Rusia aplică o strategie inteligentă din punctul ei de vedere, continuă terorizarea populației civile și atacurile asupra infrastructurii de energie în Ucraina, fără să fie practic deranjată nici de media internațională, nici de liderii occidentali.
De fapt, Moscova compensează pentru lipsa de progres în războiul convențional, argumentează experta în securitate Iulia Joja, profesor adjunct la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.
Atacurile Rusiei sunt foarte violente în ultimele zile, mai ales în ceea ce privește ținte civile. Ce vrea să transmită, de ce procedează astfel?
Rusia apelează la metode teroriste, cu mijloace necostisitoare, având în vedere faptul că are mijloace militare limitate și că, de fapt, nu progresează aproape deloc în războiul convențional, pe linia de front.
Ceea ce înseamnă că, de fapt, Moscova compensează pentru lipsa de progres în războiul convențional și, la fel de important, Moscova, într-un mod foarte deștept, profită de atenția nedistributivă, atât în ceea ce privește media internațională, cât și în ceea ce privește Casa Albă și Washington-ul în sine.
Toată lumea, în acest moment, primele pagini, toate ziarele internaționale se concentrează pe Iran și Israel, astfel încât atenția nu mai este acordată conflictului din Ucraina. Aici contează foarte mult și importanța acordată de către Casa Albă conflictului, atât în ceea ce privește retorica, cât și în ceea ce privește acțiunile.
Și atunci, de fapt, Rusia aplică o strategie inteligentă din punctul ei de vedere, continuă terorizarea populației civile și atacurile asupra infrastructurii de energie în Ucraina, fără să fie practic deranjată nici de media internațională, nici de liderii occidentali.
După un astfel de atac atroce asupra unor blocuri de locuințe din Kiev, prima doamnă a Ucrainei a scris un mesaj în social media, în care spune că reacția Occidentului e tot mai târzie. Ce s-a întâmplat cu coaliția celor dispuși, funcționează? Există un leadership european, care să suplinească poziția SUA?
Europenii au decis recent să nu mai publice ajutorul militar acordat Ucrainei, ceea ce înseamnă că, pentru noi, cei care urmărim conflictul și încercăm să măsurăm și să evaluăm ajutorul acordat Ucrainei, acest lucru va deveni mai dificil acum.
Indiferent de asta, este important să arătăm că, de fapt, orice fel de atac virulent, de succes înseamnă resurse insuficiente de apărare și deci înseamnă eșecul nostru, al Europei, în ajutorarea Ucrainei.
În ceea ce privește apărarea, ucrainenii n-au de unde să scoată de la ei rachetele utilizate pentru apărarea antiaeriană, depind în totalitate de noi. Dacă cuplăm acest lucru cu faptul că săptămâna trecută administrația americană a decis să redirecționeze 20.000 de focoase, care erau destinate și promise de către Statele Unite în timpul administrației Biden Ucrainei, către Orientul Mijlociu, asta arată, de fapt, și mai mult eșecul restului alianței, al europenilor, în a livra Ucrainei ajutorul necesar pentru a își apăra propria populație, populația celei mai mari țări europene.
În ceea ce privește liderii europeni, avem trei asupra cărora putem să ne concentrăm în ceea ce privește capacitatea de a conduce, ajutorul și leadershipul pentru Europa: Macron, Merz și Von der Layen. Din cei trei, dacă îi luăm pe rând: Franța nu furnizează, conduce din punct de vedere politic, dar în ceea ce privește ajutorul militar, a livrat extrem de puțin. Asta arată datele.
- G7 renunță la declarația comună în legătură cu Ucraina din cauza opoziţiei lui Trump
- Ziua 1212 Herson, bombardat intens. Elevi ruși, trimiși la asamblat arme. Încă un schimb de prizonieri. Spania nu acceptă planul NATO
Comisia ar avea resursele necesare, dar are putere limitată în a avea leadership pentru ajutorul Ucrainei. Și știrbim din ce în ce mai mult din puterea Comisiei, prin presiunea care vine dinspre țările cu sentimente anti-UE sau cu leadership în care sentimentele anti-UE predomină.
Mai rămâne Merz, care de-abia se apucă acum de treabă.
În plus, dacă ne uităm la nivel regional, Ucraina este din ce în ce mai izolată, este din ce în ce mai înconjurată de state UE care sunt anti-Ucraina. Și atunci ar trebui să ne întrebăm nu numai cu privire la liderii mari europeni, dar ar trebui să ne întrebăm și vizavi de rolul României în acest context, în care până și Polonia se întoarce relativ împotriva Ucrainei, nemaisusținând președintele și integrarea europeană a Ucrainei.
Ar trebui să creștem nivelul de așteptări cu privire la rolul României, acum, că avem un președinte mai jucător, să spunem așa, și mai deschis în a acționa în politică externă. Aceasta este oportunitatea ca Nicușor Dan și România să-și afirme chipul de lider regional și să preia din leadershipul pentru ajutorul pentru Ucraina, așa cum au făcut-o până acum cehii și parțial, polonezii.
Este rândul României în acest context.
Atenția lumii e și spre Iran - Israel: care sunt efectele războiului de acolo asupra Rusiei?
Rusia a încasat și încasează în continuare niște eșecuri destul de mari în Orientul Mijlociu. Mai întâi a susținut cu resurse semnificative regimul Assad în Siria, care a picat, iar acum știm că Rusia și Iranul sunt într-un parteneriat strategic de mulți ani, că și-au dezvoltat acest parteneriat strategic pe parcursul ultimilor 3-5 ani, precum și că Rusia nu ar avea capacitatea de a teroriza populația ucraineană și de a avea atât de mult succes în aceste încercări fără ajutorul și fără dronele Shahed din partea Iranului.
Deci ar fi acum rolul Rusiei - sau timpul Rusiei - de a susține Iranul în raport cu contextul Orientului Mijlociu. Însă Iranul, așa cum vedem acum - de fapt, la fel ca și Rusia - este foarte slăbit.
Rusia trebuie să joace un rol foarte complicat. Iranul este din ce în ce mai supărat și protestează, după cum am văzut recent din afirmațiile ambasadorului Iranului la Moscova, vizavi de faptul că Moscova nu intervine cu acțiuni în ajutorul Iranului în raport cu Statele Unite.
Dar Rusia trebuie să se descurce în negocierile propriii bilaterale cu Statele Unite, deci nu poate să se poziționeze foarte mult în favoarea Iranului, pentru că riscă să piardă în jocul pe care îl face acum Moscova, de a duce cu zăhărelul Washington-ul în aceste false negocieri, în timpul cărora continuă să ducă un război ilegal și să comită crime de război în raport cu populația civilă din Ucraina, în timp ce conduce aceste negocieri.
Rusia apasă pedala războiului hibrid destul de tare la Chișinău - cum poate România să ajute Republica Moldova, mai ales că unul dintre actorii care sprijină retorica Moscovei față de Chișinău este chiar George Simion?
Sunt două lucruri principale pe care poate și ar trebui să le facă România pentru ajutorul Moldovei, în acest moment.
În primul rând, să-și rezolve problemele de acasă. Moldova a suferit sub interferența amplă electorală din partea acest război hibrid, așa cum îi numești, din partea Moscovei.
Chișinăul a publicat un raport detaliat cu privire la interferența electorală, care este extrem de important pentru a învăța lecțiile necesare și pentru a se pregăti pentru a preveni viitoare atacuri hibride din partea Moscovei.
România încă nu. Deci România poate să vorbească foarte puțin la nivel public cu privire la interferența Rusiei, despre lecțiile învățate pentru comunitatea Uniunii Europene, pentru comunitatea NATO, pentru România însăși, în raport cu Moldova, până nu publicăm datele reale și un raport real din partea instituțiilor responsabile din România cu privire la interferența electorală sau războiul hibrid al Rusiei în România.
Acesta este primul și cel mai important lucru pe care poate să-l facă România și de-abia după aceea poate să adopte niște politici și să le implementeze, care să fie relevante în acest sens. Așteptăm în continuare de la Cotroceni și de la Palatul Victoria mai multe clarificări.
Al doilea lucru pe care ar trebui să-l facă România și sunt convinsă că va continua pe această linie, pentru că până acum există politici reale în acest sens, este ajutorul financiar. Din partea României în mod direct, bilateral și din partea Comisiei Europene, din partea Uniunii Europene, determinat sau împins de către România.
Vulnerabilitatea principală a Moldovei este sărăcia. Așa a reușit, conform raportului autorităților din Chișinău și așa reușește Moscova să influențeze în mod real alegerile din Moldova, prin oferirea de bani alegătorilor. Iar alegătorii sunt vulnerabil la acest lucru pentru că moldovenii sunt extrem de săraci.
Dacă România ajută în mod direct și indirect și continuă, de fapt, să ajute pe acest plan și grăbește integrarea europeană - extrem de importantă - a Moldovei, care aduce cu sine, după cum știm, multiplicarea venitului pe cap de locuitor, atunci vulnerabilitatea moldovenilor în raport cu atacurile hibride din partea Moscovei va scădea văzând cu ochii.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech