Nu am nicio îndoială că protestele declanșate în multe orașe ale țării faţă de măsurile de restricție decise de Guvern au o doza importantă de instrumentalizare politică și una mare de capitalizare politică din partea AUR și PSD. Să nu uităm că dl Ciolacu instiga explicit la nerespectarea măsurilor de Paști.
Compoziția lor este vizibil eterognă.
De la galeriile de fotbal care abia așteaptă și în condiții normale o confruntare cu jandarmii, cu atât mai mult după atâta „secetă”, la liderul USLM Rădoi, artizanul a ceea ce a constituit, în opinia mea, un autentic act de terorism vineri, conform definiției Legii 535/2004.
Dar a reduce întreg fenomenul la aceste aspecte mi se pare extrem de simplist. Periculos de simplist.
Cred că trebuie să fii destul de rupt de realitate ca să nu simți tensiunea din societate. Parțial era inevitabilă.
După un an atât de complicat, marcat de restricții, renunțări, spaime și frustrări de toate felurile, oamenii sunt obosiți psihic. Vine primăvara, vine vremea frumoasă, nevoia de aer și libertate e mai mare ca niciodată în fiecare an, cu atât mai mult acum.
Dar există și o parte suprapusă care vine din felul în care Guvernul abordează acest al treilea val. Nu cred că există cineva care în mod sincer să poată explica logica unora dintre măsurile intrate în vigoare duminică.
Nu reiau detaliat, dar în esență ele, în loc să diminueze aglomerația, o sporesc. Nici măcar Raed Arafat nu a reușit să explice logica închiderii magazinelor la ora 18/20, mai ales după cozile de duminică din hypermarket.
Măsurile ridicole ale unui guvern nevolnic
Am convingerea că măsuri raționale, explicabile și explicate, pe care oamenii să le percepă necesare și utile ar fi provocat nu plăcere, dar în mod cert mai puțină tensiune.
Situația este într-adevăr gravă pentru că intrăm în valul al treilea cu o testare mai precară decât în toamnă și, mai ales, cu paturile ATI ocupate aproape la maximum.
Dar ce au făcut cele două guverne și cei doi miniștri ai Sănătății succedați în acest an de pandemie pentru ca sistemul să fie mai pregătit? Pentru că era ușor de anticipat că oamenii vor fi tot mai greu de convins să susțină măsurile preventive.
Nu au făcut mai nimic. Și acesta este un alt motiv de frustrare. Pentru că teza de anul trecut a fost: stăm în stare de urgență pentru a da timp sistemului sanitar să se pregătească.
Oamenii au o teama mai mare să se ducă în spitale decât de Covid. De aceea, ajung direct cu forme grave. De-abia acum dispare sistemul complet aberant al spitalelor Covid și neCovid, însă va lua mult crearea de circuite speciale în restul spitalelor.
Guvernul Cîțu este într-un fel de menghină. Nu poate renunța la măsurile de-abia luate fără a admite fie că ele erau greșite, fie că cedează în fața protestelor și pune în pericol sănătatea publică. Ambele sunt rele.
Că tensiunea este mare, cel puțin în PNL, o arată și faptul că premierul Cîțu s-a expus penibilului absolut de a veni la ședința PNL cu „tăticul” Arafat care să-l apere de contestatari.
Și aici ajungem la o altă mare problemă și sursă de tensiune – lipsa de autoritate credibilă și coerență.
Dl Cîțu face periodice exerciții de slăbiciune inclusiv prin contestarea explicită de către miniștri din Cabinet și în echilibristica dintre PNL și USR.
E într-un fel de înțeles. Un premier este atât de puternic pe cât vrea el să fie, adică în măsura în care își folosește uriașele pârghii. Dar pentru asta îți trebuie anvergură și experiență politică, ceea ce dl Cîțu nu are deocamdată.
În Guvern sunt trei miniguverne, iar dl Cîțu nu este șeful niciunuia dintre ele. Două dintre partidele la putere sunt implicate în competiții interne. Cea mai aprigă și cu impact mai mare asupra actului de guvernare este în PNL, unde Ludovic Orban nu are decât de câștigat din problemele lui Florin Cîțu.
Dl Voiculescu ba denunță fraude, ba le nuanțează, ministrul de Interne asistă pasiv la terorismul sindical, vaccinarea începe să meargă prost, cu oameni care s-au pus de săptămâni pe liste de așteptare de la care nu mai au nicio veste de niciun fel.
Toți ochii se îndreaptă spre dl Iohannis, cel care a girat această guvernare și acest premier. Dar dl Iohannis este complet desistat. Mai plantează un copăcel, mai face o declarație îngrijorată.
Dar unde e dl Iohannis de anul trecut? Unde este liderul pe care românii și l-au ales în 2019? E drept cu Viorica Dăncilă ca soluție alternativă.
Deci lipsă de autoritate, sistem sanitar prăbușit, inclusiv în încrederea oamenilor, măsuri dacă nu prost decise, în mod cert prost explicate. Că PSD și AUR capitalizează nu e nicio mirare.
Cea mai ușoară metodă de descărcare a tensiunii ar fi să cadă un cap important. Unii vorbesc despre Raed Arafat, alții despre Vlad Voiculescu. Dar acesta ar fi fost un tratament simptomatic pentru frustrarea acumulată. După ce efectul lui va trece, fără măsuri de fond, mă tem că o vom lua de la capăt.
De fapt, după cum îmi spunea un om politic experimentat, e vremea bărbaților politici, care să acționeze coerent, corect și hotărât și să își asume asta. Pe aceștia lumea îi urmează instinctiv chiar și atunci când nu promit decât "sânge, muncă, lacrimi și sudoare". Dar care bărbați politici?