Programul Cabinetului Ciolacu este un manifest electoral plin de promisiuni atât de rupte de realitate încât sunt pe alocuri penibile, cu doi piloni majori: populism extrem și naționalism la concurență evidentă cu AUR, pe care se pare că PSD îl consideră un real pericol electoral.
De ce este un program irealizabil au explicat în detaliu analiști economici. Pe scurt, când ești cu apa deficitului la gură, la aproape 3% din PIB în prima jumătate a anului, și nu ai voie să depășești 4,4%, când veniturile ți se dovedesc complet fantezist prognozate, când inflația și consumul scad și mai cioplesc și ele la încasări, când deja ai niște majorări salariale nebugetate, când te finanțezi din împrumuturi care nu fac decât să umfle deficitul și de aici pierdere de fonduri europene și/sau scădere de rating, când tot contextul internațional e foarte dificil, cum să promiți numai creșteri, beneficii, subvenții, vouchere etc?
Cum ele nu pot fi credibile decât pentru cei mai naivi dintre naivi, e clar că Guvernul Ciolacu începe prin a mai bate un cui în coșciugul încrederii guvernatului în seriozitatea guvernanților.
De remarcat că, în discursul ținut marți seară, dl Ciolacu, pe lângă sintagma “sclavii Europei”, o tușă naționalistă groasă pentru electoratul AUR (motiv pentru care George Simion a și simțit nevoia să o neutralizeze rapid cu iobagii), a avansat și vinovatul de serviciu, alibiul pentru eșecurile trecute și viitoare: speculantul, o fantomă readusă direct din economia ceaușistă.
“În criză, piața nu produce eficiență, ci speculă”, spune premierul desemnat. Ceea ce înseamnă că ori nu înțelege nimic din economia de piață, ori are sentimentul, nu foarte greșit, de altfel, că foarte mulți români nu înțeleg.
Speculantul există doar dacă există mercurial. Economia de piață este fără mercurial, prețul e făcut de cerere și ofertă. Când prețul o ia razna, înseamnă că economia are probleme de fond pe care prețul doar le reflectă. În cazul nostru, de exemplu, faptul că importăm mai tot ce mâncam. În loc să atace cauzele prețurilor, dl Ciolacu fugărește fantoma.
Cât despre echipa ministerială, după tâlhărirea UDMR (despre care am scris deja), în bună măsură îmi aduce aminte de un banc soldățesc - Veste bună: azi schimbați ciorapii! Veste proastă: între voi! Dincolo de această impresie generală, câteva considerații:
1.Retragerea numelor politice grele din partea liberală a Guvernului, la cererea lui Klaus Iohannis, înțelegem, sugerează că PNL are liber să facă opoziție la guvernare, după modelul PSD de până acum, dar și faptul că nu s-a dorit concurență pentru Nicolae Ciucă în partid.
2.Klaus Iohannis a simțit nevoia să atribuie vina pentru eșecul Schengen, motiv pentru care a evacuat nu numai ministrul de Interne (cu multe alte bube pe lângă), care pare să se fi desprins foarte greu de poziția ministerială, dar și propriul ministru de Externe.
Nu pot să spun dacă promovarea dnei Odobescu, tot de către președinte desigur, este o soluție bună. Rămâne de văzut. În mod cert însă nu poate fi mai proastă decât varianta Bogdan Aurescu, care în toți anii de ministeriat bosumflat și transpirat nu a reușit să facă pasul decisiv de la birocrat la diplomat.
3.Cătălin Predoiu a plecat la Interne, chiar dacă lasă în loc la Justiție o soluție improvizată, tot liberală, deci mutarea a fost un obiectiv în sine. Cel mai probabil, pe primul loc este aderarea la Schengen de care liberalii au nevoie disperată până la alegeri. Și, într-adevăr, dacă cineva poate, acela este ministrul care a ridicat MCV cu niște legi ale Justiției pe alocuri mai toxice decât ale lui Dragnea.
Un alt obiectiv este, probabil, să pună și puțină ordine în haosul creat de cuplul Despescu – Bode, într-un domeniu cu impact direct asupra cetățeanului. Să nu uităm nici de organizarea teribilului an electoral 2024. Rămâne totuși de văzut dacă dl Predoiu, obișnuit cu fiara MJ, va reuși să călărească dihania diferită a Internelor.
Ministerul nu poate avea doi miniștri și până acum cel de facto a fost dl Despescu, însă pare că dl Predoiu e învățat să stea în șa, nu la coada calului, ca dl Bode. Deci dacă dl Despescu va rămâne secretar de stat, va fi interesantă dinamica dintre cei doi, cine va sta în șa și va fi perceput ca atare.
Ce sunt sigură este că nu vom mai vedea autospeciale noi aduse cârd la binecuvântarea ministrului ceapist, în curtea ministerului, cu blocarea centrului și așa chinuit al orașului.
4.Alina Gorghiu se poate duce voioasă spre dihania Justiției doar dacă nu înțelege nimic din sistemul care este într-o criză fără precedent și, pe alocuri, chiar în grevă nedeclarată. Va avea dna Gorghiu (Să trăiți șefu’ Vlasov!) abilitatea, știința și respectul suficient al sistemului pentru a împiedică blocajul imens care se profilează odată cu legea pensiilor speciale? Ar fi o minune.
5.Dna Firea și inutilul său minister rămân pentru a toca bani publici degeaba, doar pentru liniștea din PSD, ceea ce anulează orice declarație a dlui Ciolacu despre economie și economisirea banului public.
6. Premiat pentru că a făcut un buget SF care crapă, dl Câciu este trimis la Fonduri Europene să le facă praf și pe ele, ceea ce înseamnă că ori PSD este într-o criză profundă pe partea de Finanțe, ori dl Câciu a făcut doar ce i s-a cerut.
7.Dl Veștea, de-abia instalat peste pușculiță primarilor de la Dezvoltare, vorbește despre noi privilegii pentru aceștia la pensionare: o scădere a vârstei, că e meserie periculoasă. Tocmai când dl Ciolacu pretinde că va lua cu asalt pensiile speciale.
Cu ciorapii schimbați ca în armată, Guvernul Ciolacu va intra, fără îndoială, în pâine, și singurul lucru bun în acest moment este că a luat sfârșit perioada de instabilitate a actului de guvernare, cu miniștri expirați, în frunte cu premierul, cu alții incerți, cu toată funcționărimea giruetă după vântul puterii.
Nu va fi un guvern al reformei, nici dacă ar vrea, nu mai are majoritatea confortabilă de până acum și va tremura la legile organice, mai ales că sunt destule mârâituri în fiecare partid. Dar e bine că vom avea o opoziție ceva mai puternică numeric și poate mai coerentă, datorită lui Kelemen Hunor.