Pe 6 august 1926, exact în urmă cu 100 de ani, Gertrude Ederle a reușit o performanță care părea imposibilă pe atunci.
După o încercare nereușită cu un an înainte și multe luni de pregătire, ea a devenit prima femeie care a traversat înot Canalul Mânecii. Mai mult decât atât, a terminat cursa cu aproape două ore mai repede decât recordul mondial existent.
Timp de peste 14 ore, Ederle a înotat în apă foarte rece, printre valuri puternice, curenți dificili și meduze. Reușita ei a demonstrat că femeile pot face față unor provocări sportive la fel de bine ca bărbații, într-o perioadă în care mulți credeau contrariul.
Cine a fost Gertrude Ederle?
Gertrude Ederle s-a născut la New York, pe 23 octombrie 1905. Era al treilea dintre cei șase copii ai unei familii de imigranți germani. Tatăl ei a învățat-o să înoate încă din copilărie, iar sportul a devenit rapid cea mai mare pasiune a sa.
Talentul ei a fost evident foarte devreme. La doar 12 ani a câștigat o importantă competiție de înot și a devenit cea mai tânără deținătoare a unui record mondial din acest sport. A intrat în Women's Swimming Association, iar în adolescență a luat decizia de a renunța la liceu pentru a se dedica în totalitate antrenamentelor.
Între 1922 și 1925 a dominat competițiile din Statele Unite. A cucerit mai multe titluri naționale și a stabilit 29 de recorduri americane și mondiale în probe de 100 până la 500 de metri.
În 1924 a participat la Jocurile Olimpice de la Paris. A câștigat medalia de aur cu ștafeta de 4x100 metri liber și două medalii de bronz în probele individuale de 100 și 400 de metri liber.
Provocarea numită Canalul Mânecii
După succesul olimpic, și-a propus o provocare și mai mare: traversarea Canalului Mânecii. Până atunci, nicio femeie nu reușise acest lucru, iar doar cinci bărbați ajunseseră de pe coasta Franței în Anglia înot.
Canalul Mânecii este una dintre cele mai dificile curse de înot din lume. Mareele și curenții îi obligă pe sportivi să înoate în zigzag, iar traseul poate ajunge la peste 55 de kilometri, chiar dacă distanța dintre cele două țărmuri este mult mai mică. În plus, apa este foarte rece, iar meduzele sunt un pericol permanent.
Prima încercare a lui Ederle, în 1925, s-a încheiat cu o dezamăgire. Ea a fost descalificată după ce s-a spus că o persoană din barca de însoțire a atins-o. Sportiva a susținut mereu că putea continua și a promis că va reveni pentru o nouă încercare.
În următoarele luni s-a antrenat zilnic, câte patru ore pe zi. Și-a schimbat antrenorul și a venit cu câteva idei noi pentru a avea mai multe șanse de reușită.
6 august, o zi istorică
Pe 6 august 1926, Gertrude Ederle a intrat din nou în apă, de această dată mult mai bine pregătită. Purta un costum de baie creat chiar de ea, mult mai ușor decât modelele folosite de femei în acea perioadă.
Și ochelarii au fost realizați după propriul design, iar pentru a rezista temperaturii scăzute și-a acoperit corpul cu grăsime de oaie.
Pe parcursul cursei a fost însoțită de o barcă în care se aflau antrenorul, tatăl și sora ei. Aceștia îi ofereau apă, hrană și încurajări. Ca să uite de oboseală, Gertrude cânta în timp ce înota.
După 14 ore și 39 de minute, Gertrude Ederle a ajuns pe coasta Angliei. În total, a înotat aproximativ 56 de kilometri. Era plină de lovituri și zgârieturi provocate de valuri și de meduze, însă reușise ceea ce nicio altă femeie nu făcuse înainte.
Pe lângă recordul stabilit, Ederle a impresionat și prin stilul de înot folosit. Ea a traversat Canalul Mânecii folosind crawl-ul, un procedeu considerat prea solicitant pentru o astfel de distanță. Rezultatul ei a demonstrat însă că era o alegere foarte eficientă.
Primită ca o eroină în SUA
Întoarcerea în Statele Unite a fost spectaculoasă. Aproximativ două milioane de oameni au ieșit pe străzile din New York pentru a o sărbători. A fost prima femeie care a primit o paradă cu confetti în oraș, iar presa a numit-o „Regina Valurilor”.
Președintele Calvin Coolidge a invitat-o la Casa Albă și a felicitat-o pentru performanța sa, iar Gertrude Ederle a devenit una dintre cele mai cunoscute sportive ale vremii.
După încheierea carierei, a continuat să lucreze în lumea înotului. A predat copiilor cu probleme de auz, a arbitrat competiții și a rămas implicată în dezvoltarea acestui sport.
Performanța reușită în 1926 a schimbat modul în care erau privite femeile în sport. După succesul ei, următoarele patru persoane care au traversat Canalul Mânecii au fost tot femei.
Astăzi, Gertrude Ederle este considerată una dintre cele mai importante figuri din istoria natației. A fost inclusă în International Swimming Hall of Fame și, după moarte, în National Women's Hall of Fame, rămânând un exemplu de curaj, ambiție și perseverență.
