Dosar de campanie: fentele, temele și ce nu spun candidații la prezidențiale

Dosar de campanie: fentele, temele și ce nu spun candidații la prezidențiale

La finalul acestei săptămâni, Marcel Ciolacu are misiunea cea mai grea în campania electorală, fiind candidatul calificat cu siguranță în turul al doilea, dar odată ajuns acolo, pierde prima șansă și PSD vede iarăși cum Cotrocenii îi devin inaccesibili în mod direct.

De altfel, asta e și miza PSD-ului: dacă nu are acces direct la președinție, prin săltarea lui George Simion în turul al doilea, atunci trebuie asigurat accesul indirect. Iar pentru asta, singurul contracandidat care îi poate servi este liberalul Nicolae Ciucă, care vine însă cu marele dezavantaj al materialului clientului.

Care au fost evenimentele cu potențial de poziționare din ultimele zile

  1. Chestiunea relației lui Mircea Geoană cu Rareș Mănescu, ale cărui legături cu oamenii Moscovei au fost documentate de o investigație a jurnaliștilor de la Context.

Ce a contat aici nu a fost atât mâna lungă a Rusiei, cât, pe de o parte, vulnerabilitatea lui Mircea Geoană în ceea ce privește însoțirea cu personaje politice controversate, în acest caz Rareș Mănescu și, pe de altă parte, tipul de reacție agresivă a candidatului, în contradicție cu politica NATO de a contracara fake news-urile.

ADVERTISING

Pe scurt, Mircea Geoană s-a apărat în atac, acuzându-l pe jurnalistul român de o posibilă implicare în tentativa de asasinare a unui procuror din Bulgaria.

Un fake news de manual, care preia o informație de dezinformare și o transformă în armă politică în discreditarea presei.

  • Decizia CCR de invalidare a candidaturii la prezidențiale a Dianei Șoșoacă, motivând opiniile nedemocratice, neconstituționale și împotriva ordinii de drept ale acesteia.

Dacă în cazul Geoană/Mănescu/fake news, ceilalți actori politici au preferat să joace rolul de spectatori neangajați, intuind contextul de corelații negative pe care electoratul le face pe cont propriu, în cazul CCR/Șoșoacă, fiecare a jucat o carte și a încercat o capitalizare.

Marcel Ciolacu: inițial s-a poziționat în cheia necomentării deciziilor suverane ale CCR, dar cum povestea risca să se întoarcă împotriva lui și să arate profitul scos de PSD din acțiunea Curții Constituționale, Ciolacu și-a nuanțat poziționarea și a vorbit despre principiile democratice.

Mircea Geoană a jucat o carte în linie trumpistă și a acuzat o încercare de fraudare a alegerilor, confirmând astfel linia dură pe care vrea să o adopte în campanie, pentru a-l sălta în top.  Asta arată și slaba capacitate a lui Mircea Geoană și a strategilor de campanie de a crea teme pe agendă, poziționările fiind reactive.

Nicolae Ciucă și liberalii s-au întors la opoziția față de PSD și la diabolizarea pesedismului., acuzând practic PSD de manipularea cazului Șoșoacă la CCR. E de așteptat, arată surse liberale, ca și președintele Klaus Iohannis să adopte această narațiune și să arate cu degetul relele PSD din perioada lungă a coabitării.

De fapt, decizia CCR privilegiază duopolul PSD – PNL, după sintagma folosită de profesorul de științe politice Alexandru Gussi. Cel care poate capitaliza este tocmai Nicolae Ciucă, pentru că o parte a electoratului lui Șoșoacă se poate muta spre PNL, de unde și radicalizarea discursului acesteia.

Mircea Geoană nu este perceput ca aparținând altei paradigme decât aceea a PSD, Elena Lasconi și-a epuizat potențialul de creștere, iar George Simion a fost abandonat atât de propriii oameni, a se vedea declarațiile lui Claudiu Târziu, cât și de instituțiile statului, al căror rol în alimentarea AUR rămâne neclar.

Elena Lasconi s-a poziționat și ea critic la adresa CCR, mizând o dislocare a voturilor de la Șoșoacă spre propriul bazin electoral.

În cazul ei, strategia catch-all a fost evidentă din capul locului, de unde și pendularea între discursul tradiționalist și critica adusă BOR, ca instituție, din ultimele zile.

În pofida acestor poziționări imediate, pe valul ridicat de CCR, este plauzibil ca electoratul care ar fi pus ștampila pe Șoșoacă sau care încă nu era decis cu cine să voteze să migreze spre candidatul cel mai puțin vizibil, Cristian Diaconescu, fără șanse de joc pentru turul al doilea, dar suficient cât să încurce.

  • Declarațiile Elenei Lasconi, de trivializare a violenței domestice.

Văzute în dinamică, aceste afirmații ale candidatei USR confirmă inadecvarea de fond la o funcție de reprezentare. Ele vin după anatemizarea românilor care au plecat din țară și după profunda neînțelegere a afacerilor externe și a diplomației, reflectate, pe de o parte, în declarațiile făcute după întâlnirea cu ambasadorul Turciei și, pe de altă parte, de declarația care periclitează relația României cu Ungaria, în care pretinde că Viktor Orban ar trebui declarat persona non grata la București.

În cursa de a prinde în undiță puțin naționalism, puțin antisistem și mai mult populism, Elena Lasconi și-a limitat mai degrabă potențialul de creștere.

  • Prestația precară intelectual a lui Nicolae Ciucă pe întreg parcursul campaniei de până acum, ridiculizată în social media, mai ales după episodul în care nu înțelege ce este întrebat de Cătălin Măruță atunci când trebuie să enumere trei calități pe care Marcel Ciolacu le are, iar el nu. Și enumeră: onoare, respect, predictibilitate. La câteva ore după ce a făcut obiectul ridiculizărilor, candidatul liberal anunță, pe Facebook, că nu îi sunt înțelese ironiile.

În termenii strategiei politice, asta însă ține tot de politician, nu de electoratul neantrenat militar.

  • Decizia „Adio, dar rămân cu tine” luată de PNL, care se străduiește să înainteze un profil de unică alternativă care poate rezista patologiei de putere a echipei Ciolacu.

Problema vine tocmai de la poziționarea căldicică, dubitabilă moral, și care, departe de a legitima PSD ca unic luptător de arenă contra PSD, confirmă oportunismul și, încă o dată, strategia comună PSD/PNL a duopolului care să aducă liniștea peste țară.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇