Robotine e un sat în câmpia de sud, ars de soarele dogoritor de august, pierdut între Orhiv, un oraș controlat de ucraineni, și Tokmak, punct strategic, aflat sub ocupație rusă.
Localitatea are cinci străzi și 100 de case. Toți sătenii au plecat, alungați de luptele care durează de aproape două luni.
Nu trebuia să fie atât de greu. Toată lumea, de la conducerea armatei ucrainene până la liderii politici europeni, se aștepta ca marea contraofensivă să semene mai mult cu o defilare, o paradă militară cu tancuri Leopard și autospeciale HIMARS spre Melitopol, Marea Azov și Crimeea.
Dar e mult mai dificil. Mii de militari ucraineni au murit pe parcursul luptelor intense, iar înaintarea lor se pierde în hățișul de tranșee și fortificații, construite de ruși pe perioada iernii.
„Contraofensiva în sine nu a eșuat. Ea va continua timp de câteva luni, până în toamnă”, a declarat Michael Kofman, membru senior al Institutului Carnegie pentru Pace.
„Se poate spune că problema a constat în presupunerea că, în doar câteva luni de antrenament, unitățile ucrainene vor putea fi transformate să lupte în modul în care luptă forțele americane”, a adăugat expertul pentru New York Times.
„Cred că pregătirea occidentală trebuia să-i ajute pe ucraineni să lupte în modul cel mai bun și eficient posibil în care știu s-o facă și nu să învețe ceva nou, s-o ia de la început”, a mai adăugat expertul militar.
Ucrainenii au mai avut un handicap - lipsa aviației militare. E dificil să dezvolți o ofensivă de arme combinate fără ajutorul unei forțe aeriene puternice, care să deschidă calea, distrugând dispozitivele defensive ce pot fi reperate cu ajutorul incursiunilor realizate de aparatele de zbor militare.
Muniția cu dispersie a salvat contraofensiva
Începută în luna iunie, pe două fronturi, de sud și de est, contraofensiva ucraineană s-a transformat rapid într-o confruntare pozițională, trupele Kievului înaintând greu și fixându-și obiective posibile.
Informațiile de pe front au fost amestecate, dar în niciun moment armata ucraineană nu a pierdut inițiativa, iar rușii, chiar dacă au încercat în câteva rânduri să contraatace, au dezvoltat acțiuni anemice, în câteva zile întorcându-se pe pozițiile inițiale.
Câțiva experți militari au considerat că războiul s-a transformat într-unul de uzură, dar opinia lor a fost contrazisă de realitatea din teren.
Chiar dacă puțin și mult mai încet decât se așteptau, ucrainenii au înaintat, fără să facă pași înapoi.
Un rol important în susținerea forțelor de eliberare l-a avut decizia SUA de a transfera Ucrainei muniție cu dispersie, o armă contestată de peste 100 de țări de pe glob, semnatare ale unui acord de neutilizare pe câmpul de luptă.
SUA, Ucraina și Rusia nu susțin, însă, documentul.
Transferul bombelor cu dispersie pe cele două fronturi a reprezentat o soluție propusă de americani pentru suplinirea lipsei aviației.
Muniția cu dispersie i-a ajutat pe ucraineni să curețe de la distanță tranșeele de militari ruși și să distrugă construcțiile defensive din beton.
O singură bombă de acest fel împrăștie pe o suprafață mare, în funcție de capacitate, sute de dispozitive explozive mai mici care lovesc ținte diferite, lăsând inamicul fără reacție și fără infrastructura de apărare.
„…unitățile armatei ucrainene trag în noi de dimineața până seara cu bombe cu dispersie. Avem atât de mulți morți încât cadavrele soldaților nici măcar nu mai sunt evacuate”, povestește un militar rus într-un video postat pe rețelele sociale.
10 kilometri până la cea de a doua linie defensivă
În seara zilei de 10 august, surse militare ucrainene au publicat primele imagini ale unor luptători aflați în preajma localității Robotine.
Câteva ore mai târziu apar și primele informații, neconfirmate oficial, că forțele Kievului controlează localitatea pentru cucerirea căreia luptă de mai multe săptămâni.
Robotine se află la 20 de kilometri de Orhiv, orașul unde au fost desfășurate trupele ruse la începutul contraofensivei, și la 40 de kilometri de Tokmak, localitatea strategică aflată la intersecția șoselelor principale ce duc spre Berdiansk, port la Marea Azov, și Melitopol, al doilea oraș ca mărime din regiunea Zaporojie.
Dar marea importanță a micului sat constă în faptul că se află dincolo de prima linie defensivă a rușilor, formată dintr-o rețea de tranșee și fortificații din profile de beton.
Străpungerea acesteia reprezintă un pas decisiv pentru forțele ucrainene care pot înainta acum pe o distanță de 10 kilometri, până în localitatea Solodka Balka, acolo unde se vor întâlni cu cea de a doua linie defensivă construită de ruși.
Din imaginile realizate de sateliți, aceasta e mai fortificată decât prima, fiind și cea mai importantă.
Rușii au realizat și o a treia linie defensivă, mai scurtă, între localitățile Tarasivka și Cervornohirka, aproximativ 50 de kilometri în linie, jumătate față de prima realizată între localitățile Verbove și Vasilivka.
Nimeni nu pune la îndoială deciziile generalilor ucraineni
Pentru ucraineni, trecerea de primul rând de tranșee și fortificații reprezintă recâștigarea încrederii.
De multe ori, într-un conflict, e suficient să înlături prima formă de rezistență pentru ca, apoi, totul să se prăbușească.
Forțele ruse dau semne de epuizare, ucrainenii au o putere de foc mai mare și, nu în ultimul rând, distrugerea infrastructurii militare a Kremlinului din spatele frontului cu ajutorul sistemelor de artilerie cu rază lungă de acțiune începe să se vadă.
Podurile, șosele și căile ferate ce făceau legătura între Crimeea și liniile ruse de pe frontul de sud, scoase din uz de ucraineni, au redus semnificativ capacitatea logistică a Kremlinului de a-și aproviziona a forțelor cu muniție, alimente și echipament.
În decurs de săptămâni, s-a creat un avantaj suplimentar pentru trupele ucrainene care sunt mai odihnite, mai bine hrănite, dispunând de un armament mai performant, cu muniția aferentă.
În data de 10 februarie, generalul Pat Ryder, secretarul de presă al Pentagonului, a ținut o conferință în care a explicat momentul în care se află confruntarea dintre Ucraina și Rusia, indicând și ce vor face aliații în continuare.
„…când vine vorba de ucraineni și de lupta pe care o duc în acest moment, nu voi pune niciun moment la îndoială deciziile unui comandant din prima linie a armatei ucrainene”, a declarat generalul american, care a spus că aliații respectă planul strategic și deciziile Statului Major de la Kiev.
Ucrainenii au reușit un miracol
„Militarii ucraineni duc o luptă grea. Am știut asta și ei au știut-o de la bun început că, indiferent de momentul în care va începe contraofensiva, va fi o luptă grea. Acesta fiind adevărul, vom continua să lucrăm alături de ei pentru a le oferi capacitățile de care au nevoie, inclusiv instruire”, a adăugat oficialul militar al SUA.
„Când vine vorba de instrucție și de tipurile de pregătire pe care le oferim, trebuie să recunoaștem că nu e o situație ideală. Nimeni, nicio persoană zdravănă la minte nu și-ar fi dorit vreodată ca Rusia să invadeze Ucraina, dar asta s-a întâmplat. Iar ucrainenii, împotriva tuturor pronosticurilor, au reușit să-i împingă pe ruși înapoi, într-o poziție defensivă. Ceea ce în sine, în opinia mea, e un miracol, având în vedere starea armatei ucrainene la momentul în care Rusia a declanșat invazia”, a explicat generalul Pat Ryder.
„Având în vedere toate aceste lucruri, cred că este important să punem lucrurile într-o perspectivă corectă cu privire la capacitățile de luptă pe care ucrainenii au reușit să le dezvolte și să le execute într-o perioadă foarte, foarte scurtă de timp.
Au obținut rezultate remarcabile într-o situație extrem de dificilă și, în continuare, ne vom consulta cu ei, le vom oferi facilități și programe de antrenament, astfel încât să-și poată recăpăta teritoriul suveran și, în cele din urmă, să câștige această luptă”, a subliniat reprezentantul Pentagonului.