Teatrul Naţional „I.L.Caragiale”, pe care actorul şi regizorul Ion Caramitru îl conducea din 2005, a transmis luni, după o zi de la decesul celui care i-a fost manager, un omagiu şi un mesaj de condoleanţe familiei.
Actorul Ion Caramitru a murit pe 5 septembrie, la vârsta de 79 de ani. Cu însemnate roluri în teatru şi în film, deopotrivă regizor şi manager, a fost preşedintele Uniunii Teatrale din România (UNITER), din 1990, şi director al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, din anul 2005.
A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, dar şi Ordinul Soarelui Răsare, cel mai important ordin japonez destinat cetăţenilor străini, acordat în numele Majestăţii Sale Împăratul Japoniei, în 2017, şi Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, tot în 2017.
TNB a transmis luni într-un comunicat: „Va rămâne pentru totdeauna în istoria culturală a României ca directorul care a readus Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti la forma arhitecturală iniţială transformându-l într-o clădire de spectacol modernă, cu un număr record de săli, servind dorinţa marelui public de Teatru adevărat. Un Teatru Nou pe care l-a slujit cu dăruire din 2005 încoace.
A condus din 1990 Uniunea Teatrală din România (UNITER), de care se leagă evenimente ca Festivalul Naţional de Teatru sau Gala Premiilor UNITER - adevărate sărbători anuale ale breslei. A valorificat opera eminesciană spunând-o, ca actor, ca nimeni altul, pe toate meleagurile româneşti şi pe meridianele lumii şi contribuind, ca ministru al Culturii, la dăinuirea ei atât prin mijloace clasice, pe hârtie, cât şi prin mijloace digitalizate”.
„A fost unul dintre cei mai străluciţi interpreţi ai teatrului lui Shakespeare, realizând creaţii memorabile, fiind recunoscut printre cei mai buni zece actori din lume care l-au jucat pe Hamlet. A jucat zeci de roluri pe scenă şi în filme, a înregistrat mii de minute de poezie şi de teatru radiofonic… Iubea viaţa, respira Teatru, avea încă zeci de planuri pe care dorea să le ducă la bun sfârşit…Ne doare mult că Timpul nu i-a mai dat răgaz! Suntem alături de familia sa atât de greu încercată în aceste momente”.
Alături de acestea, au fost incluse şi câteva dintre afirmaţiile lui Caramitru:
„Nimic din ce aparţine teatrului nu-mi e străin şi, până la urmă, fiecare om trebuie să facă ceva în viaţă de care să nu-i fie ruşine. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care mi le-am propus ca actor, ca manager, ca ministru nu sunt lucruri de care să-mi fie ruşine”.
„…Scena caută să vă fure din realitate, măcar o secundă. O secundă lungă, cât o viaţă, care să vă trimită cu gândul în stradă, în cosmos, în voi înşivă, în viaţă şi chiar în moarte şi neant. Să vă scoată din obişnuit”.
„În momente de criză ale societăţii Teatrul joacă un rol fundamental : criza poate crea anticorpi, care să îndrepte lumea spre lucrurile mai sigure, iar cultura este unul dintre acestea. Bucuria sufletului şi a minţii într-o sală de teatru poate compensa supărările diurne, pentru că Teatrul rămâne pururi interesant, bogat, semnificativ şi cald. Indiferent de context, Teatrul se reface prin el însuşi. El nu va dispărea, va fi mereu în căutare”.
„Veniţi la teatru când va trece totul, când ne vom însănătoşi cu toţii, veniţi ca nişte copii care chiar nu ştiu nimic şi poate acuma s-au născut şi, convinşi că oglinda îşi respectă rostul, să urmăriţi spectacolul ca şi cum ar fi al vostru, al copilăriei voastre şi dus acasă în ghiozdan, să-l păstraţi cu sfinţenie în caietul de amintiri al adolescenţei. (Scris pentru azi, 27 martie 2020, inspirat şi din ce am scris în 2017)”.
