Marina chineză și-a mărit dimensiunea și capabilitățile, iar această expansiune a pus în alertă armata SUA. Deși piloții americani se pregătesc să lupte împotriva navelor de război, ei s-ar putea confrunta cu o amenințare complexă a apărării aeriene chineze, în cazul unui conflict direct.
US Air Force este în proces de îmbunătățire a capacității sale de a scufunda navele de război bine apărate, ceea ce reflectă îngrijorarea armatei americane în privința dimensiunii și capabilității în creștere ale marinei chineze, se arată într-o analiză publicată de Insider.
Armata Chinei și-a dezvoltat timp de mai multe decenii apărarea aeriană, instalând "un desiș" de lansatoare de rachete sol-aer și pe navele sale care acum au devenit o problemă complicată pentru forțele americane, spun mai mulți ofițeri americani.
În ultimii ani, China a lansat noi nave de război, mai avansate, într-un ritm susținut, construind cea mai mare flotă militară din lume.
Beijingul a trimis aceste nave în operațiuni mai complexe în Pacific. Cea mai mare și mai capabilă forță a fost desfășurată în august 2022, în timpul unor exerciții de o amploare fără precedent în jurul Taiwanului, o demonstrație de forță după vizita efectuată pe insulă de președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi.
În cazul unei confruntări cu China pentru apărarea Taiwanului, "prima țintă cu care vom avea de-a face vor fi navele, fiindcă ați văzut ce au făcut cu navele lor când (…) Pelosi s-a dus în Taiwan. Le-au pus pe partea de est a Taiwanului ca un fel de blocadă", a spus generalul Kenneth Wilsbach, comandantul Forțelor Aeriene ale SUA din Pacific, la o conferință a forțelor aeriene și spațiale desfășurată în martie.
"Aceste nave pot să creeze o zonă de antiacces/respingere care provine de la rachetele lor sol-aer pe care le pot trage de pe nave. Deci pentru ca noi să trecem de ele trebuie să le scufundăm navele", a spus Wilsbach.
Barajul periculos de pe coastă
Comentariile lui Wilsbach trădează îngrijorarea cu privire la arsenalul pe care China și l-a clădit pentru a contracara operațiunile militare americane.
Acesta include și "cel mai dens și mai integrat sistem de apărare aeriană", instalat de-a lungul coastei chineze de est, arată Brendan Mulvaney, directorul Institutului de Studii Aerospațiale al Chinei.
Acest sistem de apărare aeriană face parte din strategia de contra-intervenție a Chinei "care se concentrează nu neapărat asupra modului de înfrângere fragmentată a Statelor Unite, ci asupra modului de menținere a SUA și a aliaților și partenerilor noștri în afara regiunii", a explicat Mulvaney într-un podcast, în septembrie.
Marina chineză plănuiește să lupte sub acoperirea acestor linii de apărare, iar distrugătoarele sale din clasele 052D și 055 pot extinde această umbrelă.
"Sistemele de rachete sol-aer (…) sunt un teritoriu nociv și periculos – mult mai periculos decât orice se desfășoară în Ucraina și în jurul ei. Te uiți la faptul că au aceleași sisteme în susul și în josul coastei, te uiți la ceea ce pot face în termeni de bruiaj în spectrul electromagnetic, te uiți la inventarul lor de rachete aer-aer și lista poate continua", a spus șeful Comandamentului de luptă aerian al SUA, generalul Mark Kelly, care conduce instruirea și organizarea unităților Air Force.
Armata chineză nu a mai luptat într-un conflict din 1979, astfel că forțele sale navale și aeriene nu au mai fost testate în condiții de război, dar strategii chinezi au studiat alte conflicte și au învățat de la alte armate, inclusiv lecțiile americane, a declarat Lyle Goldstein, directorul organizației Defense Priorities.
"Cred că este corect să spun că pot fi chiar la egalitate cu noi. China primește în general note mari la apărarea aeriană și a parcurs un drum lung, au primit multă pregătire de la ruși", a mai spus acesta.
Însă nicio armată din lume nu este perfectă. O slăbiciune a rețelei navale de apărare aeriană a Chinei este incapacitatea portavioanelor sale, Liaoning și Shandong, de a lansa aeronave de avertizare timpurie și control, precum cele care zboară de pe portavioanele americane pentru a direcționa forțele aliate și a monitoriza navele și aeronavele inamice.
Aceste portavioane vor sta, probabil, în apropierea Taiwanului în cazul unui conflict, protejând forța aeriană a Chinei și apărarea aeriană foarte robustă a distrugătoarelor din clasele 052D și 055, estimează Goldstein.
În schimb, cel mai recent portavion al Chinei, Fujian, are o catapultă electromagnetică pentru lansarea aparatelor KJ-500 de avertizare timpurie, lărgind astfel acoperirea radar, a completat expertul.
În aceste condiții, ce poate face armata americană în cazul unei confruntări?
Americanii se pregătesc
Piloții americani au fost antrenați să scufunde navele inamice încă de la începutul anilor 1920, cu mult înainte de înființarea US Air Force în 1947. Această misiune rămâne una dintre cele mai importante capacități din repertoriul aviației militare americane, chiar și în cele mai recente războaie terestre, scrie Insider.
"Pot spune din experiența din 2007, deși unitatea mea se aștepta la un război în Irak sau Afganistan atunci, că am executat o desfășurare în teatrul de operațiuni din Pacific și ne-am integrat în mod specific cu Marina și alți parteneri. Și, desigur, atacurile maritime au fost un set de antrenament la care am lucrat atunci", a spus John Baum, fost pilot de F-16, într-un interviu din martie.
Însă atenția US Air Force asupra misiunilor maritime de atac a alternat de-a lungul timpului, iar elementele recente din pregătirea și dezvoltarea armelor indică o revenire a concentrării pe capacitatea de a doborî navele inamice.
Aviația militară americană își actualizează și arsenalul pentru operațiuni maritime. Recent a testat o versiune modificată a muniției comune de atac direct, cunoscută drept "Quicksink" ("Scufundare rapidă") pentru a răspunde la "nevoia urgentă de neutralizare a amenințărilor maritime", studiind totodată alte arme în medii izolate precum cel din Pacific.
US Air Force este și în căutare de noi arme antinavă. În primăvară a anunțat că va cumpăra 168 de rachete de atac în următorii cinci ani pentru a acoperi deficitul până la achiziția de rachete antinavă cu rază lungă de acțiune, pe care Lockheed Martin ar urma să le fabrice pentru aviație și marină.
Sistemele de detecție și țintire s-au îmbunătățit constant, astfel că acum este "mult mai ușor să găsești, să urmărești și să țintești o navă", a spus Baum. "Acum avem capabilități pentru orice vreme, cu senzori noi pe avioane și, de asemenea, noi arme și opțiuni de fuziune disponibile, așa că scenariul de țintire, sincer, este mult mai ușor astăzi decât a fost în trecut, chiar și acum 15 sau 20 de ani", a adăugat el.
Fostul pilot de F-16 spune că, "din punct de vedere tehnologic, Forțele Aeriene s-au angajat să poată periclita în orice moment orice țintă de pe planetă". "Nu cred că ar fi diferit în zona comandamentului India-Pacific și în ce privește țintele maritime", a continuat Baum.
Comandanții aviației americane știu că armata chineză va încerca să folosească distanțele mari din Pacific, așa că fac adaptări, creând baze aeriene dispersate și investind în avioane-cisternă și drone mai eficiente care ar putea zbura înaintea avioanelor cu echipaj.
Însă concentrarea recentă pe integrarea cu forțele navale arată că Forțele Aeriene știu că e posibil ca avioanele și bombele să nu fie de ajuns pentru a scufunda nave de război mai bine apărate care operează pe distanțe mai mari.
T.D.