Conexiunea oamenilor cu natura s-a redus cu peste 60% din anul 1800, un declin care reflectă aproape perfect dispariția unor cuvinte precum „râu”, „mușchi” sau „floare” din cărți.
Potrivit unui studiu citat de The Guardian, modelările computerizate sugerează că această tendință va continua, cu un risc tot mai mare de „extincție a experienței” – pierderea treptată a contactului direct cu lumea naturală – dacă nu vor exista schimbări majore la nivel de politici publice și societate.
Cele mai eficiente măsuri ar fi familiarizarea copiilor cu natura încă de la vârste fragede și transformarea radicală a mediului urban prin extinderea spațiilor verzi.
Cum a fost măsurată pierderea legăturii cu natura
Studiul, realizat de profesorul Miles Richardson, expert în conexiunea cu natura la Universitatea din Derby, urmărește cu precizie evoluția acestei pierderi pe parcursul a 220 de ani. Analiza ia în calcul urbanizarea, dispariția faunei din zonele rezidențiale și, esențial, faptul că părinții nu mai transmit copiilor interesul și obișnuința de a interacționa cu mediul natural.
Richardson a identificat și dispariția treptată a cuvintelor legate de natură din cărți, între 1800 și 2020, cu un vârf al declinului (60,6%) înregistrat în 1990.
Efecte intergeneraționale și un viitor urban tot mai sărac în natură
Modelarea arată că, fără intervenții majore, generațiile viitoare își vor pierde și mai mult contactul cu natura, pe măsură ce cartierele devin tot mai aglomerate și părinții nu mai transmit copiilor orientarea către lumea naturală.
Alte cercetări confirmă că nivelul de conectare al părinților cu natura este cel mai bun indicator al șanselor ca un copil să dezvolte o relație apropiată cu mediul înconjurător.
„Conexiunea cu natura este recunoscută acum ca o cauză de bază a crizei de mediu”, a spus Richardson. „Este esențială și pentru sănătatea noastră mintală. Bunăstarea oamenilor și a naturii sunt interconectate. Avem nevoie de o schimbare profundă pentru a reface această relație”, a adăugat el.
Cât de mari ar trebui să fie schimbările
Testând diferite politici și scenarii de transformare a mediului urban, Richardson a fost surprins de amploarea modificărilor necesare. O creștere cu 30% a spațiilor verzi și biodiversității într-un oraș poate părea un progres important, însă modelarea arată că ar fi nevoie ca orașele să devină chiar de 10 ori mai verzi pentru a inversa declinul conexiunii cu natura.
În ce privește campaniile publice, acestea au un rol benefic pentru sănătatea mintală, dar nu reușesc să oprească pierderea intergenerațională a legăturii cu mediul natural.
În schimb, programe precum grădinițele de tip „forest school”, care cultivă interacțiunea cu natura în rândul copiilor și familiilor, sunt mult mai eficiente.
O fereastră de timp limitată
Modelarea sugerează și că politicile pentru transformarea educației timpurii și a spațiilor urbane trebuie implementate în următorii 25 de ani pentru a putea inversa declinul. Dacă aceste schimbări se fac, conexiunea cu natura ar putea deveni auto-sustenabilă în timp.
Richardson mai spune că amploarea schimbărilor necesare nu ar trebui să intimideze, pentru că nivelul de bază de la care pornim este deja foarte scăzut.