Macedonia Centrală, o regiune din nordul Greciei continentale, este un important producător de alimente. Aceasta generează un sfert din producția agricolă a țării și de aici provin multe dintre măslinele de masă, piersicile, vinurile și produsele lactate grecești. Această productivitate generează însă și cantități mari de deșeuri agricole.
Cercetătorii sprijiniți financiar de UE explorează acum modul și condițiile în care aceste deșeuri ar putea fi reciclate și reutilizate pentru a dezvolta o gamă largă de bioproduse utile, inclusiv îngrășăminte, produse agrochimice și chiar aditivi nutriționali.
Către o economie bazată pe bioproduse
Inginerul spaniol de mediu Pedro Villanueva Rey coordonează o echipă de cercetători din Franța, Germania, Grecia, Italia, Spania, Suedia și Regatul Unit pentru a transforma diverse fluxuri de deșeuri biologice din Europa în resurse noi și dezirabile.
„Introducerea acestor materii prime secundare în lanțul de aprovizionare ar putea contribui la promovarea tranziției către o economie bazată pe bioproduse”, spune Villanueva Rey. Acesta este manager principal de proiect la Cetaqua, o organizație de cercetare în domeniul tehnologiei apei din Santiago de Compostela (Spania).
Pentru a realiza acest lucru, industria și consumatorii vor avea însă nevoie de asigurări că biodeșeurile sunt sigure și adecvate pentru a fi reutilizate.
În timp ce multe dintre deșeurile menajere sunt sortate și reciclate în prezent, subprodusele biologice nedorite din procesele industriale și agricole sunt încă aruncate pe scară largă. Există și dilema referitoare la modalitatea de eliminare a acestora. Unul dintre obstacolele în calea reutilizării îl reprezintă necesitatea controlului calității și a certificării.
Datorită finanțării din partea UE, echipa de cercetare își pune în comun expertiza într-un efort de colaborare cu durata de trei ani, denumit BIORECER. Cercetătorii urmăresc și evaluează potențialul de reutilizare mai largă a deșeurilor biologice în locul materialelor derivate din combustibili fosili precum petrolul, cărbunele și gazul natural.
De asemenea, caută modalități de a asigura consecvența și siguranța unei varietăți de materii prime potențiale provenite din biodeșeuri.
Exploatarea noilor resurse potențiale
În Grecia, cercetătorii explorează posibile scenarii de reutilizare a deșeurilor biologice din surse cum ar fi tăierea crengilor, reziduurile de la prelucrarea măslinelor și a strugurilor sau deșeurile vegetale rămase de la culturile de cereale. Analizează, de asemenea, alte trei posibile scenarii de reutilizare a biodeșeurilor în Spania, Italia și Suedia.
În Galicia (Spania), o importantă regiune piscicolă a UE, aceștia iau în considerare opțiuni de reutilizare a cantităților uriașe de deșeuri de pește și apă de gătit generate de industria conservelor de pește.
Echipa BIORECER va lucra îndeaproape cu companiile de bioresurse din Galicia pentru a dezvolta lanțurile valorice aferente potențialelor produse provenite din aceste surse de deșeuri, precum și din alge și din nămolurile de epurare urbane.
Cercetările din regiunea Lombardia din Italia se vor concentra mai mult pe deșeurile biologice urbane provenite în principal din apele uzate și deșeurile municipale organice, precum și pe deșeurile alimentare de la marile companii. Produsele potențiale care ar putea fi derivate din aceste materii prime includ substanțe chimice și îngrășăminte bazate pe bioresurse.
Între timp, în regiunea Vӓsternorrland din nord-estul Suediei, silvicultura industrială – care reprezintă aproximativ 10-12 % din ocuparea forței de muncă și vânzările industriei suedeze – generează cantități mari din ceea ce suedezii numesc grot (rămășițe alcătuite din ramuri, rădăcini și vârfuri de copaci), rumeguș, scoarță și nămol.
Cercetătorii examinează în ce măsură substanțele chimice și materialele verzi ar putea încorpora materiale derivate din aceste deșeuri.
Dezvoltarea unei piețe
Scopul este de a face mai avantajos pentru companii să refolosească materialele reciclate rezultate. Aceasta ar putea fi o situație cu avantaje multiple, oferind biodeșeurilor o nouă viață, reducând utilizarea resurselor neregenerabile și cantitatea totală de deșeuri.
„Ar putea fi punctul de plecare pentru dezvoltarea unei veritabile piețe aferente tuturor acestor produse”, spune Villanueva Rey.
Ca parte a acestor eforturi, echipa își propune să elaboreze orientări pentru îmbunătățirea schemelor de certificare pentru bioproduse. Unul dintre criterii este impactul lor asupra mediului pe durata întregii vieți, luând în considerare factori precum emisiile de carbon, prezența compușilor toxici, transportul și depozitarea.
Aceștia cred că o mai bună certificare ar putea crește nivelul de acceptare de către industrie și societate, ducând la utilizarea biodeșeurilor reciclate într-o gamă mai largă de produse.
Echipa a examinat diverse scheme de certificare existente pentru a-și documenta cercetarea. Printre acestea se numără și ISCC PLUS, care are un sistem de certificare voluntară aplicabil la nivel global pentru bioeconomie. Se referă, în principal, la materiile prime alternative, cum ar fi biomasa (de exemplu, celuloza și reziduurile agricole) și materialele reziduale, cum ar fi uleiul de gătit uzat, grăsimile animale și deșeurile municipale solide.
De asemenea, cercetătorii au luat în considerare scheme de certificare precum cele ale Forest Stewardship Council și ale Roundtable on Sustainable Biomaterials.
Aprobarea
Echipa BIORECER își propune să dezvolte un cadru cuprinzător care să completeze și să consolideze schemele de certificare existente pentru produsele biochimice și biomateriale, pe lângă schemele actuale axate, în principal, pe sectorul energetic, cel alimentar și al hranei pentru animale.
Lucía González Monjardin, manager de proiect în cadrul Cetaqua, ajută la identificarea lacunelor.
„Dacă, de exemplu, utilizezi un solvent pentru a produce bioplastic, este posibil să nu existe o schemă de certificare care să confirme că solventul se bazează pe bioresurse”, spune aceasta. „Adăugând o astfel de schemă de certificare, asiguri persoanele care folosesc aceste materii prime că produsul respectă reglementările și se pot obține aceleași rezultate ca în cazul opțiunilor convenționale.”
Scopul este de a ajuta producătorii, comercianții și consumatorii să urmărească sustenabilitatea bioresurselor și să îmbunătățească legăturile și colaborarea între organizațiile care administrează scheme de certificare și companiile care doresc ca produsele lor să fie certificate.
Adăugarea de valoare
În Grecia, studiul de caz BIORECER se află într-o etapă crucială în care date din economia reală sunt integrate cu constatările cercetătorilor referitoare la criteriile de sustenabilitate ale materiilor prime.
„Vrem să putem oferi recomandări bazate pe date pentru utilizarea sustenabilă a acestor bioresurse”, spune dr. Sotiris Patsios, inginer chimist și cercetător post-doctoral la Institutul de Procese Chimice și Resurse Energetice din cadrul Centrului pentru Cercetare și Tehnologie Hellas (CERTH) din Salonic (Grecia), care realizează studiul de caz.
Un obiectiv este de a-i ajuta pe fermieri să-și sporească valoarea economică a activității lor prin încurajarea unei utilizări mai bio-circulare, prin care materialele considerate în mod tradițional deșeuri să fie refolosite, utilizate în continuare sau reciclate într-o buclă, fără a fi scoase din economie.
„De exemplu, fermierii ar putea să ardă deșeurile provenite din activități precum tăierea crengilor sau să le folosească pentru activități economice cu valoare mai mică, cum ar fi producția de biogaz sau bioîngrășăminte”, spune Patsios. „Vrem să dezvoltăm lanțuri valorice cu o valoare economică mai mare, cum ar fi cele pentru biomateriale și produse biochimice mai largi.”
Un exemplu este producția de produse pentru construcții din lemn, cum ar fi palul obținut din biomateriale compozite.
Orientări bazate pe date
Totuși, colectarea de date fiabile poate fi o provocare. Este ceea ce îl preocupă pe dr. George Banias, director de cercetare la Institutul de Bioeconomie și Agrotehnologie din cadrul CERTH.
„Pentru a facilita tranziția de la o economie liniară care lasă în urmă o mulțime de deșeuri la una circulară bazată pe bioresurse, este esențial ca unele dintre aceste lacune în materie de date să fie acoperite”, spune acesta. Potrivit lui Banias, dezvoltarea unor scheme de urmărire și trasabilitate este necesară pentru a avea date fiabile.
Dacă colaborarea în cadrul BIORECER poate realiza acest lucru, va ajuta și la combaterea tacticilor de mediu înșelătoare (dezinformare ecologică). Aceasta se petrece atunci când companiile apelează la reclame care fac afirmații de mediu false – o practică pe care Parlamentul European a decis să o interzică prin lege.
„Unul dintre scopurile proiectului este de a atenua dezinformarea ecologică, care provoacă dezbateri intense în UE”, spune Banias.
Articol scris de Gareth Willmer
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Orizont al UE. Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene.
Mai multe informații
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.