După cum era de așteptat, având în vedere nu atât principiul siluit de CCR, pe principii puțină lume dă doi bani în țara asta, cât forța polarizantă a personajului principal, scoaterea din cursa prezidențială a Dianei Șoșoacă a creat un tămbălău politic de proporții care schimbă în bună măsură datele acestei campanii prezidențiale.
PSD – Un fel de pas hotărât pe dinții greblei
Principala lovitură o încasează PSD, de la care, după toate aparențele, prin judecătorii propuși de el, a plecat nebunia.
Este greu de ignorat faptul că 4 dintre magistrații fragilei majorități de 5 din CCR au fost propuși de PSD și un fruntaș PSD anunța încă de miercuri cu un zâmbet superior pe buze ieșirea din cursă a dnei Șoșoacă, produsă sâmbătă.
Dacă a fost un calcul, a fost cutremurător de prost tocmai pentru că suspectul este evident. Și suspectul fiind principalul partid din România, cu candidatul clasat pe primul loc în sondaje și premier pe deasupra, în buza alegerilor, nimeni nu avea cum să piardă ocazia de a folosi coincidențele de care vorbeam mai sus.
Dl Ciolacu a încercat să se arate moderat nemulțumit și a propus o reformă principial corectă plecând de la ideea că „procedura actuală transformă CCR într-o instanță care nu îi oferă celui în cauză dreptul la apărare sau recurs”.
Corect, cu doua amendamente: nu văd de ce nu s-a gândit la asta după decizia CEDO în cazul Kovesi, care tocmai despre lipsa procesului echitabil cu cale de atac vorbea. Și sunt extrem de curioasă cum va trece de CCR un proiect care să limiteze puterea pe care Curtea numai ce și-a arogat-o.
Dar dincolo de această replică foarte palidă, în mod evident, PSD este în defensivă, lovit și de scandalul Vicol (așa e când sfidezi evidențele și opinia publică și promovezi personaje atât de găunoase). Marele risc nu e atât să piardă electorat, cât să repete scenariul electoral prezidențial al ultimilor 20 de ani: enervarea electoratului nonPSD, care să vină masiv la urne.
PNL nu este nici pe departe un beneficiar, deși își dă silința
Și nu poate fi beneficiar pe valul „săriți împotriva totalitarismului PSD” din mai multe motive:
- Nu pleacă de la guvernare, adică încearcă să țină și sufletul electoral în raiul antipesedismului și slănina în podul guvernării cu PSD. Nu merge și le-a spus-o chiar Valeriu Stoica. Nici teza stabilității nu mai ține, cât timp o asemenea guvernare, cu coaliția declarată ruptă, numai stabilă nu e.
- Nu a avut nicio problemă în toți acești ani cu “totalitarismul” PSD, partener cu ajutorul căruia și-a bifat ce avantaje a vrut, precum comasarea alegerilor, și-a numit ce oameni în ce sinecuri a vrut.
- E ciudat să rupi coaliția pentru o decizie a CCR luată de 5 judecători propuși de PSD, dar cel puțin unul dintre ei, Bogdan Licu, a fost votat și de PNL la schimb cu susținerea de către PSD a dnei Iuliana Scântei. Fară Bogdan Licu, preferat și al dlui Iohannis, nu ar fi existat majoritate în CCR.
- Luați de val, liberalii, de exemplu, purtătorul de cuvânt Stroe, vorbeau de “judecătorul nostru” și “judecătorii PSD” la CCR. Deci asumă deschis că fiecare partid are judecător acolo? Dacă e “a lor”, și dna Scântei execută ordine de la PNL? Dacă asumă precaritatea CCR, până acum nu i-a deranjat? Câtă credibilitate mai are CCR chiar în viziunea PNL?
- Cum poziția lor principială este atât de fragilă, este greu de crezut că motivul real al enervării extreme este cel invocat. Cel mai probabil, pare că au vrut să exploateze electoral o situație favorabilă și să plătească polița răzgândirii lui Marcel Ciolacu pe tema legii Iohannis - senator (nici aceea principală, ci sub presiunea enervării publice). Atunci liberalii au fost lăsați în offside, acum e rândul lor să facă la fel.
George Simion are șanse mici să capitalizeze ieșirea din cursă a dnei Șoșoacă.
Electoratul acesteia este radicalizat și nu are cum să se regăsească într-un Simion care, în căutarea validării externe și a statutului de partener frecventabil, a făcut multe concesii și atenuări în raport cu pozițiile inițiale.
Chiar în partid i se reproșează că a predat și distrus identitatea partidului, Diana Șoșoacă nu-l scoate din trădător.
Pentru USR și, mai ales, pentru Elena Lasconi, este un moment bun.
Este posibil ca ei să fie principalii beneficiari ai momentului, pentru că s-au poziționat corect și nu s-au limitat la văicăreală.
Moțiunea de cenzură este ofensivă și pune mare presiune pe credibilitatea PNL.
Asta nu înseamnă neapărat că dna Lasconi va primi o infuzie din simpatizanții, până acum, ai altor candidați, deși cel puțin ideologic domnia sa nu are nicio dificultate să rezoneze cu conservatori și naționaliști. Ci mai ales pentru că poate atrage din zona nehotărâtă printr-o bună profilare.
Pleașca Dianei Șoșoacă
Cât despre Diana Șoșoacă însăși, tot scandalul este pentru domnia sa o pleașcă nesperată.
Evident că nu se punea problema să câștige prezidențialele, dar candida pentru a transfera capitalul obținut din vizibilitatea pe scena prezidențialelor către partidul său la parlamentare.
A obținut cu acest scandal o vizibilitate și o victimizare cum nici nu putea visa. Și, fiind extrem de pragmatică, dezinhibată și deloc leneșă, continuă să valorifice cadoul primit, așa că nu este deloc exclus să fi primit cadou câteva importante procente.
Rămâne de văzut însă dacă nu va fi exclusă și de la parlamentare. CCR invită cumva instanța de judecată să o facă și de data aceasta, în cadrul unui proces adevărat, după ultimele declarații ale dnei Șoșoacă, chiar ar fi posibil și corect.
Însă scandalul va deveni atât de mare încât consecințele ar fi cu totul și cu totul impredictibile.
Și peste toată această nebunie, având în spate o atrocitate constituțională și instaurarea abuzului absolut – restrângere de drepturi fără proces echitabil, apărare și cale de atac – cea mai asurzitoare este tăcerea încă președintelui României, bosumflat după ratarea candidaturii la Senat și ocupat ostentativ să stoarcă aceste ultime luni ramase de toate picăturile de lux și privilegii decontate de popor.