Taxa de solidaritate. „Solidaritate” este zahărul care îndulcește otrava taxei

Taxa de solidaritate. „Solidaritate” este zahărul care îndulcește otrava taxei

„Solidaritate” este zahărul care îndulcește otrava taxei. Când vorbim de solidaritate, ne gâdilă plăcut urechile. Solidaritate sună bine. Omul este o ființă socială, trăiește în comunități, învață beneficiile colaborării cu alți indivizi de la o vârstă foarte fragedă. Solidaritatea face parte din codul nostru moral.

Dar unde e solidaritatea în cazul taxei de 1%?

Poate unii își imaginează că un grup de oameni foarte bogați vor plăti această taxă pentru ca toată țara să aibă spitale și școli mai bune. Greșit.

Taxa de solidaritate va fi culeasă de la producătorii și vânzătorii de carburanți, gaze, energie, alimente, băuturi, țigări, produse de igienă și detergenți, automobile etc.

Bunurile de larg consum vor fi de două ori afectate, deoarece atât producătorii lor, cât și hipermarketurile se încadrează în rândul companiilor care vor plăti taxa de solidaritate.

ADVERTISING

Ca urmare a taxei, prețurile vor crește

Cine vor fi cei mai afectați? Cei pentru care consumul reprezintă o parte foarte importantă din bugetul lor.

Aici vorbim de majoritatea populației. Nu oamenii bogați, ci oamenii săraci și cu venituri medii vor fi cei mai afectați.

Taxa de 1% pe companiile a căror cifră de afaceri depășește 100 milioane de euro va afecta aproximativ 300 de firme, a căror cifră de afaceri însumată reprezintă 35% din economie, conform estimărilor lui Iancu Guda.

Acum, cele mai mari firme din România se ocupă cu comerț cu amănuntul și ridicata, producția de energie, telecomunicații, producția de alimente sau de bunuri de folosință îndelungată ș.a.

Vă propun să ne uităm la cele din sectorul fast moving consumer goods. Regăsim aici toate hipermarketurile: Lidl, Kaufland, Carrefour, MegaImage, Profi, Metro, Auchan, Selgros, Penny.

ADVERTISING

Apoi, rețelele de bricolaj (Dedeman, Leroy Merlin).

Apoi, producătorii de alimente (carne, lactate), băuturi (apă, sucuri, bere), cafea, țigări, produse de igienă și detergenți – pe scurt, producătorii principalelor bunuri pe care le cumpără cetățenii dintr-un hipermarket.

Deci atât producătorii acestor bunuri, cât și hipermarketul în care ele se vând vor plăti taxa de solidaritate.

Să mergem acum la companii din energie: OMV, Lukoil, Rompetrol, Mol, Engie, Romgaz, Electrica, Hidroelectrica, Transelectrica, E.ON și lista poate continua.

Să mergem în industrie. Vor plăti taxa de solidaritate, de exemplu, producătorii (și importatorii) de automobile – Dacia, Ford, Porsche România, ș.a. – împreună cu unii producători de componente: producătorii de cauciucuri, Bosch, Delphi ș.a.

Cât este impactul financiar?

Cifra de afaceri totală din economie este de aproximativ 1.800 de miliarde de lei. Ceea ce înseamnă că aceste companii au o cifră de afaceri de vreo 600 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă că statul ar putea colecta, grosso modo, 6 miliarde de lei.

ADVERTISING

Inflația a distorsionat semnificativ cifrele în acest an. Este posibil ca baza de impozitare să fie un pic mai mare, însă nu am luat aici în calcul niciun efect de recul ca urmare a impozitării.

Ce înseamnă 6 miliarde de lei?

Să comparăm cu încasările din TVA. Guvernul estimează că va colecta în acest an aproape 80 de miliarde de lei din TVA, pe fondul inflației puternice.

România percepe o cotă medie de TVA de 14%.

Aceasta face ca venitul potențial colectabil prin taxa de 1% să fie echivalent cu o creștere cu 1 p.p. a TVA. Simplificând mult lucrurile, este ca și cum statul ar decide să crească TVA de la cota generală de 19 la 20%.

Doar că impactul este mult mai asimetric față de cel al unei creșteri a TVA. Aceste 6 miliarde de lei vor fi plătite nu de toate firmele plătitoare de TVA din economie, ci de acele companii care realizează o treime din cifra de afaceri totală.

Dacă vrem să păstrăm comparația cu o creștere a TVA, atunci mai corect este să spunem că aceste companii vor suporta o creștere de 3 puncte procentuale.

În cazul lor, este ca și cum TVA ar crește de la 19 la 22%. Desigur, în realitate vorbim de o taxă pe vânzări, nu pe valoarea adăugată, dar comparația este utilă pentru o înțelegere mai intuitivă.

Această creștere a fiscalității se va produce în sectoarele despre care am vorbit: producția și distribuția de alimente (aici fiscalitatea va apăsa atât asupra comerciantului, cât și asupra producătorului a cărui marfă este pe raft), carburanți, utilități, comunicații etc.

Cine va plăti taxa?

Dat fiind că firmele sunt doar o invenție, un aranjament organizațional al unor oameni, orice taxă este plătită de oameni.

Companiile afectate vor pasa cea mai mare parte a poverii pe umerii consumatorilor și ai furnizorilor. O parte mică va fi suportată de proprii salariați și acționari. Însă și aici impactul este asimetric. Sunt companii care au profit însemnat, companii cu profituri mici și companii cu pierderi.

Să luăm cazul Dacia. Această companie a avut anul trecut o cifră de afaceri de 18,3 mld. lei și un profit de 298 de milioane de lei. Dacă ar fi plătit această taxă, atunci ar fi rămas cu un profit de 115 milioane de lei; practic, statul i-ar mai fi luat încă 60% din profitul rămas după plata tuturor taxelor, inclusiv a impozitului pe profit. Cam la fel ar fi pățit Emag.

În cazul Ford, taxa ar fi dus companii pe pierdere: compania a avut o cifră de afaceri de 12,3 miliarde de lei și un profit de doar 77 de milioane de lei.

În cazul British American Tobacco, taxa i-ar fi luat aproape tot profitul realizat. Și așa mai departe.

Pe o notă mai tehnică, cea mai mare parte a producției bunurilor de larg consum face obiectul unor însemnate economii de scară, ceea ce înseamnă că producătorii acestor bunuri sunt MARI, produc pe scară mare.

Producția pe scară mare, pentru mase, a stat la miezul capitalismului de la începutul acestuia. „Regele berii”, „regele ciocolatei” și alți regi sunt acei antreprenori care au reușit să atingă celebritatea tocmai pentru că au oferit un produs accesibil maselor.

Producția pe scară largă înseamnă cifră de afaceri mare. Exact aceste companii vor fi supra-impozitate. Nu companiile care produc pentru o nișă vor fi împovărate, ci tocmai companiile care produc pentru mase.

Deci masele vor plăti, finalmente, taxa de „solidaritate”.

Autor: Bogdan Glăvan, project-e.ro


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇