Dacă vom da mai mult ajutor Ucrainei, războiul se va încheia mai rapid, în sensul în care vom da ucrainenilor posibilitatea să împingă Rusia înapoi; dacă vom continua în același ritm, războiul va continua și el la nesfârșit în același ritm.
Ar trebui, în special în domeniul apărării, să gândim un pic mai eficient: cumpărăm foarte mult armament greu, sisteme complexe de care avem nevoie, dar care sunt livrate în mulți ani, dar nu ne adaptăm suficient de rapid la lecțiile pe care trebuie să le învățăm din războiul de alături, spune expertul în securitate Iulia Joja, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
„De exemplu, accentul pe drone, accentul pe apărare teritorială la graniță, consolidare a securității la graniță prin drone mai mici, mai ieftine, mai puțin costisitoare și așa mai departe".
Iulia Joja este profesor adjunct la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.
Donald Trump nu mai e deloc încrezător, din contră, că îl va aduce pe Putin la masa unor negocieri reale pentru pace. Ce înseamnă asta, o retragere a SUA din acest proces al negocierilor și mai ales ce urmează pentru Ucraina?
Niciodată nu a fost o surpriză faptul că Trump renunță la negocieri sau că nu va obține nimic din aceste negocieri pentru noi, cei care urmărim Rusia și conflictele și agresiunea Rusiei pe parcursul unui timp mai îndelungat.
Ce înseamnă asta pentru negocierile de pace? Mai nimic. Pentru că Rusia nu își dorește pace. Și Trump spune acest lucru. Și europenii se conving din nou și din nou, cu fiecare ofertă de discuții și de negocieri pentru Rusia, se conving de faptul că Rusia nu vrea pace, că Rusia își dorește toată Ucraina și că Rusia încearcă în continuare și nu va înceta.
Singurul fapt pe care îl știam de mulți ani e că singurul lucru care poate opri Rusia este forța brută. Și atunci ce înseamnă asta pentru război?
Înseamnă că războiul va continua în ritmul pe care îl stabilim noi, prin ajutorul pe care îl acordăm în special militar, dar și economic, Ucrainei. Dacă vom da mai mult ajutor, războiul se va încheia mai rapid, în sensul în care vom da ucrainenilor posibilitatea să împingă Rusia înapoi.
Dacă vom continua în același ritm, războiul va continua și el la nesfârșit în același ritm. Și dacă noi vom renunța să mai acordăm ajutor Ucrainei, în timp, Ucraina va claca și în acest context ne vom trezi cu agresiunea Rusiei în alte state.
Noi, europenii, suntem cei care putem modifica și care avem interesul din punct de vedere al securității europene, lucru care era cert și înainte să vină Trump la putere, pe vremea lui Biden. Noi suntem cei care stabilesc cum va evolua securitatea europeană.
Administrația Trump a numit foarte repede, după alegeri, un nou ambasador la București. La ce să ne așteptăm și ce spune asta, e o dezghețare, să zic așa, a unor relații care păreau mai vulnerabile în ultimele săptămâni?
Vedem în ultimele luni, în special de la alegerile americane și alegerile anulate din România, că Statele Unite se preocupă pentru prima dată mult mai mult de România.
Am aflat în noiembrie, în decembrie, în ianuarie, în februarie, în martie și în aprilie și acum în mai, în ultimele luni, faptul că dacă administrația americană se preocupă mai mult de România, asta nu este neapărat un semn bun pentru România, această preocupare crescută per ansamblu a Statelor Unite, pentru democrația din Europa, pentru importanța orientării statelor către est sau către vest prin alegeri.
În această notă, trebuie să înțelegem interesul crescut al Statelor Unite, care din nou nu înseamnă neapărat un lucru bun, poate să evolueze într-un sens pozitiv sau într-un sens negativ.
Sigur, ne bucurăm cu toții că avem mai rapid ambasador.
Trebuie să ne gândim la relațiile bilaterale din punctul de vedere al administrației americane care urmărește, nu e niciun secret, deal-uri și afaceri care să convină la nivel național.
În această lumină, administrația americană va urmări relația bilaterală cu România și în acest context trebuie să gândim cum putem promova interesele României în raport cu Statele Unite, în special din punct de vedere al securității.
De mulți ani promiteau autoritățile române că în parteneriatul strategic vor fi incluse mai multe dimensiuni și un accent în plus pe relațiile economice, atragerea de investiții și așa mai departe. Cu alte cuvinte, acum mingea este la România și România trebuie să vină cu niște propuneri concrete, care să fie win-win, benefice pentru România în contextul actual și de interes pentru Statele Unite.
Care sunt, din perspectiva păcii și a poziției regionale a României, prioritățile de politică externă ale noului președinte al României?
Rămân aceleași priorități pentru România ca înainte de învestirea noului președinte al României, și anume România trebuie să-și crească contribuția la apărarea națională și contribuția în calitate de furnizor de securitate la nivel regional.
Dacă ne uităm în urmă în ultimii trei ani și ceva de la începutul războiului pe scară largă, care automat îi dă României un rol crescut din punct de vedere geopolitic, România și-a crescut contribuțiile în apărare, în susținerea Ucrainei, în susținerea, în special a Republicii Moldova și așa mai departe.
Dar știm bine că, în comparație cu celelalte state de pe flancul estic, în special Polonia și țările baltice, care au o înțelegere cu privire la agresiunea Rusiei și la securitatea europeană asemănătoare cu a României, România nu și-a crescut suficient aceste contribuții.
Și atunci, pe un fond economic dificil pe care îl moștenesc președintele și Guvernul, România va trebui să-și crească contribuțiile în apărare, în special în ceea ce privește investițiile și având în vedere că resursele, evident, nu sunt nelimitate, ar trebui, în special în domeniul apărării, la care mă uit eu, să gândim un pic mai eficient.
Cumpărăm foarte mult armament greu, sisteme complexe de care avem nevoie, dar care sunt livrate în mulți ani, dar nu ne adaptăm suficient de rapid la lecțiile pe care trebuie să le învățăm din războiul de alături.
De exemplu, accentul pe drone, accentul pe apărare teritorială la graniță, consolidare a securității la graniță prin drone mai mici, mai ieftine, mai puțin costisitoare și așa mai departe. Asta în ceea ce privește apărarea.
În ceea ce privește politica externă, în contextul războiului pe scară largă, ele merg mână în mână. Nu se poate una fără alta. România, când nu este invitată la discuții între greii europeni, asta este pentru că nu contribuie pe măsură, atât la nivel național, cât și în ceea ce privește în special Ucraina și regiunea mai în general.
Și atunci și România va fi invitată mai mult, în condițiile în care țara se hotărăște și adoptă un buget care să fie mai sustenabil. Ne uităm la ce urmează pe termen scurt: summit-ul NATO din luna iunie. Acolo, tema principală, extrem de importantă pentru România și extrem de important summit-ul, tema principală va fi bugetul de apărare al țărilor și contribuțiile din PIB la bugetul de apărare.
Așteptările sunt de 5%. Polonia ajunge la 5%, țările baltice au promis că vor ajunge într-un timp eficient la 5%. În momentul în care România va veni cu ceva pe masă, mai consistent, va fi și ea invitată la discuțiile în cercurile mai restrânse de securitate europeană, alături de Polonia, alături de Germania, de Franța și de Marea Britanie. Ceea ce ne va ajuta pe noi, până la urmă, va ajuta România în politica externă.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech