România are o problemă serioasă, pentru că asta înseamnă un partid care face agenda Rusiei, atacă Ucraina, folosind un naționalism agresiv, insalubru, în momentul în care Ucraina funcționează ca un zid. Dacă acest zid, acest baraj se crapă, tot acest puhoi de violență rusească se va revărsa în România, mai întâi în Moldova și ulterior în România.
Avertismentul vine din partea lui Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford si director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, membru al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE).
Acesta spune, într-un interviu acordat Spotmedia, că, în contextul unei Rusii agresive și capabile să refolosească tehnici de propagandă din Războiul Rece, și al posibilității ca Donald Trump să revină la președinția SUA, România trebuie să înțeleagă că a se pregăti pentru contracararea Rusiei înseamnă, în primul rând, o strategie de descurajare.
Corneliu Bjola, vorbim despre diplomație digitală, într-o perioadă în care, iată, după o pandemie, ne confruntăm cu ascensiunea populismelor, a platformelor extremiste și, în general, a formelor politice semi-democratice. Din acest punct de vedere, cum arată cursa între democrație și autocrație? Pentru că autocrațiile par a avea un oarecare avantaj în a folosi mediul digital, în a folosi propaganda în social media.
Ca să răspund direct: arată prost, arată foarte prost. Dacă mergem puțin la modul în care acest mecanism de transformare, de reprezentare diplomatică a fost creat la începutul anilor 2010, este oarecum o surpriză. Vorbim despre diplomație digitală și despre impactul tehnologiei digitale în politica externă și diplomație relativ recent, după apariția platformelor Facebook, Twitter și a celorlalte.
Și, inițial, dacă ne mai aducem aminte, tot vibe-ul era destul de optimist. În 2010, după primăvara arabă, toată lumea spera că democrația nu va decădea, pentru că am văzut modul în care populațiile din dictaturi s-au ridicat, au folosit rețelele sociale ca să se ridice împotriva regiunilor dictatoriale.
Acum cred că impresia generală este mult mai nuanțată.
Și asta este foarte interesant, pentru că, de exemplu, într-o carte pe care am publicat-o în 2014, prima parte, despre diplomația digitală, era foarte optimistă. Era despre colaborare, era despre diplomație culturală și diplomație publică.
Ei bine, după 2014-2015, totul s-a schimbat radical. S-a schimbat radical începând cu ISIS, care au fost printre primii care au folosit rețelele de socializare pentru a recruta tineri pentru a merge să lupte pentru ei.
Au urmat Brexit și alegerile din Statele Unite. Dezinformarea rusă a fost un punct de cotitură. Pentru că este momentul, despre care vorbesc în articolele mele, când partea întunecată a diplomației digitale a început să se ridice și pe urmă am învățat cu toții, din studii și nu numai, că partea întunecată a acestei tehnologii digitale este foarte puternică.
De exemplu, știrile negative sau emoțiile negative au viteză de opt ori mai mare decât cele pozitive. Asta explică, de exemplu, de ce furia, supărarea, resentimentul călătoresc mult mai repede decât sentimentele pozitive.
Și asta am remarcat și eu la activitatea mea. Dacă la început mergeam și făceam prelegeri despre partea pozitivă, acuma cred că 75% dintre prelegerile pe care le fac și intervențiile pe care le am sunt mai mult spre partea negativă.
Am mai aflat, de asemenea, că în partea întunecată nu este vorba numai de această diseminare pe platforme, dar ea este sprijinită și de infrastructură.
De aici a început războiul cipurilor și războiul rețelelor, pentru că este foarte important de înțeles că toate aceste platforme se bazează pe o anumită infrastructură și dacă această infrastructură are tot felul de hibe și de găuri care pot fi controlate dintr-o capitală cu un buton, atunci avem o problemă.
Un al treilea element este că partea întunecată este destul de rezilientă și începe să se fragmenteze. Vedem cum China și-a făcut un anumit sistem digital, un ecosistem digital încă din anii '90, pentru că a refuzat intervenția platformelor occidentale.
Rusia, după război, a accelerat acest lucru, o deconectare de la sistemul occidental, pentru că se teme că va suferi consecințe similare celor pe care ea le provoacă în Europa. Ea se amestecă peste tot, ea creează acest război hibrid.
Și mai vedem asta în cazul Iranului și al multor altor state cu aspirații autoritare, inclusiv în cazul lui Viktor Orban din Ungaria, care tună și fulgeră împotriva intervenției în politicile interne, dar nu s-a sfiit deloc să folosească același lucru pe modelul rusesc, împotriva Poloniei și chiar a Slovaciei.
Deci unde ne îndreptăm? Toată lumea speră că vom deveni mult mai rezilienți, că vom învăța să citim aceste lucruri.
În perioadă de criză, teoriile conspirației explodează, oamenii se uită după explicații facile, simpliste, care chipurile oferă o soluție. Toate aceste partide populiste trăiesc din conspirație, fără conspirație ajung la gunoiul politic, dar ele trăiesc din minciună, din dezinformare, din conspirație. Și există o piață foarte puternică pentru acest lucru, la care se mai adaugă, evident, intervenția străină, mai ales cea a Rusiei. Rusia s-a repliat după interzicerea platformelor sale toxice, nocive, cum au fost Sputnik, Russia Today.
Citesc foarte mult, de exemplu, despre acțiunile Rusiei din perioada Războiului Rece și este surprinzător să vezi cât de multe din tacticile vechi sunt replicate în momentul de față, pentru a ataca și a sabota lucrurile noi.
Ca să vă dau un exemplu, la începutul războiului din Ucraina, s-a vehiculat o teorie de către Rusia, despre laboratoarele biologice create chipurile de CIA în Ucraina, care încerca să țină activă comunitatea antivaccinistă din Statele Unite, din România, din Europa și să ofere o justificare grosolană agresiunii ruse. De fapt, era vorba despre niște centre pe care CIA, împreună cu serviciile ucrainiene, le-au creat tocmai pentru a combate, nu pentru a servi armelor biologice. Metoda a fost practicată în anii '50, când rușii încercau în mod similar să discrediteze guvernul american și guvernul german.
Deci sunt multe tehnici care sunt reciclate de către Rusia foarte active. Nu se mai folosesc de aceleași canale, dar metodele și dorința de a crea haos sunt aceleași, pentru că Rusia este o putere a haosului. Toate tehnicile din Războiul Rece sunt puse acum în veștmânt digital.
Mă gândesc că le este și un pic mai ușor acestor actori terți, pentru că democrațiile însele par a se eroda din interior, în așa fel încât terenul pare și mai sensibil decât era în timpul Războiului Rece. Acești actori malefici colaborează între ei, democrațiile colaborează mai greu și mă uit și înspre NATO, înspre declarațiile lui Donald Trump.
În momentul de față, este foarte trist și nu cred că viitorul pe care îl așteptăm din Statele Unite va fi pozitiv.
Dacă fostul președinte Trump – și să nu uităm că Trump este o persoană care este acuzată de insurecție, o lovitură de stat pe care a instrumentat-o și are și alte procese, inclusiv unul de agresiune sexuală – va reveni, cred că sunt mai mulți factori aici.
Unul este modul în care marile puteri se extind și la un moment dat se supraextind. Problema din Afganistan, problema din Irak, costurile economice uriașe au creat instabilitate internă și în momentul de față, când marile puteri se supraextind, la un moment vine o reacție de contracție și o vedem în momentul de față.
Discursul lui Trump rezonează dincolo de personalitatea lui, el are o putere mare de amplificare. Democrații și Joe Biden merg în direcția opusă. Dar pentru mulți e această percepție că America se supraextinde și e nevoie de o contracție, care se va termina cred destul de prost și pentru Statele Unite, care au beneficiat enorm de pe urma acestei ordini internaționale liberale, aveau un aliat de nădejde în Europa, Japonia, Coreea de Sud.
Sunt lucruri importante. În momentul în care te retragi sau sabotezi Ucraina, trimiți un semnal prost pentru europeni, dar și pentru japonezi, și pentru coreeni, care se întreabă dacă mai putem vreodată să avem încredere în americani sau nu.
Poate cineva să-i înlocuiască pe americani în această ecuație complicată de acum în NATO, în sprijinirea Ucrainei?
Deocamdată e greu să vedem acest lucru, pentru că SUA au această capacitate militară pe care Europa nu o are.
Pașii trebuie făcuți, pentru că a spera că treburile vor merge ca înainte s-ar putea să nu se confirme.
Cred că alegerile europene sunt poate cele mai importante, din punctul meu de vedere, pentru că se conturează o nouă direcție pentru Uniunea Europeană, să fie nu numai o putere economică, dar și una militară. Asta înseamnă o anumită industrie, înseamnă comisar european.
Se vorbește despre actualul ministru de Externe polonez, care a făcut o impresie foarte bună, recent la ONU, dar este mult de lucru.
Vorbim de 27 de state, unele mai intense în abordarea lor, altele mai slabe, de conexiuni, de conectare. Și cred că amenințarea asta dublă pe care o vedem pentru Europa, o parte dinspre Rusia și o parte dinspre reticențele americane, să fie suficient de puternică pentru a-i determina pe europeni să-și privească apărarea și securitatea mult mai bine.
E și presiunea timpului, ucrainenii, l-am auzit și pe președintele Zelenski, se așteaptă în mai, cel târziu la vară, la o nouă ofensivă puternică a Rusiei. Or, atunci Europa va fi prinsă în acest vârtej al alegerilor.
Într-adevăr, și nu cred că este deloc o coincidență acest lucru, Rusia va încerca să maximizeze cât poate această reticență americană, în acest an.
Pe de altă parte, eu sunt încrezător. Pe 24 februarie 2022, când ne-am trezit cu acele imagini și știri absolut incredibile, un război masiv, ne-am îngrozit cu toții. Și totuși ucrainienii au luptat și cu arme mai puține, dar nu înseamnă că nu trebuie sprijiniți. Eroismul Ucrainei ar trebui să-i inspire și pe ceilalți.
E trist oarecum să vedem modul în care cei din România, forțele extremiste din România dansează în jurul acestui subiect și sprijină agenda Kremlinului.
L-ați auzit pe George Simion folosind argumentele lui Putin în privința Ucrainei, mutate pentru Republica Moldova. Spunea Simion că nu există statul Republica Moldova. Îl vedeți drept un idiot util sau mai degrabă chiar un agent al al Rusiei?
Dacă ne uităm la istoria Războiului Rece, de exemplu, una din tacticile active folosite de ruși era cea de încurajare de lideri politici din țările vestice, political grooming.
Ce înseamnă acest lucru? Că încercai să le netezești calea acelor lideri care erau mai prietenoși față de Uniunea Sovietică și încercai să blochezi calea celor care erau mai ostili.
S-a întâmplat, de exemplu, cu Hillary Clinton în 2016, când au atacat din toate părțile și au încercat să netezească calea lui Trump. Va trece probabil ceva timp să știm toată istoria legată de Trump. Nu știu dacă Trump e agent rus, dar și dacă nu e, acționează ca și când ar fi unul perfect. Cred că n-ar fi nicio deosebire dacă ar fi în slujbă.
Despre Simion, avem informații, din partea Republicii Moldova și Ucrainei, că acest individ a avut întâlniri cu agenți ruși, el a fost promovat activ de către canale rusești. Nu știm în momentul de față dacă ia și bani. Asta ar trebui să verifice serviciile de informații, care trebuie să meargă pe firul banilor. Simion funcționează exact ca un agent care ar fi plătit și asta este foarte clar.
Să ținem cont de un alt element: în Europa, în Slovacia, în Letonia au fost arestați peste tot agenți ruși. Singura țară din Europa despre care în momentul de față nu știm dacă a fost vreodată un agent rus este România și asta ridică foarte multe întrebări despre capacitatea Rusiei de a infiltra.
Chiar Zelenski spunea că o parte din planurile lui de contraofensivă au fost transmise Moscovei la un moment dat.
România are o problemă serioasă, pentru că asta înseamnă un partid care face agenda Rusiei, atacă Ucraina, folosind un naționalism agresiv, insalubru, în momentul în care Ucraina funcționează ca un zid. Dacă acest zid, acest baraj se crapă, tot acest puhoi de violență rusească se va revărsa în România, mai întâi în Moldova și ulterior în România.
Simion a fost tratat cu menajamente de către autorități.
În tot acest context, și în contextul declarațiilor lui Donald Trump privind NATO, cum vedeți candidatura președintelui Iohannis la șefia NATO? Anunțul a fost făcut exact în ziua în care Statele Unite și-au anunțat preferința pentru Mark Rutte, premierul Olandei. La fel Germania, Marea Britanie.
Din punct de vedere strategic, pentru Europa, o văd nepotrivită. Din punct de vedere al organizării acestei campanii, o văd cel puțin amatoristic.
De ce are nevoie Europa? De un lider cu viziune, în condițiile în care Europa se va confunda cu doi Putini, să spunem, unul rus și unul american. Cum ne descurcăm, cum navigăm în această situație?
L-ați auzit pe domnul Iohannis vorbind ceva despre asta? Dorește o poziție care este foarte prestigioasă, foarte onorabilă, dar îi lipsește o anumită viziune. Kaja Kallas, premiera Estoniei, este cu totul altceva, are o calitate de viziune și nu a venit la spartul târgului să spună acest lucru. O face de ani de zile sistematic și demonstrând prin acțiunea sa.
Domnul Iohannis n-a făcut acest lucru. S-a pitit după cuvinte, n-a vrut să vorbească despre anumite lucruri. Nu pun că politica sa n-a fost bună față de Ucraina, dar în același timp domnul Iohannis n-are o vizibilitate internațională pe acest subiect, tocmai pentru că a avut un discurs timorat.
Sunt, de asemenea, reticent față de Mark Rutte, într-adevăr, el a fost mai activ în ultimii doi ani, a avut un discurs pozitiv, dar în același timp, față de est-europeni este destul de moderat.
Cred că soluția pentru un lider cu viziune strategică este un baltic sau un britanic. Motivul probabil pentru care balticii nu vor fi nominalizați este că sunt prea direcți. Dar ei au avut dreptate. Chiar Ursula von der Leyen și chiar Macron au recunoscut că balticii au avut dreptate.
Nu este timp de bâlbe, cum face domnul Iohannis. Nu am înțeles: de ce vrea această slujbă? Trebuie să explice.
Din contră, nici nu și-a asumat oficial o candidatură. De la Cotroceni nu avem un discurs, nu avem o declarație, nu avem o poziționare. A apărut doar pe surse, în presa străină în primă fază.
Probabil că de teamă să nu se trezească cu o respingere direct și să fie un cost. Nici Ministerul de Externe nu prea știa ce se întâmplă.
Macron încearcă să umple un gol pe fondul declarațiilor lui Trump și al unei anumite amorțeli în spațiul european. Să vedem ce înseamnă acest lucru. Înseamnă o activare mai intensă a industriei de apărare? Trebuie văzut, dincolo de declarații, ce măsuri concrete se întâmplă și cred că România și restul trebuie să fie la bază.
Cum spuneam, avem acest baraj, luptă ucrainienii pe front, cu casca și cu pușca în mână. Asta e un mare lucru, pe care România nu l-a înțeles. Se bazează, după cum am văzut și în sondajul de la Consiliul European, pe faptul că totul va fi OK. E o decuplare aici.
Asta ne spun autoritățile. L-ați auzit pe șeful statului major atrăgând atenția că trebuie să ne pregătim și noi pentru eventualitatea, slabă sau nu, a unui război. Imediat a ieșit premierul Ciolacu și a spus că nu, să stăm liniștiți, suntem apărați de NATO, nu există niciun risc pentru România.
De asta vorbim despre lideri. Domnul Ciolacu se teme că genul ăsta de discurs va crea un anumit val înainte de alegeri. Am văzut, de exemplu, situația generalului Gheorghiță care a încercat să spargă această gheață și să atragă atenția că este nevoie să ne pregătim. Nu este vorba că se pregătește România de război, ci este vorba de a se pregăti să descurajeze un război. Rusia, dacă te vede slab, va intra cu bocancii peste tine.
Și asta este și ce s-a întâmplat cu domnul Fota, secretarul de stat: a făcut o mișcare foarte bună, a adus România oarecum în vizor și a fost îndepărtat. Trebuie "să stai în banca ta" și mi-e teamă ca domnul Gheorghiță să nu aibă parte de aceeași soartă.
Ce înseamnă pregătire? Trebuie într-adevăr să aloci sume de bani și asta înseamnă să nu mai bagi în altă parte. Pentru ce avem acele pensii uriașe speciale, dacă practic nu ești în stare să te aperi sau refuzi să te aperi?
E vorba și de modul în care sunt folosiți banii. Poți să mărești cu 2%, degeaba dacă banii respectivi nu sunt folosiți pentru ceea ce este nevoie.
Războiul hibrid este important în momentul de față și România nu știu ce instituții are și cum lucrează în acest domeniu, dar rezultatele sunt execrabile. Apoi, este problema diplomatică. Se construiește o lume în Europa în momentul de față, pentru că este sub presiune rusească și probabil va fi sub presiune americană după 2025. În momentul de față Macron are inițiativa, sunt și alte țări care se gândesc să fie la masă, dar trebuie să fii la masă cu idei constructive, pozitive și cu o componentă diplomatică.
Transcriptul a fost realizat cu aplicația VatisTech.