Avem 5.079 de posturi la toate instanțele, 852 sunt vacante și la 31 decembrie vor mai fi pensionabili 482 de judecători. Valul de ură împotriva magistraților este în sine un motiv pentru care foarte mulți colegi se pensionează, afirmă judecătoarea CSM Andrea Chiș.
Eu nu știu dacă noi ne bucurăm de recunoștință și respect. Poate nici nu merităm în unele situații, dar chiar niciodată? Majoritatea celor care ne urăsc nici măcar nu a avut de-a face cu noi, dar se uită pe social media, a arătat Andrea Chiș, într-un interviu video acordat spotmedia.ro.
În mandatul de 6 ani din CSM, Andrea Chiș a făcut parte din minoritatea reformistă a Consiliului. Pentru a o împiedica să devină președinte CSM anul acesta, majoritatea a optat pentru un interimat contestat în instanță și pentru aducerea unui nou judecător în CSM. Andrea Chiș a cerut pensionarea începând cu ianuarie 2023.
Iată principalele declarații din interviu:
- Este pozitiv că nu mai avem o Inspecție Judiciară centralizată în mâna unui singur om și că s-a abrogat abaterea disciplinară privind nerespectarea deciziilor CCR.
- Posibilitatea centralizării puterii în mâna unui grup de judecători cu funcții de conducere rămâne o problemă care se accentuează cu noile legi ale Justiției.
- Majoritatea din CSM a cerut scoaterea INM din procedura de promovare la ICCJ. Noile legi scot notarea la interviu, va fi doar un vot complet nemotivat.
- Raporturile tulburate între cele 3 puteri au creat o nesiguranță constantă în sistemul judiciar din 2017.
- Este nevoie să revizuim texte privind pensionarea, să vedem în ce măsură și unde trebuie umblat. Nu e vina noastră că pensia depășește salariul.
- Cea mai mare problemă este că vechimea de 25 de ani pentru pensionare este recunoscută nu doar celor care au fost efectiv judecători și procurori.
- În special judecătorii, mai mult decât avocații, suferă de trauma indirectă a celor care vin în fața lor.
- Un judecător are foarte multe limitări, salariul nu ești lăsat să-l folosești cum vrei.
- Cred că nu explicăm suficient cauzele. Lăsăm un spațiu criticilor cu totul justificat.
- Nu mai cred că am eficiența necesară pentru a soluționa cauze așa cum o aveam când am venit în CSM.
Sesizările la CCR împotriva Legilor Justiției au fost respinse, președintele Iohannis a anunțat deja că le va promulga. Cum sunt aceste noi legi ale Justiției?
E greu de răspuns într-un cuvânt sau o singură frază. Eu sunt dintre cei care au dat un aviz pozitiv cu observații, însă ele nu au fost trimise Parlamentului.
Este pozitiv că nu mai avem o Inspecție Judiciară centralizată în mâna unui singur om, inspectorul-șef (detalii la min 01:27) și că s-a abrogat abaterea disciplinară privind nerespectarea deciziilor CCR. Eu personal am propus această abrogare în cadrul unei conferințe la care a participat și ministrul Justiției, în februarie 2022.
Cred că îngrijorările exprimate în spațiul public sunt absolut nejustificate, pentru că rămâne abaterea privind exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.
Tot un aspect pozitiv este că se reglementează procedura disciplinară (detalii la min 03:02).
Sunt și aspecte negative. Există o nemulțumire a sistemului judiciar legată de felul în care sunt reglementate promovările în funcții de conducere și de execuție.
Există o posibilitate teoretică a centralizării puterii în mâinile președinților Curților de Apel, care parcurg o etapă a unui concurs pe care l-am criticat încă înainte de a veni în CSM. N-am reușit să repar aspectele negative legate de numirea comisiilor de concurs.
Există posibilitatea ca un număr foarte mic de persoane să se rotească în aceste comisii, persoane care în mare măsură sunt președinți sau vicepreședinți de Curți ei înșiși.
Președinților li se acordă în plus atribuția de a alege practic majoritatea membrilor colegiilor de conducere, care într-o oarecare măsură puteau să supervizeze și să controleze activitatea președintelui. Membrii aleși sunt foarte puțini și predomină persoanele cu funcții de conducere, care sunt exclusiv la latitudinea președintelui.
Tot el va propune vicepreședintele. Și la nivel de ÎCCJ vicepreședinții e nevoie să aibă cumva acordul președintelui și un proiect concordant cu acesta. (detalii la min 05:57)
Posibilitatea centralizării puterii în mâna unui grup de judecători cu funcții de conducere rămâne o problemă care se accentuează cu aceste noi legi ale Justiției.
Ministrul a propus ca la ÎCCJ să se dea și un examen...
Prin Institutul Național al Magistraturii.
Da și eu am considerat acesta un lucru pozitiv, pentru că actuala reglementare, care se păstrează, a fost extrem de criticată.
Cine a propus eliminarea INM din procedura de promovare la ÎCCJ?
Majoritatea din CSM. Pot să înțeleg că în alte state nu există un astfel de concurs, dar trebuie întotdeauna să avem în vedere și specificul local.
Interviul în fața secției de judecători a fost și este în continuare extrem de contestat și noi nu am reușit să răspundem acelor critici. Mai mult decât atât, noile legi scot notarea la interviu.
Până acum, eram obligați să dăm niște note, pe viitor va fi doar un vot pentru sau împotriva candidatului, vot complet nemotivat, pentru că nu ai cum să motivezi un vot secret.
Candidații trebuie să știe de ce unii n-au reușit și alții au reușit, ca să știe ce au de corectat, iar societatea să aibă convingerea că promovarea la ÎCCJ se face în condiții de transparență și obiectivitate.
A existat o tranzacționare între majoritatea din CSM și ministrul Justiției, de tipul: dacă nu eliminați aceste prevederi, nu avizăm proiectul?
Cum nu fac parte din majoritate, nu am cum să vă răspund. Până la urmă, avizul pozitiv presupune niște condiționări, indiferent că vorbim de o comunicare formală sau informală. Deci, chiar dacă ar fi fost așa, mie nu mi se pare neapărat greșit.
Greșit este să faci o negociere numai cu o parte din consiliu. E nevoie să discuți cu toată lumea.
Există un val de ieșiri la pensie din magistratură. Va continua?
Asistăm de ani de zile la un număr foarte mare de pensionări și, din păcate, dacă ne uităm retroactiv, apelul la textul privind pensionarea anticipată, care există din 2005, a început sub mandatul acestui Consiliu.
Raporturile tulburate între cele 3 puteri au creat o nesiguranță constantă în sistemul judiciar din 2017 de când s-a discutat modificarea Legilor Justiției. Au fost modificate în 2018.
Eu am avertizat atunci că vor fi pensionari, am fost contrazisă.
Au fost perioade în care a venit Executivul cu amenințări că vor fi modificate condițiile de pensionare.
Suntem într-un astfel de moment.
Este nevoie să revizuim acele texte, să vedem în ce măsură și unde trebuie umblat. Nu e vina noastră că pensia depășește salariul, pentru că nu noi ne stabilim pensia, legea stabilește pensia.
În ceea ce privește vârstă de pensionare de 25 de ani, cea mai mare problemă este că este recunoscută vechimea nu doar celor care au fost efectiv judecători și procurori, ci și altor profesii, inclusiv consilier de parlamentari.
Nu cred că se poate compara munca unui judecător sau unui procuror cu munca altor profesii dintre cele enumerate în lege.
Lumea spune: cum sunteți voi mai cu moț să vă pensionați atât de tineri, asta însemnând în jur de 50 de ani? Eu am 52.
Față de 65, la 50 de ani putem vorbi de tinerețe.
Eu vă spun din perspectiva omului care a făcut și altceva decât munca de judecător, pentru că sunt și profesor, iar înainte de a intra la facultate am lucrat 2 ani.
Deci sunt câteva lucruri care deosebesc munca unui judecător și a unui procuror de alte munci. În primul rând, expunerea la trauma celor care vin în fața noastră.
S-a constatat că foarte mulți juriști, dar în special judecătorii, mai mult decât avocații, suferă de această traumă indirectă a celor care vin în fața lor.
Să vă dau exemplul unui judecător care este obligat prin natura profesiei să se uite la un clip cu pornografie infantilă sau un procuror care participă la autopsii ale unor victime care au murit în condiții îngrozitoare. Sau situații din dreptul familiei.
Toate aceste lucruri nu te lasă să dormi.
Și un medic, mai ales în anumite discipline, de exemplu oncologie pediatrică sau UPU, are parte de orori asemănătoare. Pe de altă parte, au aceste beneficii nu doar penaliștii, ci și judecătorii de dreptul muncii, de contencios administrativ, comercial.
Am citit ultimul articol din 2021 despre trauma indirectă în cazul juriștilor, în special a judecătorilor, și chiar compară cu medicii și cu asistenții sociali. Să știți că este mai mare procentul.
De ce? Pentru că în cazul medicilor și asistenților sociali există prevenție și consiliere, în cazul nostru nu există așa ceva. Nu știu cum s-ar raporta societatea la un judecător despre care s-ar afla public că merge la consiliere psihologică, cum ar fi normal.
Comparativ cu un medic, un judecător are foarte multe limitări. Nu poate să cumuleze munca de judecător cu munca în mediul privat. Un judecător nu poate să își aleagă liber unde vrea să lucreze.
În funcție de media de absolvire a INM este repartizat undeva și nu se poate transfera după cum îl taie capul, dacă se căsătorește cu cineva din alt oraș. Trebuie să-i aprobe secția de judecători a CSM doar dacă instanța la care lucrează nu este într-o situație dificilă. Deci ești aproape legat de glie.
Se spune că avem salarii mari, nu cred că sunt atât de mari față de cât am putea să câștigăm în mediul privat. Eu nu mi-am dorit niciodată să fiu avocat, nu mă plâng. Iar salariul nu ești lăsat să-l folosești cum vrei, pentru că ai niște incompatibilități. Nu poți să investești, de exemplu, în acțiuni. Deci un judecător are multe limitări.
Nu în ultimul rând, fiind ființe sociale, avem nevoie cumva de o recunoaștere a muncii noastre și de respect. Știți că hormonii fericirii sunt mai mulți. Dar dacă bine țin eu minte, serotonina este acest hormon social pe care de aici îl obținem.
Eu nu știu dacă noi ne bucurăm de recunoștință și respect. Puteți să contraargumentați că poate nici nu merităm în unele situații, dar chiar niciodată?
Eu văd ceea ce reclamă oamenii. Procese care durează foarte mult. Dosare ratate. Dosarul Hexipharma se va închide prin prescripție în apel, după o decizie pe fond. Sunt lucruri extrem de deranjante care, din punctul de vedere al justițiabilului plătitor de taxe și impozite, pun sub semnul întrebării eficiența actului de justiție.
Eficiența actului de justiție nu depinde numai de judecători și de procurori. Depinde și de poliția cu care lucrează, pentru că, vedeți, apropo de Legile Justiției, nu se dă poliție judiciară și e o mare diferență între a avea o poliție care se subordonează procurorului sau o poliție care se subordonează cu totul altei persoane.
Eu nu zic că niciodată noi nu avem nicio răspundere în durata cauzelor, în disciplinar avem colegi pe motiv că amână de prea multe ori pronunțarea sau că motivează hotărârile cu întârziere. Dar văd acolo și complexitatea dosarelor, numărul lor.
Nu suntem suficienți față de volumul de muncă cu care ne confruntăm. Sigur că nu în fiecare instanță.
Judecătorii nu lucrează câteva ore pe zi, dimpotrivă. În majoritatea situațiilor, munca nenormată înseamnă mai mult, nu mai puțin de 8 ore.
Repet, nu spun că nu avem nicio vină. Unde nu avem scuză, venim în disciplinar pentru nerespectarea termenelor rezonabile.
Însă aceste situații sunt puține. Ca sistem ne-am reglat și i-am sancționat pe cei responsabili pentru astfel de situații, ceea ce în alte sisteme nu se întâmplă.
Considerați că măsurile disciplinare au ajuns cu adevărat la cei care nu s-au comportat responsabil sau, mai degrabă, la cei care au fost incomozi?
Nu pot să vă răspund la această întrebare. În anumite situații am criticat Inspecția. Am constatat că în situații identice au fost colegi împotriva cărora s-a exercitat acțiunea disciplinară și alții care nu au fost trași la răspundere. Am afirmat aceste lucruri în legătură cu libertatea de exprimare.
Dacă spuneți că profesia s-a auto-reglementat, că judecătorii muncesc foarte mult și există o ritmicitate a dosarelor, cum vă explicați totuși percepția foarte proastă în privința magistraților care există acum în societate? Este o prăbușire după efervescența perioadei 2017-2018.
Percepția publică este foarte ușor de manipulat și am constatat exact în urma acelei efervescențe când publicul a ieșit în stradă să apere Justiția, atunci când și magistrații au protestat pe treptele instanțelor.
La foarte scurt timp a ajuns o singură bombă în spațiul public, că avem pensii și salarii nesimțite. Este normal ca omul obișnuit, care trăiește din foarte puțin, să se revolte când îi spui că cineva are o pensie și un salariu nesimțit, nu contează că-i judecător, medic, profesor sau oricine altcineva. Va începe în mod firesc să aibă față de acea persoană o emoție negativă.
Această ură, pentru că este un val de ură împotriva magistraților, este în sine un motiv pentru care foarte mulți colegi se pensionează. Colegii tineri absolvenți nu mai vor, pentru că nu este o muncă recompensată din niciun punct de vedere.
Rezultatul va fi că probabil nu vom avea judecători, o să ne judece calculatoarele.
Mi-a răspuns o doamnă la o postare într-un mod plin de ură, pentru că i s-a respins o acțiune. Și i-am explicat că soluția posibilă la o cerere nu e doar admiterea ei. N-am mai avea nevoie de judecători.
Nu poți să pui orice soluție în cârca judecătorului, în loc să recunoști că poate n-ai dreptate.
Majoritatea celor care ne urăsc nici măcar nu a avut de-a face cu noi, dar se uită pe social media, nici măcar în presă care reflectă, chiar dacă critic uneori, într-un mod obiectiv ce se întâmplă în marile dosare.
Lumea s-a uitat la "10 august", s-a uitat la “Țăndărei”, se uita la “Hexi”, la dosarele mediatizate în care ei nu simt că se face justiție.
Nu pot să vă contrazic. Avem soluțiile pe care le avem și probabil că trebuie mai bine explicate. Eu nu pot să critic soluția unui judecător, pentru că ea se critică în căile de atac și doar instanța care dă ultima soluție spune ce este adevăr judiciar. Însă cred că nu explicăm suficient aceste cauze.
Vă dau dreptate că lăsăm un spațiu criticilor cu totul justificat.
De ce ați ales să vă pensionați în ianuarie, după ce vă terminați mandatul în CSM?
Pentru că am obosit. Am obosit. Când am venit în CSM, mă gândeam c-am să mă întorc de unde am plecat și am să beneficiez de rezultatele muncii mele, cât de mult am construit în acești 6 ani și o să umble cumva câinii cu covrigii în coadă în instanță.
Dar 6 ani de zile am luptat să nu mergem înapoi în ceea ce am câștigat, ca independență a judecătorului individual și a sistemului judiciar.
Nu mai simt că vreau să duc această luptă. Nu mai cred că am eficiența necesară pentru a soluționa cauze, așa cum o aveam când am venit în CSM.
Am 28 de ani de magistratură, am fost 5 ani judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, 5 ani la Tribunalul Cluj, 13 ani la Curtea de Apel. În CSM s-a dovedit a fi cea mai grea dintre toate etapele vieții mele profesionale și cred că în acest moment eu nu mai sunt eficientă ca judecător.
Sunt mai eficientă ca profesor și cred că profesorii de la Drept trebuie să fie nu doar teoreticieni, ci și practicieni.
A făcut justiția paşi înapoi în ultimii 6 ani?
Justiția, dacă ne gândim la oamenii care o compun, a dat un examen foarte greu, foarte, foarte greu și s-a ținut foarte puternic față de presiunile care au fost exercitate asupra ei. Nu pot decât să felicit colegii că au rămas pe baricade.
Ce deficit de magistrați există acum în sistem?
În total avem un număr de 5.079 de posturi la toate instanțele, de la judecătorii până la ÎCCJ. Dintre ele sunt 852 vacante. Deci aproape 20%.
La tribunale este cel mai mic grad de ocupare, sub 75%, pentru că tribunalele au o competență foarte dificilă și foarte puțină lume își dorește să promoveze la tribunale. O să avem o problemă și cu recrutările în sistem.
La 31 decembrie vor mai fi pensionabili 482 de judecători. Deci dacă ar ieși toți și s-ar adăuga la acești 852, faceți un calcul câți oameni rămân în în justiție. Acest lucru poate să atragă multe consecințe din perspectiva justițiabilului.
Consecința imediată va fi în termene și mai lungi de soluționare a cauzelor. Să știți că acum nu este mai lung ca în alte state, chiar mai scurt dacă comparăm, de exemplu, cu Italia, care e un dezastru.
Ar putea fi nevoie de modificarea Legilor Justiției pentru alte posibilități de recrutare în sistem care nu ar fi benefice. Dar chiar și fără o asemenea modificare, reducerea cererii ar însemna o reducere a calității oamenilor care intră în sistem, care tot la justițiabil se va decanta.
Ce așteptări aveți de la nou CSM care își va începe activitatea la 1 ianuarie?
Nu am așteptări. Dacă am învățat ceva până la vârsta aceasta este că așteptările sunt surse de suferință.
Probabil că sistemul judiciar are aceleași așteptări cum a avut de la fiecare consiliu: condiții mai bune de muncă pentru judecători și procurori, pentru că în această modalitate și justițiabilul va avea de câștigat.