Pentru România este foarte important modul în care se va face pacea, potrivit președintelui Nicușor Dan, fiindcă „sunt în joc viitorul și securitatea continentului nostru, inclusiv a regiunii Mării Negre”.
Șeful statului român a subliniat, după întâlnirea cu liderii europeni, că România are cea mai lungă frontieră cu Ucraina și că este cu atât mai mult interesată de procesul de pacificare a regiunii: „e nevoie de o pace care să ia în considerare interesele Ucrainei și ale Europei” și „orice acord de pace ar trebui să fie însoțit de garanții robuste de securitate pentru Ucraina”, a scris Nicușor Dan pe rețeaua X la finele summit-ului statelor Coaliției de Voință.
Este un format neoficial al țărilor care au susținut cu entuziasm cauza Kievului de la începutul invaziei ruse în Ucraina. În preambulul summit-ului SUA-Rusia din Alaska, cancelarul german Friederich Merz l-a invitat la Berlin pe Volodimir Zelenski la întâlnirea video cu Donald Trump.
Cancelarul german a spus după aceste discuții, folosind un ton optimist-temperat că „există speranță pentru o pace în Ucraina”. Președintele francez Emmanuel Macron a precizat că Donald Trump a clarificat cu această ocazie ambiguitatea „schimburilor de teritorii” amintite la începutul săptămânii și că „tot ceea ce ține de teritorii nu se poate negocia fără președintele ucrainean”.
Uniunea Europeană, a subliniat cancelarul german, vrea „garanții de securitate solide pentru Ucraina” și o strategie care să asigure Ucraina că Rusia nu va deveni și mai agresivă în cazul în care întâlnirea Putin-Trump din Alaska va eșua.
Pe scurt, europenii au vrut să se asigure că nu urmează o Yalta 2.0, că Trump și Putin nu vor desena vineri o nouă hartă a Ucrainei sau chiar a continentului. Președintele american le-a promis europenilor că nimic nu se va întâmpla fără dorința Ucrainei și că la următoarele discuții va participa și Volodimir Zelenski.
Multe depind de întâlnirea din 15 august din Alaska unde Vladimir Putin va încerca să-și impună voința în fața lui Donald Trump, care la rândul lui are neapărată nevoie de un succes, după luni de zile de tatonări și indecizii. Ministerul de Externe de la Moscova a anunțat că își păstrează condițiile de pace care includ, integrarea teritoriilor cucerite în ultimii trei ani plus Crimeea anexată în 2014 în interiorul granițelor rusești: în total 20% din spațiul Ucrainei. Rămâne valabilă cererea Rusiei ca Ucraina să renunțe la planurile de aderare la NATO și garantarea drepturilor vorbitorilor de limbă rusă din Ucraina.
Pentru Ucraina sunt inacceptabile aceste cerințe, dar Alexander Stubb, președintele Finlandei, un mare susținător al Kievului a explicat în marja summit-ul NATO de la Haga de acum aproape două luni, cum a procedat țara sa după Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1939-13 martie 1940). Prin Tratatul de Pace de la Moscova, Finlanda se obliga să-i cedeze Uniunii Sovietice 10% din teritoriu, cât reușiseră trupele lui Stalin să ocupe: „o pace dură” după cum a calificat-o în memoriile sale mareșalul Mannerheim, unul dintre eroii acelui război.
Stubb a vorbit și despre cele două lucruri obținute de Finlanda după ce a câștigat Războiul de Iarnă, dar a pierdut teritorii: deși țara a fost obligată să devină neutră, și-a păstrat independența și democrația. Președintele Finlandei crede că discuțiile de pace trebuie făcute în două etape (1) acceptarea unui armistițiu și apoi (2) negocieri care să includă teritorii, compensații și reconstrucție.
Pe scurt, independența și suveranitatea trebuie conservate, chiar dacă Ucraina va fi obligată să facă unele concesii, inclusiv teritoriale. Rusia ar vrea să revină la starea de vasalitate a Ucrainei de la începutul anilor 1990, să-i controleze armata și să îi blocheze drumul spre NATO și poate chiar spre UE. Spre deosebire, însă, de Finlanda secolului trecut, acum Ucraina are susținerea europenilor, ceea ce nu înseamnă că nu va fi obligată la compromisuri. Totul depinde de capacitatea diplomatică a marilor puteri continentale, de forța de persuasiune a americanilor și de orientarea acestora.
Pentru România e esențială ocolirea unei înțelegeri ca cea din 1945 de la Yalta, când Marea Britanie și Statele Unite i-au cedat lui Stalin Europa de Est. Rusia rămâne puternică și periculoasă pentru România, iar felul în care Moscova a încercat să manipuleze prezidențialele din 2024 este doar unul dintre semnele intruziunii rușilor pe teritoriul țării.
Autor: Sabina Fati