- Scandalul diplomatic, provocat de ambasadorul român din Kenya, a fost factorul declanșator care a dus la îndepărtarea ministrului de Externe.
- Trimiterea unei persoane din echipa președintelui să preia conducerea instituției arată cine a decis înlăturarea lui Bogdan Aurescu.
- Cel mai mare eșec diplomatic al ultimilor ani a fost de departe ratarea aderării la spațiul Schengen, deși liderii politici se așteptau ca, în contextul creat de războiul din Ucraina, România să atingă, fără mari probleme, acest obiectiv.
- Ani de zile, liderii partidelor politice au folosit Ministerul de Externe pentru a oferi sinecuri unor apropiați care aveau influență asupra lor.
- Deși avem o poziție oficială corectă față de conflictul din Ucraina, ne-a luat un an și jumătate să luăm o decizie curajoasă în ce privește limitarea relațiilor diplomatice cu Rusia.
Dacă retragerea lui Lucian Bode din Guvern, odată cu desfășurarea rocadei, era așteptată și promisă de Klaus Iohannis în urmă cu săptămâni, înlăturarea lui Bogdan Aurescu din poziția de ministru de Externe a venit ca o surpriză.
Scandalul diplomatic provocat de Dragoș Viorel Țigău, fostul ambasador român în Kenya, nu avea cum să-și găsească un final mulțumitor pentru lumea politicii internaționale decât prin plecarea ministrului.
La o reuniune ONU ce se desfășura la Nairobi, ambasadorul, aflat într-un grup de diplomați din Europa, i-a comparat pe oficialii africani cu maimuțele care se plimbau prin grădina sediului unde urma să aibă loc reuniunea.
Oficialii au întârziat la eveniment, iar Viorel Țigău a văzut câțiva giboni în apropiere și, încercând să facă o glumă, a spus că „ni s-au alăturat și colegii din Africa”.
Remarca sa a provocat un adevărat șoc, generând o serie de proteste diplomatice internaționale. Ambasadorul a fost chemat la București și schimbat din funcție.
Ratarea aderării la Schengen
Dar incidentul a fost picătura care a umplut paharul, ducând, în mod neoficial, și la îndepărtarea lui Bogdan Aurescu din poziția de ministru de Externe.
El a fost înlocuit de Luminița Odobescu, consiliera de politică externă a lui Klaus Iohannis.
Trimiterea unei persoane din echipa președintelui să preia conducerea instituției arată și cine e cel care a decis îndepărtarea lui Bogdan Aurescu.
În mod clar, gafa ambasadorului a pus diplomația din țara noastră într-o lumină proastă și va fi greu de șters ștampila de rasism care-i va însoți pe reprezentanții României în drumurile lor prin lume.
Dar incidentul arată și situația de criză din Ministerul de Externe, o instituție care nu prea reușește să apere și să promoveze, consecvent și profesionist, interesele României.
Cel mai mare eșec diplomatic a fost de departe ratarea aderării la spațiul Schengen, deși liderii politici se așteptau ca, în contextul creat de războiul din Ucraina, România să atingă, fără mari probleme, acest obiectiv.
„România îndeplinește cerințele tehnice privind apartenența sa la spațiul Schengen și acționează deja ca un membru de facto al acestuia, pentru protecția Uniunii și a frontierelor sale externe, în deplin spirit de solidaritate europeană”, a declarat Klaus Iohannis, în octombrie 2022.
„Suntem parte integrantă a reformei spațiului Schengen și ne implicăm activ în eforturile de modernizare și eficientizare a acestuia. Aderarea României va contribui la securitatea și la consolidarea spațiului Schengen, așa cum am dovedit, printre altele, prin amplul efort al țării noastre de gestionare la standard Schengen a celor peste 2,5 milioane de cetățeni ucraineni care ne-au trecut deja frontierele”, a mai spus președintele cu ocazia vizitei lui Mark Rutte, premierul Olandei, în România.
O instituție nereformată nu poate să performeze
Iohannis s-a implicat personal în coordonarea planului de negocieri privind aderarea, sperând să obțină o victorie diplomatică importantă, prin care să-și relanseze mandatul. Dar n-a reușit.
O parte din vină a transferat-o către Bogdan Aurescu, care și-a asumat un rol secundar în procesul de negociere, pentru că nu s-a putut baza pe o instituție nereformată, plină de politruci, rude și pile.
Ani de zile, liderii partidele au folosit Ministerul de Externe pentru a oferi sinecuri unor apropiați care aveau influență emoțională sau materială asupra lor.
Astfel, în timp, calitatea corpului diplomatic s-a diluat, ajungându-se în tragica situație în care Ministerul de Externe e incapabil să atingă obiectivele de politică internațională ale României.
Bogdan Aurescu, un avocat, specialist în drept internațional, a devenit cunoscut în anul 2009, atunci când a câștigat procesul cu Ucraina, în ce privește Delimitarea Maritimă în Marea Neagră.
Victoria l-a propulsat în atenția publicului, fiind văzut ca un expert serios, un avocat talentat, care a realizat ceva important.
Din păcate, Bogdan Aurescu n-a reușit să-și folosească prestigiul și expertiza pentru a îndepărta tarele diplomației române, moștenite din perioada comunistă.
Adio, Rusia, dar rămânem cu tine
Deși avem o poziție oficială corectă față de conflictul din Ucraina, ne-a luat un an și jumătate să luăm o decizie curajoasă în ce privește limitarea relațiilor diplomatice cu Rusia, un stat agresor, cu un președinte urmărit de Curtea Penală Internațională pentru crime de război.
„…Din dispoziția ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu, ambasadorul Federației Ruse la București a fost informat astăzi, 8 iunie 2023, în cadrul unei întrevederi cu secretarul de stat pentru afaceri strategice, asupra deciziei autorităților române de a reduce personalul diplomatic și tehnico-administrativ al Federației Ruse în România prin limitarea numărului acestuia la un nivel apropiat de cel al reprezentării diplomatice și tehnico-administrative a României în Federația Rusă”, anunță un comunicat oficial din data de 8 iunie 2023.
De la începerea conflictului din Ucraina au fost nenumărate bâlbâieli diplomatice, dar și inexplicabile tăceri cu privire la sprijinul pe care-l acordăm Ucrainei, încât cea mai la îndemână concluzie e că pe acest subiect România n-a avut nicio strategie, aplicând ca în multe alte rânduri regula „adaptării din mers” sau „jocul la două capete”.
Dar în secolul XXI, într-o țară care face parte din NATO, care e membră a Uniunii Europene și care-și propune să joace un rol regional, cel puțin în ce privește securitatea, o politică internațională firavă de stat ieșit de sub tutela Imperiului Otoman, cum a fost în secolul XIX, sau controlat de Moscova, cum s-a întâmplat într-o bună parte din secolul XX, nu funcționează.
Din păcate, nici Klaus Iohannis, care conform Constituției e administratorul raporturilor internaționale, nici Bogdan Aurescu, ministru de Externe din 4 noiembrie 2019, nu au reușit să schimbe în mod fundamental modul în care România se prezintă în lume și își urmărește obiectivele.
Maia Sandu își croiește propriul drum în Europa
Lentoarea cu care au fost luate deciziile de a ne îndepărta de Moscova, secretizarea ajutorului militar oferit Ucrainei, lipsa de comunicare pe temele importante legate de războiul din țara vecină arată că într-un anume fel am ajutat și Rusia.
Mai mult, în ultima perioadă, Maia Sandu și guvernul de la Chișinău au reușit să se detașeze de protecția părintească a Bucureștiului, care pe parcursul ultimilor ani a generat o serie de dezastre în Republica Moldova, încurajând corupția, cazul Plahotniuc, fiind un exemplu în acest sens.
Acest lucru a nemulțumit profund autoritățile de la București, fiind un nou eșec al diplomației române, despre care se vorbește în șoaptă.