A început a treia fază a războiului, iar Putin nu mai are multe cărți de jucat. Miza lui e supraviețuirea politică, știe că n-are cum să iasă victorios din Ucraina. Ar fi naiv să-și închipuie că ar putea pierde acolo și supraviețui la Kremlin. Impactul emoțional al eliberării Hersonului ar putea fi devastator pentru opinia publică din Rusia și ar reprezenta o bună ocazie pentru elita politică să încerce înlăturarea lui Putin, afirmă conf. univ. dr Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Armand Goșu a explicat ofensiva ucraineană, care, în mod paradoxal, a adus Rusia pe locul întâi între statele care înarmează armata ucraineană.
“Este un succes incontestabil al intelligence-ului militar ucrainean. Acumularea de tehnică de luptă și contingente militare ucrainene a trecut neobservată de ruși. Militarii ruși s-au predat pe capete, au refuzat să lupte”.
Cum să ne explicăm ofensiva ucraineană neașteptată în estul Ucrainei?
Este un succes pe care nici măcar cei mai optimiști analiști militari ucraineni nu l-au anticipat. Rușii s-au chinuit cinci luni să ocupe acele teritorii, pe care ucrainenii le-au eliberat în șase zile. Ar fi vorba de peste 8.000 km pătrați.
La sfârșitul lunii august, trupele rusești controlau circa 10.000 km pătrați din regiunea Harkov, adică 33% din teritoriul acesteia. Astăzi, aproape întreaga regiune a fost eliberată.
Armata ucraineană preia controlul graniței de stat cu Rusia și avansează către Lisiceansk și Severodonețk din Lugansk, regiune pe care rușii au reușit s-o ocupe după trei luni și jumătate de asediu. Acela fiind singurul succes notabil al armatei ruse, care acum e contestat de contra-atacul ucrainean.
Atacul principal a început în dimineața de 5 septembrie și s-a produs în direcția Balakleia. Rușii erau avantajați de geografia locului, care punea în dificultate trupele ucrainene. Și, totuși, rușii au rămas paralizați, n-au ripostat. Ucrainenii au intrat în Balakleia practic fără să lupte și au avansat spre nord-est.
La 6 septembrie, ucrainenii au retezat comunicarea cu Izium, în sud. Au eliberat alte zeci de sate. Dar ținta era Kupiansk, un nod important de transport și depozitare de material militar și muniție al armatei ruse pentru tot Donbasul. E linia ferată de la Belgorod, din Rusia, pe care vin trenurile militare. De la Kupiansk se făcea aprovizionarea trupelor din Izium, Bahmut, Slaviansk.
Joi, 8 septembrie, cei mai mulți analiști vorbeau despre înconjurarea unui contingent important de militari ruși, circa 10.000, la Izium. A doua zi de dimineață, inclusiv din surse rusești se confirma faptul că rușii au fost evacuați în mare grabă. Însă nu toți.
Înregistrări video postate de ucraineni confirmau dezastrul militar. Sute de soldați luați prizonieri, o uriașă cantitate de material militar și mașini de luptă -tancuri, mașini blindate, camioane - căzută în mâinile ucrainenilor.
Am văzut comentariile unor experți militari care atrăgeau atenția asupra faptului că, după succesul contra-ofensivei din regiunea Harkov, Rusia a revenit pe locul întâi între statele care înarmează armata ucraineană.
Cum a fost posibil?
E un succes incontestabil al intelligence-ului militar ucrainean. Acumularea de tehnică de luptă și contingente militare ucrainene a trecut neobservată de ruși.
La ruși, linia frontului era ținută de trupele Gărzii Naționale, Rosvgvardia, un fel de jandarmi, care se pricep să bată demonstranți, nu să lupte în tranșee. Ai avea același efect dacă ai trimite la luptă trupele de jandarmi care au acționat în Piața Victoriei, la 10 august.
Sunt indivizi masivi, fără o pregătire militară serioasă, numai buni de luat la țintă de inamici, mai cu seamă atunci când aceștia sunt mai bine antrenați.
Pe lângă Rosvgvardia mai erau și unitățile de voluntari din republicile separatiste, oameni care nu pricep de ce trebuie să lupte, deci cu un moral prăbușit, și n-au instrucție militară corespunzătoare.
Toate acestea explică de ce militarii ruși s-au predat pe capete, au refuzat să lupte. Devine limpede de unde provine ușurința cu care trupele ucrainene au recuperat Balakleia, au avansat mai întâi spre nord-est, spre Kupiansk, apoi au încercat să înconjoare Izium.
Se discută despre diversiunea Herson, care l-ar fi păcălit pe Putin. Este adevărat?
Afirmația e doar parțial corectă. La sfârșit de iulie-început de august, Rusia a început să disloce trupe în zonele Zaporojie și Herson. Două erau direcțiile de atac avute în vedere de Putin: Krivoi Rog și Nikolaiev - Odesa.
Tot atunci, la Kiev se vorbea tot mai mult despre pregătirea unei contraofensive care să elibereze Herson. Moscova a luat foarte în serios amenințarea, propaganda Kremlinului insistând asupra faptului că Herson va fi apărat cu orice preț.
Spre sfârșitul lunii august, mai multe surse confirmau faptul că în dreapta Niprului s-a constituit o grupare de 25-30.000 soldați și ofițeri ruși, ale căror comunicații cu restul armatei ruse au fost tăiate de bombardamentele chirurgicale ale HIMARS. Această grupare era compusă din militari aduși din Donbas și Harkov.
Ofensiva rusească din Donețk a bătut pasul pe loc și pentru că în teatrul de operațiuni nu mai erau militari. Adică făceau pregătirea de artilerie, bombardau masiv, dar când era să plece la atac, nu mai avea cine.
Locul lor ar fi trebuit luat de al treilea corp de armată de voluntari din toată Rusia. Acest corp trebuia să ajungă în Ucraina, gata antrenat, prin luna august. Numai că nu s-au prea găsit voluntari. Cu greu au reușit să completeze rândurile unităților. S-a zvonit că acest corp este bine înarmat, că au tancuri de ultimă generație, T-90, că militarii sunt bine pregătiți fizic și tactic.
Au luat botezul focului abia la 8-9 septembrie, când au apărat culoarul pentru retragerea din Izium. Și n-au impresionat. Deci știm măcar că acest al treilea corp de armată format din voluntari este în Donețk și va participa aici la lupte.
Să mă întorc la întrebare. Da, a contat enorm faptul că Putin a dislocat trupe din est, în sud, pe malul drept al Niprului. Dar le-a dislocat nu doar pentru a apăra Herson ci, inițial, pentru a ataca și avansa în cele două direcții.
Ucrainenii încep atacul în regiunea Herson la 29 august. La acea dată trupele rusești erau deja dislocate în dreapta Niprului, cu săptămâni bune înaintea contraofensivei ucrainene.
Însă, în momentul în care ea a început, cei mai mulți analiști militari, atât ruși, cât și ucraineni sau occidentali, au spus că nu Herson este principala direcție a contraofensivei, ci aceasta va avea loc în altă parte. S-a speculat că ar putea fi vorba de Melitopol. S-a vorbit de un atac în Crimeea care să înceapă cu bombardarea podului de la Kerci, care leagă peninsula de Rusia.
Nimeni - din ce-mi amintesc eu - n-a indicat zona Harkov pentru atacul ucrainean.
Încă ceva, aici. Printre comentatorii ruși și ucraineni, pare destul de populară idea că de la 5 septembrie, odată cu atacul de la Balakleia, a început a treia fază a războiului. Cred, totuși, că ea a început mai devreme, la mijlocul lunii august devenind evident faptul că Rusia a pierdut inițiativa strategică pe fronturile din Ucraina.
Pregătește Putin ceva la rândul său ori nu mai are resurse?
Purtătorul de cuvânt al armatei ruse a vorbit abia vineri seara, la 9 septembrie, despre retragerea trupelor rusești și a pronunțat numele câtorva orașe ce tocmai fuseseră eliberate de armata ucraineană.
Dar el a mai spus ceva, anume că armata rusă s-a retras pentru a se regrupa și apăra Donbas. Deci mă aștept ca trupele rusești care au scăpat din atacul ucrainean la Harkov să întărească rândurile unităților care asediază localitățile din Donețk, în primul rând Siversk, Bahmut, Avdivka.
Pierderea pozițiilor din apropierea orașului Harkov scoate din joc artileria rusă, care nu mai poate bombarda orașul. Rămâne să fie lovit cu rachete, ceea ce înseamnă costuri mai mari.
Presupun că rușii vor încerca să oprească contraofensiva ucraineană la granițele regiunilor Lugansk și Donețk, după care speră că vor relua cu și mai multă forță atacul asupra regiunii Donețk, pe care Putin o ceruse ocupată până la 15 septembrie.
Dacă ucrainenii continuă ofensiva, ceea ce se profilează în acest moment, atacă Lugansk, și-i scot pe ruși din Lisiceansk, apoi din Severodonețk, ar fi o lovitură teribilă pentru Kremlin.
În aprilie au renunțat la obiectivul maximal, să schimbe puterea în Ucraina, dintr-una pro-europeană, cu una pro-rusă. Au stabilit un al doilea obiectiv, mai modest, să ocupe sudul și estul Ucrainei, așa-numita Novorossia. Eșecul ofensivei asupra Nikolaiev și Odesa a îngropat și acest obiectiv. Dar nu de tot.
Toate aceste obiective erau construite în jurul Donbasului, adică a Lugansk și Donețk, invocate la declanșarea așa-zisei operațiuni speciale, la 24 februarie. Acum, Rusia se vede văduvită și aceste provincii.
Putin nu mai are ce obiectiv să inventeze, de acum încolo. Lovitura decisivă ar putea fi totuși eliberarea Hersonului, bombardarea podului de la Kerci și atacarea Crimeii. Impactul emoțional al unor astfel de operațiuni militare ar putea fi devastator pentru opinia publică din Rusia și ar reprezenta o bună ocazie pentru elita politică să încerce înlăturarea lui Putin.
Cât de aproape pare finalul războiului?
Nimeni nu știe, nici măcar Putin. Sunt prea mulți factori necunoscuți în această ecuație. Cel mai probabil, însă, războiul se va mai dura, cel puțin până anul viitor.
Important e ca acum, din toamnă, când americanii operaționalizează Land Lease, armata ucraineană să primească echipamentul de care are nevoie pentru a putea învinge.
Cu moralul pe care-l au acum militarii ruși, nu cred că victoria ucrainenilor o să întârzie prea mult. Ideea că Putin ar putea să-i pună pe oligarhi să facă armate de mercenari cu care să continue războiul, dacă se va materializa, ceea ce nu este sigur, n-ar face decât să amâne un deznodământ care era limpede după primele 48 de ore de la declanșarea agresiunii rusești asupra Ucrainei.
Ne putem aștepta la decizii extreme ale lui Putin pentru a forța o victorie?
Putin nu mai are multe cărți de jucat. Dacă va recurge la mobilizarea generală, ar putea să aibă război civil, deci s-a calmat. A înțeles că amenințarea nucleară nu e o glumă, s-a mai liniștit. Cu cerealele….s-a încheiat.
Pune accent pe propagandă nu doar intern, cât mai ales extern, în Vest, va încerca să reia contactele cu liderii occidentali. Miza lui e supraviețuirea politică, știe că n-are cum să iasă victorios din Ucraina. Ar fi naiv să-și închipuie că ar putea pierde acolo și supraviețui la Kremlin.
Regimul său autoritar pe asta s-a bazat din 1999 și până astăzi, pe victorie, cât de mică, chiar pe iluzia de victorie. Ceea ce e mai dificil de livrat astăzi, în ciuda unui imens mecanism de propagandă.
Ne putem aștepta să joace totul pe cartea opririi gazelor, mai ales dacă Europa va adopta prețul plafonat?
Da, Putin vrea să oprească de acum gazele. Dar cred că el nu înțelege cum funcționează această industrie. Aici e dublă dependență, nu doar a Europei față de Rusia, ci și a Rusiei față de piața europeană. Rusia ar pierde mai puțin dacă ar accepta să vândă la prețul plafonat. Ceea ce s-ar putea să și facă, în cele din urmă.
Guvernele europene serioase s-au pregătit deja pentru iarnă, oricât ar fi de friguroasă. Depozitele sunt aproape pline. Sigur că idioții utili ai Rusiei vor tremura de indignare prin studiourile televiziunilor.
În afară de Italia, unde sunt alegeri parlamentare și care a avut mereu o relație specială cu Rusia, nu văd alte amenințări. În afară de cele clasice, Ungaria, Grecia, dar cu ele ne-am obișnuit. Nu cred că ne mai poate uimi cu ceva Viktor Orban. Ar trebui să amintesc și de Turcia, care alături de Ungaria, este principalul hub energetic prin care Rusia exportă gaz în Europa.
Va rezista Europa solidară în fața presiunii tot mai accentuate a crizei energiei?
Foarte grea întrebarea. Nici nu mă pricep ca să vă răspund, eu urmăresc doar câteva state care au relații speciale cu Rusia.
Sunt sigur că Germania va rezista. Berlinul a ieșit din era Merkel și treptat, pas cu pas, conștientizează faptul că vreme de două decenii a dus o politică cel puțin discutabilă, în relația cu Rusia. Nu spun că Germania și Franța sunt responsabile de tragedia de astăzi din Europa, dar nici nu văd cum vor evita măcar o discuție serioasă pe această temă.
Mecanismul de suspendare a sancțiunilor e atât de complicat încât, chiar dacă la Bruxelles se formează o ligă pro-rusă, nu văd cum ar putea imediat să facă asta.
Mult mai importante sunt poziția și determinarea Statelor Unite, Marii Britanii, Canadei, Poloniei, ţărilor baltice, în a susține cu intelligence, cu armament modern și performant și muniție armata ucraineană aflată într-un război dramatic cu Rusia.
Schimbările de proporții de la Londra ar putea avea implicații în chestiunea ucraineană?
Cred că Ucraina o să iasă victorioasă din aceste război înainte ca să izbucnească crize politice majore în Marea Britanie. Mă gândesc la o mișcare republicană care va încerca să scufunde corabia monarhiei britanice. A mai încercat și în trecut, dar a eșuat.
Cu siguranță Rusia, și nu doar ea, este interesată în destabilizarea Marii Britanii. Să ne amintim că Londra a jucat, alături de Varșovia, un rol determinant în susținerea Kievului și a crezut din prima clipă în victoria Ucrainei, atunci când nimeni nu-i dădea nicio șansă.