Dacă ne uităm în jurul nostru observăm o oarecare lipsă de speranță a românilor în legătura cu ceea ce se întâmplă la nivel politic și administrativ.
Oamenii par a fi foarte demotivați în a se implica pentru a produce schimbarea pe care mulți și-o doresc și, în același timp, mulți sunt prea ocupați pentru a supraviețui de la o lună la alta sau chiar de la o zi la alta pentru a mai avea energie și resurse pentru schimbare.
După protestele din ultimii 10 ani, românii au observat că, după ce trece momentul, lucrurile revin cam în același stadiu și schimbările sunt foarte mici sau lipsesc cu desăvârșire și atunci nu consideră că ar fi necesar să facă mai multe sacrificii pentru a putea produce schimbările de mulți dorite.
Lipsa de speranță este tristă, dar este firesc să apară, vedem peste tot politicieni, mai ales acum că este campanie electorală, care promit că fac multe și nu își asumă greșelile trecutului, politicieni care caută să dezbine oamenii, în loc să îi unească prin tot felul de discursuri așa-zis naționaliste, politicieni care nu sunt în stare să-l asculte pe cel din fața lor ca mai apoi să vorbească, oameni cu tot felul de hibe - de la penali la oameni cu posibile probleme psihologice/psihiatrice.
Discursul urii este foarte utilizat și, dacă nu este acesta, atunci apare arătatul cu degetul către cel care a fost înainte, pe sistemul instalatorului care vine la dumneavoastră acasă şi primul lucru întrebat este cine v-a lucrat aici?
ASTĂZI PE SPOT:
În cine să își pună speranța românii? Evident că sunt și oameni OK și profesioniști atât în politică, cât și în administrațiile locale sau centrale, dar prea puțini.
Românii sunt obosiți și dezamăgiți de oamenii care le sunt angajați, că până la urmă politicienii sunt angajații noștri ai tuturor, dar se poartă de parcă noi le suntem datori lor și fără fiecare dintre ei se termină pământul.
De unde încredere când vedem mușcături de nas, jigniri, minciuni și o lipsă cruntă de respect pentru instituția Parlamentului, a reprezentanților noștri de acolo?
Protestele sunt vitale din toate punctele de vedere pentru o societate democratică, dar e nevoie de resurse pentru asta și este nevoie să se întâmple schimbări, dar la noi pare că nu se prea poate.
De unde resurse pentru proteste când vedem că după nenorocirea de la Colectiv singura schimbare la locațiile cu pericol e o foaie pusă la intrare, în care ești informat și îți asumi dacă riști sau nu să intri.
De multe ori, noi, poporul, suntem blamați că nu ne implicăm, dar ce ar fi dacă s-ar implica cei care sunt aleși și plătiți pentru asta să își facă treaba, ce ar fi ca, dacă în loc ca oamenii să își rupă din timpul lor cu familia sau prietenii pentru a forța o schimbare, să o facă cei care au puterea asta?
Dezamăgirea și lipsa de speranță manifestate în prezent sunt semne de sănătate mintală, în contextul politic de astăzi, ce putem face este să mergem să votăm informat. Acolo unde nu avem cu cine vota, să anulăm votul, iar o dată pe lună să verificăm online prin mail/telefon sau printr-o vizită ce a mai făcut parlamentarul/primarul/consilierul ales în funcție.