Rada Brînză a plecat din Nicolaev acum mai bine de un an de zile, la scurt timp după izbucnirea războiului din Ucraina. A ales țara noastră pentru că știa limba și a considerat că aici există mai multe șanse de integrare pentru cei trei copii cu care a trecut granița. Și a avut dreptate.
Gemenii Radu și Mikola merg la școală și, în timpul liber, fac box – o activitate de care sunt foarte încântați. Vor participa chiar și la un campionat, ceea ce-i bucură enorm de mult. Iar sora lor, Hanna, lucrează în prezent într-un restaurant, însă își dorește să facă o schimbare și să ajungă să lucreze în industria cosmetică.
Când au ajuns în București, au fost primiți într-o sală mare, unde s-a făcut triajul. Acolo au ajuns s-o cunoască pe Marcela Ilie, coordonatoarea unui centru de refugiați aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 1, unde au locuit o jumătate de an.
Apoi, după începerea programului guvernamental 50/20, familia a reușit să se mute în chirie. Însă întreruperea ajutorului de la stat a însemnat pentru Rada și copiii ei întoarcerea în centru. Deși are job, ei i-a fost greu să se descurce, așa că a decis că cel mai bine este să revină acolo.
În centrul de refugiați, DGASPC asigură cazarea și hrana. Ucrainenii primesc trei mese pe zi și două gustări și, lunar, cei de la The Social Incubator oferă sprijin refugiaților constând în produse de igienă și un plus de produse alimentare de primă necesitate.
Pe lângă asta, prin intermediul asociației, sunt implicați în activități educaționale, psihologice, târguri de joburi și ieșiri în oraș pentru a facilita acomodarea lor pe teritoriul țării noastre.
”N-am de ce să mă jălui de viață, pentru că ne e mai bine decât ne era în ultima perioadă în Ucraina; avem ce mânca, avem cu ce ne îmbrăca, eu umblu la muncă, fata umblă la muncă; copiii sunt la școală, iar seara sunt la box. Ne descurcăm bine, îi mulțumim lui Dumnezeu și celor care ne-au ajutat”, ne povestește Rada, cu un accent blând.
Asociația The Social Incubator a demarat proiectul „Împreună pentru Ucraina” în 2022. Acesta s-a născut ca răspuns imediat pentru nevoia stringentă de a-i ajuta pe refugiații ucraineni ajunși în România, ca urmare a pornirii războiului de la graniță. Proiectul a adus împreună mai mulți oameni de bine care au contribuit activ la ajutorarea refugiaților.
Încă de la început, cei din echipa The Social Incubator s-au implicat punctual în medierea de resurse între refugiați și colaboratorii care au dorit să se implice. Au fost la graniță, au ajutat la amenajarea primelor spații pentru refugiați în centrele din București, Sectorul 1, au furnizat alimente și cartele telefonice.
Iar odată ce proiectul „Împreună pentru Ucraina” a fost pus pe picioare, lucrurile au început să evolueze constant și ajutorul să fie acordat din ce în ce mai mult în funcție de nevoile beneficiarilor. Prin urmare, direcțiile de acțiune actuale ale acestui proiect sunt:
- oferirea de suport imediat refugiaților prin oferirea de produse alimentare de bază și produse de igienă, consiliere și mediere pe piața muncii din România, suport logistic pentru educația tinerilor și copiilor, acces la servicii medicale și medicamente;
- dotarea și renovarea centrelor pentru asigurarea unui minim de confort refugiaților care au rămas pe termen lung în aceste centre;
- integrarea socio-profesională prin intermediul un activități specifice: târg de joburi, consiliere vocațională, activități recreative.
Rada muncește la o cantină școlară, unde spală vase, dar își mai ajută și colegele, de cele mai multe ori, să gătească pentru cele câteva sute de copii. Se înțelege bine cu lumea de-acolo și este recunoscătoare că a fost bine primită în colectiv. Tot în colectiv, ea și copiii ei au exersat limba română și o înțeleg și o vorbesc din ce în ce mai bine. Iar integrarea în comunitate a venit natural și fără probleme - copiii se descurcă și evoluează.
”Dacă te porți bine cu oamenii, și oamenii cu tine se poartă bine” - este filosofia de viață a Radei, care i-a facilitat acomodarea în București.
Deși îi merge bine în România ei și copiilor săi, Rada încă mai are frați și nepoți în Ucraina, care nu pot să treacă granița, pentru că sunt tineri. Acolo, aceștia merg fie la muncă, fie la război. E greu - atât pentru ei, cât și pentru familia de aici. În Nicolaevul aflat sub asediu, de multe ori nu e curent și nici căldură. Așa că iernile pot fi provocatoare. Și, tot timpul, cei rămași acolo au un nod în gât - pentru că nu știu dacă locul în care se află va fi bombardat.
Rada spune că e tare greu să te gândești, ca părinte, că ai tăi copii ar putea muri înaintea ta. „Când a fost să plecăm noi, în urma autobuzului se auzeau împușcături; vedeai războiul cum se desfășoară în fața ochilor tăi. Crăpau casele (de la bombardamente -n.red.), mașinile erau distruse…
Iar când am venit aici, eu nu am crezut vreodată că vom fi atât de bine primiți și că vom primi atât de mult ajutor. Mă bucur de așa oameni - și să le dea Dumnezeu sănătate și putere!”, a fost mesajul de încheiere al Radei.