Cele două condiții pentru ca Iohannis să-și joace șansa la NATO și elementul care-l trage în jos

Cele două condiții pentru ca Iohannis să-și joace șansa la NATO și elementul care-l trage în jos

Faptul că Klaus Iohannis vrea șefia NATO a fost perceput mai degrabă sceptic, când nu chiar critic, în țară, unde Klaus Iohannis și-a dat măsura de președinte mai degrabă erodând instituția și reprezentarea politică. Dacă însă acesta e un element de luat în calcul de partenerii din NATO e discutabil.

Mizează Klaus Iohannis pe un element surpriză în ceea ce el numește candidatura la NATO? Pentru că de regulă negocierile pentru șefia Alianței se poartă înainte, pentru a obține consensul, și fără a transforma procedura de selecție într-o competiție.

Există, de altfel, reproșul că intrarea lui Iohannis în cursă în felul acesta ar putea vulnerabiliza NATO, arătând că nu există o viziune comună. Or, istoria recentă ne-a arătat că Rusia se pricepe cel mai bine să speculeze și alimenteze faliile din Vest, creând un narativ al lipsei de unitate și solidaritate între statele occidentale.

Era de așteptat ca, după anunțul lui Klaus Iohannis făcut oficial, cu lansarea unui program în presa europeană, să apară semnalele unor susțineri pe care le-a obținut, așa cum, de altfel, s-a întâmplat în cazul rivalului Mark Rutte, pentru care în primul rând SUA, și apoi Marea Britanie, Franța și Germania și-au declarat sprijinul. În acel moment, însă, cele patru mari state membre ale NATO nu aveau încă pe masă, oficial, două elemente: contra-candidatura lui Klaus Iohannis și contestarea fățișă a lui Mark Rutte de către Ungaria.

ADVERTISING

De altfel, una dintre întrebările care se pun este dacă nu cumva chiar insuccesul obținerii unui consens pentru Rutte nu a dus la intrarea lui Iohannis în cursa pentru șefia NATO. În această ipoteză, ar fi fost însă de așteptat ca susținerea pentru președintele român să fie mai consistentă decât o poziționare a Ungariei nu explicit pro-Iohannis, ci mai degrabă anti-Rutte, cu accentele retoricii anti-occidentale cu care puterea de la Budapesta ne-a învățat.

"Eu pot să vă spun două lucruri în ceea ce priveşte poziţia Ungariei. Noi, sigur, nu o să sprijinim candidatura lui Mark Rutte. Nu-l vom sprijini! Cum am putea sprijini un om care anterior a zis că Ungaria trebuie îngenuncheată.

Într-o uniune ca NATO, unde nu există nimic mai important decât încrederea reciprocă, pentru că dacă cineva e atacat, ceilalţi trebuie să îl apere, într-o asemenea alianţă care se bazează pe încredere, noi nu putem sprijini un om care vrea să ne îngenuncheze. Cum am putea avea încredere? Astfel, Mark Rutte nu se poate baza pe sprijinul Ungariei.

Totodată, ne bucurăm că în sfârşit avem un candidat din Europa Centrală. NATO niciodată anterior nu a avut un candidat din Europa Centrală, acum avem un candidat şi asta este o veste bună. Ce va ieşi, care va fi rezultatul încă nu ştim”, sunt cuvintele ministrului ungar de Externe, Peter Szijjarto.

Așadar, un Nu pentru Rutte, pentru că a umilit Ungaria, adică a sprijinit mecanismul care condiționează banii europeni de respectarea statului de drept de către guvernul Viktor Orban, și un Da unui candidat din Europa Centrală. Astfel alăturate, candidatura lui Klaus Iohannis este folosită de Budapesta pentru a-și valida narațiunea în care Vestul pedepsește Estul, în loc să-l așeze la masa de onoare.

Este ceea ce a remarcat din capul locului politologul bulgar Ivan Krastev: după căderea comunismului, treptat a crescut un resentiment al europeanului din Sud-Est, care ar fi așteptat - legitim - o reparație istorică pentru că a fost abandonat pe partea rea a Cortinei de fier.

Această așteptare a unei reparații a fost însă manipulată politic de Viktor Orban, care a transformat-o în sentimentul de nedreptate pe care est-europenii trebuie să-l aibă, pentru că, în loc să primească o poziție de onoare, au fost ținuți în ultimele bănci ale UE.

Este și narațiunea care a stat la baza lansării lui Klaus Iohannis pentru președinția NATO. La Strasbourg, Klaus Iohannis a luat-o prin surprindere pe șefa Parlamentului European, Roberta Metsola, afirmând că Estul trebuie să fie la masa la care se împart înaltele funcții europene, pentru că nu este reprezentat.

Dincolo de similaritățile cu retorica regimului Viktor Orban, Klaus Iohannis a văzut oportunitatea și s-a strecurat: pentru prima dată, șefia NATO e pusă pe aceeași masă unde se află și celelalte funcții europene, cu toate că NATO nu este o instituție UE, după cum a observat Dacian Cioloș, într-o întâlnire cu jurnaliștii, la plenara de la Strasbpurg.

"Prim-ministrul Rutte a arătat că n-a fost în măsură să-și atragă susținerea din partea tuturor statelor membre NATO, pentru că, dacă ar fi făcut-o, n-ar mai fi fost situația asta în care să fie nevoie de un contracandidat.

Chiar dacă are susținere majoritară, le-a atras câtă vreme era singur candidat. Hai să vedem acum dacă toate statele sunt ferm convinse că el e candidatul cel mai bun. S-ar putea deci să-l convingă Rutte pe președintele Iohannis să se retragă. S-ar putea invers, să-l convingă președintele Iohannis și cu alții pe Rutte să se retragă. S-ar putea, când doi să ceartă, să câștigi un al treilea".

Al treilea este Kaja Kallas, premierul Estoniei, care însă este considerată în linia prea dură față de Rusia, o observație care arată cât de tributară a rămas încă UE paradigmei de real politik în ceea ce privește Moscova. Mai toți analiștii lucizi o recomandă. Iată ce spunea profesorul Corneliu Bjola recent, într-un interviu acordat Spotmedia:

"De ce are nevoie Europa? De un lider cu viziune, în condițiile în care Europa se va confunda cu doi Putini, să spunem, unul rus și unul american. Cum ne descurcăm, cum navigăm în această situație?

L-ați auzit pe domnul Iohannis vorbind ceva despre asta? Dorește o poziție care este foarte prestigioasă, foarte onorabilă, dar îi lipsește o anumită viziune. Kaja Kallas, premierul Estoniei, este cu totul altceva, are o calitate de viziune și nu a venit la spartul târgului să spună acest lucru. O face de ani de zile sistematic și demonstrând prin acțiunea sa.

Domnul Iohannis n-a făcut acest lucru. S-a pitit după cuvinte, n-a vrut să vorbească despre anumite lucruri. Nu spun că politica sa n-a fost bună față de Ucraina, dar în același timp domnul Iohannis n-are o vizibilitate internațională pe acest subiect, tocmai pentru că a avut un discurs timorat.

Sunt, de asemenea, reticent față de Mark Rutte, într-adevăr, el a fost mai activ în ultimii doi ani, a avut un discurs pozitiv, dar în același timp, față de est-europeni este destul de moderat.

Cred că soluția pentru un lider cu viziune strategică este un baltic sau un britanic. Motivul probabil pentru care balticii nu vor fi nominalizați este că sunt prea direcți. Dar ei au avut dreptate. Chiar Ursula von der Leyen și chiar Macron au recunoscut că balticii au avut dreptate".

Care sunt condițiile ca președintele Klaus Iohannis să reușească în cariera NATO? Așa cum arată poziționările și contextul electoral mai larg, cu spectrul amenințător al unui președinte american care să saboteze Alianța, și anume Donald Trump, Iohannis are nevoie de două lucruri:

  1. Alinierea Europei Centrale și de Sud-Est în spatele lui, asta incluzând și Polonia, noua poveste de succes a UE, după revenirea lui Tusk, și statele baltice, nu doar Ungaria și eventual Bulgaria, care-i poartă pică lui Mark Rutte, cel care a blocat-o în Schengen.
  2. Obținerea unui aliat vestic de calibru, care să-l scoată din unica narațiune a Estului își ia revanșa, una care nu poate fi pe placul celorlalți aliați. Dintre potențialii aliați, SUA și Franța sunt de dorit.

Totuși, chiar dacă negocierile nu sunt direct condiționate de legitimitatea internă a potențialului șef NATO, erodarea democrației din România în cele două mandate ale lui Klaus Iohannis și compromiterea contractului de reprezentare politică rămân vulnerabilități pe care președintele român le are și care au ecou la Bruxelles și Washington, chiar dacă nu stârnesc poziționări radicale, cum au fost cele față de regimul Dragnea.

Mai mult, dacă Rusia intensifică războiul și SUA vor intra într-un nou mandat Trump, iar Klaus Iohannis va întoarce semnificația mandatului care i s-ar da, așa cum a procedat intern cu votul anti-PSD cerut și apoi răsturnat în folosul lui politic, eventualii aliați care au negociat pentru el, în detrimentul lui Rutte sau Kallas, vor fi cei care decontează.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇