Cine cunoaște Kievul știe că orașul este dominat de un uriaș monument, înălțat pe un promotoriu al Niprului și care inițial reprezenta „Patria Mumă” – o femeie sculptată în piatră, cu un paloș amenințător într-o mână și o stemă în cealaltă, stema URSS. Pe stemă, domina până de curând simbolul comunist: secera și ciocanul.
A fost opera unuia din cei mai de seamă sculptori ai fostei Uniuni Sovietice, Evgheni Vucecici, și șochează nu numai prin impresionantele sale dimensiuni, ci și prin amplasarea într-un cadru pe care parcă natura însăși l-a creat anume ca să cinstească astfel capitala Ucrainei.
Nicăieri, pe unde am umblat, n-am văzut ceva asemănător, decât la Volgograd, unde, tot pe un promotoriu marcant, dar deasupra Volgăi, străjuiește monumentul destinat să amintească luptele de la Stalingrad (1942). Tot o femeie și tot cu paloșul într-o mână, tot de dimensiuni șocante. La data inaugurării, aceasta era cea mai înaltă statuie din lume.
De ce tocmai acolo? La Volgograd, pentru că acolo a avut loc una dintre cele mai crunte bătălii din istorie, una care avea să schimbe soarta războiului, iar la Kiev pentru că națiunea pe care războiul a lovit-o cel mai crunt, din întreaga URSS, cu cele mai mari distrugeri și cele mai multe sacrificii umane, era cea ucraineană.
Recunoscând acest fapt, Stalin personal a insistat și a obținut excepția ca Ucraina (împreună cu Belarus) să fie primită nu doar ca membru al ONU, ci chiar ca membru fondator, deși făcea parte din URSS, ea însăși membru fondator.
Zilele trecute, ca urmare a unei hotărâri a autorităților locale, a fost coborâtă de pe monument vechea stemă a URSS și înlocuită cu actuala stemă a Ucrainei concomitent modificându-se și denumirea, din „Patria-Mumă”, în „Mama-Ucraina”.
Este firesc, întrucât statuia amplasată la Kiev reprezintă un omagiu adus greu încercatului popor ucrainean, învingător în războiul antifascist, după cum cea amplasată la Volgograd reprezintă un omagiu adus celor care au luptat și învins în acele locuri.
Totuși, faptul a deranjat presa aservită Kremlinului. Este o aluzie? De unde și până unde, Ucraina mamă-învingătoare? Gestul autorităților ucrainene pare să fi vexat orgoliul autorităților ruse. Un editorial al ziarului Pravda apreciază chiar că scopul acestei „rebranduiri” a monumentului este „de a glorifica Ucraina, respingând trecutul sovietic și, desigur, în principal, de a răni Rusia”.
Mi se pare trist, ca să nu spun altfel.
Rusia, care acum seamănă moartea în Ucraina, distruge neîntrerupt orașe și sate ucrainene cu rachetele și cu dronele sale, care a stropit țara cu sânge, a dizlocat milioane de familii, a despărțit copiii de părinți vărsând sânge la propriu, se plânge de Ucraina că ar răni-o… la figurat. O rănește, înlocuind o stemă cu o alta. Și nici măcar nu curge sânge!
Pare din domeniul paranormalului. Și dacă tot a pășit pe acest teren, același editorial încearcă să-i prevestească Ucrainei zile negre, făcând trimitere pentru aceasta la cuvintele biblice ale Decalogului, respectiv la porunca a cincea, care glăsuiește (de altfel, în traducerea nu prea corectă a Pravdei): „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca zilele tale să fie lungi”.
Adică, vrea să spună editorialistul, Ucraina ar trebui s-o cinstească pe muma-sovietică a sa, cea a cărei urmașă secundară este (evident că urmașa principală nu poate fi decât Rusia, singura beneficiară a tuturor meritelor ce decurg de la respectiva ”mumă”). Urmașa ar trebui s-o cinstească, nu să procedeze la extirparea unor detalii, precum secera și ciocanul.
Dar Moscova s-a mai simțit ofensată și printr-un alt aspect. Cum de și-a permis Ucraina să maltrateze o operă de artă, înlocuind un simbol, chiar și cel precum secera și ciocanul? Dacă nu-i convine reprezentarea, să fi dat jos de pe soclu toată lucrarea și să fi pus alta în loc, reprezentând altceva. Ucrainenii, vai de capul lor, n-au băgat de seamă că, înlocuind un detaliu, au distrus valoarea monumentului.
Editorialul spune că „oamenii distrug monumentele doar atunci când nu sunt siguri pe ei și pe abilitățile lor. Ei cred că, în felul acesta, pot distruge memoria trecutului, dar nu-și dau seama că distrug din experiența și lecțiile trecutului, fără să lase ceva bun în urma lor, ca lecție pentru viitor. Regimul ucrainean distruge ceea ce era bun în URSS”.
Poate fără să-și dea seama că rămâne tot în terenul paranormal, editorialul din Pravda concluzionează: „În Federația Rusă, o insultă adusă orașului rus și sovietic Kiev (observați, rus și sovietic, nu ucrainean! - n.red,) nu provoacă decât furie, durere și motivează denazificarea completă a Ucrainei”.
Hai, că și asta cu denazificarea e vișina de pe o tortă, tot paranormală!