru a o face violetă. Lucruri pe care nimeni nu le făcea, lucruri cu adevărat bizare, iar casa ei avea culori neobişnuite”, povestește Antico.
Faptul că are o super-viziune, spune Antico, îi aduce o fericire enormă: „Sunt atât de antidroguri şi sunt sigură că oamenii cred că sunt drogată tot timpul, dar în realitate sunt doar drogată de viaţă şi de frumuseţea care ne înconjoară. De multe ori mă gândesc, cum poţi fi nefericită în această lume? Du-te şi stai într-un parc. Uită-te la un tufiş sau la un copac. Nu poţi să nu apreciezi cât de magnific este”.
În timp ce lumea naturală este un stimulent pozitiv pentru Antico, multe medii create de om, cum ar fi un centru comercial mare cu iluminare fluorescentă, au efectul opus. „Mă simt foarte neliniştită. De fapt, intru în acest tip de clădiri doar dacă este absolut necesar”, spune ea. „Nu-mi place barajul, atacul masiv de bucăţi de culori neatractive. Adică, există o diferenţă între a te uita la un rând de lucruri într-un magazin alimentar şi a te uita la un rând de copaci. E urât, iar luminile sunt stridente. Mă face să nu fiu fericită”.
Stabilită acum în Byron Bay, Antico predă mai puţin şi pictează mai mult, dorind să producă „chiar mai multe lucrări decât am făcut-o înainte, în aceste ultime decenii ale vieţii mele”.
„Voi continua să-mi pictez păsările, animalele, copacii. Vreau să descriu ceea ce văd în natură, pentru că aceasta este o fereastră, într-un fel, către lucruri pe care alţi oameni nu le văd cu adevărat”, a mai spus ea.