PNL este partidul cel mai lovit de temele fierbinți ale momentului. Întâi, pentru că are prim planul guvernării. Este o regulă a coalițiilor că partidul care dă premierul are și cea mai mare putere, dar și cel mai mare decont politic pentru orice eșec.
Apoi, premierul PNL este nul la capitolul comunicare și charismă, ba este minat și de suspiciuni extrem de problematice pentru electoratul liberal: plagiat, felul în care a fost blocată verificarea acuzației de plagiat și promovarea rapidă a celor care au făcut posibilă această blocare, ultimul pe listă chiar actualul șef DNA.
O altă cauză este dezamăgirea abisală provocată de președintele Klaus Iohannis. Ajuns la o cotă record de respingere, dl Iohannis insistă să genereze controverse și revoltă, fie prin tăcere, atunci când temele importante ar impune intervenția, fie prin gesturi sfidătoare, cum este închirierea avionului faraonic pentru vizita în Japonia.
Liberalii decontează acum singura lor politică din ultimii 8 ani: dependența totală de președinte. Și pe măsură ce dl Iohannis se va apropia de finalul mandatului, pe măsură ce va fi mai detestat, piatra de moară agățată de PNL va fi mai grea.
Și nu e vorba doar despre imagine, ci și despre faptul că dl Iohannis își dorește, în mod evident, să se bucure de tot ce îi poate oferi acest final. Iar pentru asta are nevoie de cât mai puțină larmă politică.
Așa că este foarte probabil să îi oblige pe liberali la noi și noi cedări în fața PSD, extrem de costisitoare electoral, dar și în configurația guvernului.
Se pare, de altfel, că, deși liberalii ar fi net avantajați de organizarea anticipatelor în toamnă, dl Iohannis se opune acestui scenariu care l-ar putea solicita excesiv.
Pe fondul guvernării, deja PNL a fost campionul cedărilor, liberalii au fost marii perdanți. Cu excepția păstrării, deocamdată, a ce a mai rămas din cota unică de impozitare, liberalii nu au menținut nicio redută.
Dar și în privința impozitării au fost cedări imense. Să nu uităm că o guvernare cu premier PNL a decis supraimpozitarea muncii part-time.
În ceea ce privește temele politice cheie aflate pe masă, toate dezavantajează major PNL.
Ratarea intrării în Schengen a avut impact mai ales asupra publicului liberal, fie că era vorba despre interese turistice sau de afaceri. De altfel, liberalii au și fost cei care au ridicat imens și iresponsabil miza, sperând la o capitalizare pe măsura succesului scontat.
Pensiile speciale sunt tot o temă mai degrabă a electoratului non-PSD. E drept că nemulțumirea pentru inechitate e difuză, dar cei mai vocali nu sunt susținătorii PSD.
În plus, PSD a avut abilitatea să transmită două mesaje esențiale pentru electoratul propriu: demonizarea PNRR prin asociere cu USR, așa că tot ce e cuprins acolo e “infectat”; principala opoziție pentru rezolvarea problemei o are premierul liberal, părtaș și la PNRR, ceea ce nici măcar nu a fost greu, având în vedere lipsa de comunicare din partea dlui Ciucă.
Și, cea mai iritantă poate, chestiunea pragului de 250.000 de lei pentru abuzul în serviciu. Pentru pesediști este un nonsubiect. PSD a dat rapid înapoi de frica CE, urma vizita dlui Timmermans, nu aveau nevoie de paie în cap. Mai mult, a împins pe surse cât a putut informația că pragul de 250.000 de lei e al ministrului liberal Predoiu.
În schimb, este de neimaginat că liberalii au fost printre inițiatorii și votanții fără obiecții, ca oile, ai unui amendament într-o formă chiar mai gravă decât cea pentru care inclusiv propriul electorat a ieșit în stradă în 2017, mai gravă decât cea care a făcut cadou PNL scorul de la europarlamentarele din 2017.
Simbolic, în primul rând, pentru liberali este un dezastru total care îi va costa imens, indiferent de forma finală a legii. Și nu doar valoarea în sine a pragului, pe care, până la urmă, puteau încerca să o justifice, cât și degringolada, proiecția lipsei totale de discernământ, de verticalitate, spectacolul de găini bete de după izbucnirea sandalului.
În această formă, cu această atitudine și direcție, PNL este un partid damnat asemeni PNȚCD, a cărui singură șansă de supraviețuire cu capul la suprafața apei va fi interesul PSD să își asigure un partener comod și recunoscător.
Cum se poate salva? Prin desprinderea de Klaus Iohannis, alegerea unei conduceri asumate real de partid și cu tracțiune la public, anticipate cu revenirea la temele liberale autentice.